Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

?i totu?i se învârte

de Aurel A. Con?u

Alexandru Zbârciog se trezise în diminea?a aceea cu o cita?ie b?gat? pe sub u??. Nu-l v?zuse pe agentul procedural, care ac?ionase total neprocedural, alegând solu?ia cea mai proast?, permis? doar în cazurile când persoana nu era g?sit? la domiciliu, afi?area, în loc s? sune ?i s? i-o înmâneze „adrisantului”. Cum nu g?sise cu cine s? se certe, deschise plicul misterios, purtând antetul Parchetului de pe lâng? Judec?toria Mierle?tii de Sus ?i scoase o hârtiu?? bo?it?, cu pete de gr?sime în col?ul din dreapta sus, semn c? expeditorul mâncase sau mânca în momentul expedierii. Trecuse peste acest aspect nepl?cut, scârbos chiar, ?i se concentr? asupra textului. Numele s?u, adresa ?i porecla, erau scrise cu pixul, iar mai jos urma textul standard „ sunte?i invitat la... ora... în calitate de... Aici existau dou? variante: învinuit/martor. Acela?i pix t?iase cu o linie cuvântul „ învinuit”, de unde omul putea deduce c? era citat în calitate de martor. Mai jos ap?rea ?i motivul cit?rii: în dosarul nr... de evaziune fiscal? ?i sp?lare de bani, art... din Codul de procedur? penal?, actualizat. Dedesubt ap?rea ?i numele procurorului de caz: Gheorghi?? Alui Ion. Zbârciog l?s? hârtia pe birou, sc?rpinându-se în cre?tetul capului, ca un om aflat într-o mare încurc?tur?. Nu în?elegea chestia cu „ evaziunea”, fiindc? nu înfiin?ase niciodat? o societate comercial?, nici m?car un PF! La fel de neclar? îi ap?rea sintagma ” sp?lare de bani”, deoarece nu prea avea ce sp?la, el reu?ind perfoman?a s?-?i cheltuiasc? leafa înainte de a o încasa. „ Sigur este o încurc?tur? la mijloc! se gândi el. O fi altul cu acela?i nume!” Mai p??ise treaba asta ?i la Fisc! În ziua men?ionat? în cita?ie se înfiin?? la Parchet, unde un poli?ist îl scanase din cap pân? în picioare, apoi îi re?inuse ochelarii ?i telefonul.
- Ierta?i-m?, domnule poli?ist, îndr?zni el, f?r? ochelari nu v?d nici pe unde s? merg!
- Tocmai asta este ideea! rânji omul legii. Nu trebuie s? vezi prea multe pe-aici! Ia loc în sal? pân? î?i vine rândul!
Dup? vreo dou? ore, care i se p?ruser? o eternitate, poli?istul îi f?cu semn s? se ridice, iar el îl urm? cuminte, folosindu-?i mai mult urechile decât ochii. Îl introduse într-o camer? în care se afla un ins sl?b?nog, inexpresiv, cu capul ca o ridiche, ?i o secretar?. Poli?istul îl salut? cu un „ s? tr?i?i, domnule procuror!”, apoi ie?i, moment în care b?rbatul acela ciudat îi f?cu semn s? se a?eze pe un scaun.
- Ai cam zbârcit-o, domnule Zbârciog! îl lu? el în primire în loc de salut sau de alt? introducere, foarte amuzat de jocul de cuvinte pe care tocmai îl f?cuse. Recunoa?te c? ai cam zbârcit-o!
- Eu cred c? e o neîn?elegere, domnule procuror, risc? Zbârceog o replic?, m? lua?i drept altul!
- Deci mai ai ?i pe altcineva?
- N-am spus asta, am zis c? s-ar putea s? fie o eroare la mijloc. Mai sunt o gr?mad? cu numele acesta!
- ?i ce leg?tur? exist? între tine ?i ei?
- Tocmai c? nu exist?! M-am lovit de aceea?i situa?ie ?i la Fisc!
- Deci v-a?i cunoscut la Fisc?
- V? spuneam cu totul altceva! Cu cine s? m? cunosc la Fisc, p?catele mele!? Cu Primul ministru?
- Deci este posibil s? te fi întâlnit cu Primul ministru la Fisc ?i ca acesta s?-?i fi virat ni?te bani în cont?
- Exclus, n-am eu leg?turi a?a de înalte, l-am v?zut de câteva ori la televizor!
- Deci v? cunoa?te?i i?
- Nici vorb?. Îmi r?st?lm?ci?i cuvintele!
Procurorul r?sfoi prin dosarul de pe birou ?i scoase un extras de cont în care ap?reau numele ?i CNP-ul s?u, iar la sold suma de un milion de euro (ultimile patru zerouri fiind completate cu pixul!)
Hârgiog ridic? din umeri uimit.
- Dac? a? avea banii ??tia, domnule procuror, m-a? duce în Bahamas ?i a? tr?i acolo pân? la cap?tul zilelor!
- Deci ai conturi ?i în paradisurile fiscale, mai exact în Bahamas?
- Iar m-a?i în?eles pe dos, am presupus doar! De unde atâtea conturi? Nu sunt decât un simplu comis voiajor, care vând tig?i ?i aspiratoare la ofert?!
- Deci ob?ii venituri din comer?ul clandestin cu tig?i ?i aspirato(a)re ?i nu le declari la Fisc?
- O face dilerul meu c?ruia îi cu(o)munic fiecare unitate vândut? prin call center!
- Deci ai leg?turi ?i cu unit??ile speciale de informa?ii str?ine?
- Dilerul e, într-adev?r, italian, dar nu ?tiu s? se ocupe cu culegerea de informa?ii!
- Am în?eles. Lucrezi sub acoperire! ?i-am zis eu c-ai zbârcit-o! concluzion? b?rbatul cu cap de ridiche, f?cându-i un semn discret secretarei. Aceasta veni imediat cu o cola de hârtie pe care consemnase discu?ia. Procurorul o citi repede, zâmbi, apoi i-o întinse lui Zbârciog.
- Semneaz-o!
Zbârciog o citi ?i el, de dou? ori la rând, dup? care o împinse spre procuror.
- Nu semnez a?a ceva! E taman invers de ce-am spus!
- În cazul ?sta nu exist?, procedural vorbind, decât dou? solu?ii, îi explic? procurorul zâmbind: ori te r?zgânde?ti ?i te întorci acas?, a?a cum ai venit, ori nu semnezi ?i te re?in preventiv treizeci de zile, începând chiar din clipa de fa??. Nu-?i mai spun c? arestul e plin de aresta?i periculo?i, criminali ?i violatori, dar, probabil, nu te intereseaz?!
Omul trase hârtia înapoi, o mai citi o dat?, apoi o semn?.
- ?i totu?i se învârte! murmur? el printre din?i în timp ce poli?istul îl conducea t?cut ?i indiferent c?tre ie?ire.

Aurel A. Con?u (ACPN) | Scriitori Români

motto: Tot înainte!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro