Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Final nea?teptat

de Aurel A. Con?u

Românul este un personaj tragic, prin excelen??, a?teptându-se la ce-i mai r?u de la via?? (chiar ?i atunci când n-are motive s-o fac?!), f?r? s? duc? lips? de unele defecte specifice omului, în general, cum ar fi invidia, ura, gelozia, du?m?nia, cearta ori cârteala, ca s? ne oprim deocamdat? la aceasta, fiindc? are leg?tur? cu Grigore Cremene, un bibliotecar de comun?, a c?rei existen?? decurgea monoton, cum se întâmpl? la ?ar?, de aproape dou? decenii. Venise în Ciom?ge?ti ca înv???tor, dar pân? s? ajung? acolo, la cap?tul P?mântului, postul se ocupase de c?tre o localnic? fâ?nea?? ( despre care gurile rele spuneau c? era sau fusese amanta primarului!). Singurul post disponibil, acela de bibliotecar, retribuit destul de prost, r?m?sese vacant de la moartea lui Aspazie Chiorul, poetul, a?a c? nu st?tuse prea mult pe gânduri ?i-l ocupase, a?teptând s? se iveasc? alt? ocazie. Trecuser? dou?zeci de ani de atunci, iar ocazia a?teptat? nu se mai ivise. Munca la bibliotec? nu era atât de grea cât s?-?i doreasc? o schimbare, dimpotriv?, o g?sea mult mai pl?cut? decât catedra, oricât de interesant? i se p?ruse la început. Avea, în plus, avantajul c? biblioteca se afla în incinta ?colii ?i c? în felul acesta nu pierdea leg?tura cu elevii sau cu personalul didactic ( directorul Cr?ciun permin?ându-i, în mod excep?ional, accesul în cancelarie!). Postul de bibliotecar îi fusese oferit de primarul Gabriel Cristodulos, care, în generozitatea sa, nu ezitase s?-i cear? ?inerea sub observa?ie a directorului ?colii, împotriva c?ruia avea un „cui”. Cu timpul, aria de interes a primarului crescuse, incluzând tot personalul, iar el nu-l putuse refuza. Zilnic trecea pe la domiciliul lui Cristodulos ?i-i raporta tot ce se petrecea în ?coal?. La început, nimeni nu-l b?nuise de „colabora?ionism”, nici nu le trecuse prin minte, pân? când înv???toarea care-i luase locul, aflat? ?i ea în vizorul lui Cristodulos, d?duse peste el chiar la „locul faptei”, adic? la casa primarului.
- Deci tu erai „cârti?a”? s?rise ea la gâtul bibliotecarului. Cine ar fi crezut!
Cremene se f?cuse mic de tot.
- Aceasta a fost condi?ia angaj?rii mele, scump? doamn?! bolborosi el. Sper s? r?mân? între noi!
- Speri degeaba, turn?tor nenorocit ce e?ti, mâine am s? spun la tot satul! De când te intereseaz? pe tine cu cine m? s?rut sau m? f..., Doamne iart?-m?, c? nu pricep?
- Pe el, îi lu? ap?rarea primarul, îl intereseaz? mai pu?in, dar pe mine m? intereseaz? foarte tare! Nici nu ?tii cât r?u i-am f?cut acestui om din cauza ta!
- Culmea! M? sco?i ?i vinovat?!
- Nu, n-am spus c? e?ti vinovat?! Am vrut doar s?-?i reamintesc câte sunt dispus s? fac pentru tine! E adev?rat c? sunt un pic gelos, dar tot dragoste se cheam?!
- Asta s-o crezi tu! Am ajuns s? te ur?sc, crede-m?, cum s?-l pui pe Cremene ?sta s? m? spioneze?
- Altfel n-a? fi aflat niciodat? despre Gherghina ?i despre vizitele tale nocturne la dânsul?
- Nici n-aveai cum, fiindc? te culcai cu nevast?-ta! ?i apoi, iart?-m?, nu sunt prop(R)ietatea ta!
- E?ti, nu e?ti, pe Gherghina îl dau afar?! La fel ?i pe Cr?ciun!
- ?i cu divor?ul ce faci?
Primarul se sc?rpin? în cap.
- Am trei copii cu dânsa, femeie, de câte ori s?-?i spun! Cre?ti tu copiii?
- Asta îmi mai lipsea! ?tii c? nu-mi plac copiii!
- ?i atunci ce s? fac?
- S? te spânzuri de gât cu tot cu Cremene ?sta al t?u! Nu-l iert pentru nimic în lume!
Bibliotecarul ciuli urechile.
- ?i dac? te-a? cere de so?ie? întreb? el, uluindu-i pe cei doi.
- A? zice c? e?ti prost! r?spunse femeia.
- De ce? se interes? el.
- Cum de ce? ?tii despre primar, despre Gherghina ?i despre câ?i or mai fi fost!
- Pe mine nu m? deranjeaz?! V?d chiar un avantaj în asta!
Înv???toarea ridic? îndiferent? din umeri.
- Nici pe mine nu m? deranjeaz?? Cere-m?!
- Cere-o! îl îndemn? ?i primarul. Pân? nu se r?zgânde?te!
Cremene îngenunche la piciorele înv???toarei.
- Vrei s? fii so?ia mea, Beatrice!
- Vreau. Cum s? nu vreau!
- Bine atunci, mâine vin s? te iau acas?! mai spuse el ?i se gr?bi spre ie?ire, l?sându-i pe cei doi cu gura c?scat?.









Aurel A. Con?u (ACPN) | Scriitori Români

motto: Tot înainte!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro