proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Jory socoti c? o evadare temporar? pe fereastra camerei din fund, care d?dea spre curtea or?t?niilor, era bine-venit?, c?ci de acolo începând avea op?iuni variate: mai mult? evadare, în multiple direc?ii, la alegere, c?tre deal, ori p?durea ??rmului, ori labirintul str?du?elor mici pr?fuite, în penumbr?, tupilat prin fâ?ia de jungl? buruienoas? de la marginea drumului, pun?i de crepuscul fragmentar întinse de garduri, ce formau o negur? prin care puteai înainta invizibil, ?op?ind ca o broasc? sau frânt din mijloc, cu nasul pror?, eventual, sau c?tre centru, pe str?zile largi cu trotuar de ciment, variant? improbabil? pentru c? aici, unde civiliza?ia era bine betonat?, colc?iau birocra?ii mari ?i mici, ro?ii sau verzi.

La fel de bine, existau ad?posturi la în?l?ime- podurile, u?i metalice u?or de blocat- beciul ?i dou? magazii mici, romantice, locuri unde Jory pl?nuia s?-?i mute mintea ?i întreg mobilierul melancolic al dispozi?iilor sale, plus ?arpanta greoaie care le sus?inea, în principal oase ?i mu?chi, din calea urgiei.

Ca s? nu mai pomenim de uneltele t?ietoare, secer?toare, zdrobitoare, ciupitoare, în?ep?toare, fo?nitoare, pleznitoare, smulg?toare, ag???toare, care se g?sesc în orice curte de om, banale ?i fire?ti, necesare ?i practice, iar în situa?ii de criz? precum cea curent?, a lui Jory, salvatoare. Cât de fioros era Miriapodul, cu ce ghear? o?elit? îl manipula visceral, ?i-l fierbea în spaim? ?i agonie, ce mixer îi învârtea dureros în cap!

În curtea or?t?niilor Jory avea tot arsenalul potrivit pentru a fi de dou? ori, de trei ori mai fioros ca Miriapodul, ?i de zece ori mai letal. Dar exista posibilitatea trist? ca, la momentul crucial, curajul s?u, care îi d?dea aripi mult înaintea unei fapte cât de cât eroice, s? i le ia pentru a-?i lua zborul, ?i s?-l lase trist ?i la?.

Îi trecu prin cap foarfecul mare de tuns bosche?i, t?ios ca briciul, cu care era o joac? s? reteze c?p??ânile ofilite ale trandafirilor, s? tund? dantel?ria parfumat? ?i haotic? a caprifoiului, s? secere gâturile usc??ive ?i negre cu p?l?rii ale florii-soarelui, gardul viu ?i plantele excesiv de ag???toare. Ce instrument potrivit pentru a t?ia elanul creaturii! calcul? Jory.

Se dezlipi cu mare greutate de zidul în care spinarea lui, carena unei cor?bii amenin?ate, naufragiase. Picioarele înfrico?ate, cu resorturi amor?ite, c?ci st?tuse pân? atunci ghemuit, în voia unor reverii foetale, valuri c?ldu?e de acvariu, nu hul? de recif, b?teau în retragerere, refuzau înaintarea. Amenin?at de un fals artropod veninos r?spundea ca un artropod înd?r?tnic.

Avea de traversat o por?iune din hol ?i dormitorul pân? în camera mic? unde se afla fereastra spre libertate. Porni în patru labe, ca s? treac? nev?zut prin zona fierbinte m?turat? de un fascicul galben ce cobora în unghi ascu?it, aproape ca un reflector inamic. Aici Miriapodul, dac? era la geam, îl vedea sigur. Numai gândul acesta singur trimise o ploaie de meteori?i prin dosul lui curbat ca bolta cu stele. Electrizant, spaima pendula între cap ?i c?lcâie, o înfiorare care-i zburlea p?rul.

Pe sfântul Curry! Dac? gângania ucide cu raza ei de priviri împletite, arma temut? a birocra?ilor, cum umbl? vorba printre marginali, am încurcat-o.

Ce supersti?ie grosolan?, de care totu?i m? tem. Frica a scos la iveal? dobitocul din mine, e foarte clar. Sunt un iepure!

La o analiz? atent?, în forul lui interior, Jory propriu-zisul socoti c?, pe lâng? mintea lui, care-i era u?or superioar?, la mas? mai ap?ruse ?i Dobitocul, mut, foarte speriat ?i nepl?cut de inferior.

Patrula paralel cu solul, sprijinit în palme, în cele 10 degete de la picioare, ?i pe genunchi, nu pe c?p?celele mobile ale lor, rotulele, ci mai mult pe, socoti Jory, capitelurile tibiilor.

Se afla într-un tunel al privirii, obligat? s? se l??easc? la sol, para?ut? r?mas? f?r? aer, turtit?, ceva neguros îi ap?sa ceafa iar roiul de musculi?e negre dansa peste furnicile albe ale scamelor, apoi se feri de umbra ghimpoas? a miriapodului, care luase cu asalt fereastra, întrerupând circula?ia razelor, Jory continua s? se târasc? prin nou descoperitul ?an? cenu?iu, tran?ee de fug? pe fundul c?reia se afla el, cobora ?i ridica ventuzele palmelor ?i c?uta un ritm, sicronizarea cu t?lpile curbate ce arau în urm?, buricele pufoase ale degetelor, p?r?ile ornamentale ale tibiilor, cel mai probabil, se propulsa astfel cu chiu cu vai, obscuritatea cre?tea inexplicabil ?i ochiurile de lumin? se evaporau.

În aceste momente epuizate semnalul min?ii era foarte slab. Transmisiunea ei avea parazi?i, întrerupt? ?i incoerent?.

Jory propriu-zisul sim?i, în retragere, un mic val de revolt? ?i furie. De ce nu înfrunta dihania birocrat?? Erau câ?iva m?sc?rici, câteva lichele, deliran?i deghiza?i în fiar? justi?iar?.

Pe ?ase picioare drumul pân? la fereastr? era mai greu. Spa?iul se lungea inexplicabil. Înainte, la dreapta, prag, înainte, prag, la stânga, înainte, la dreapta, peste prag.

Ceva se întâmplase. Un curent opus, o îngreunare de co?mar, o cedare sub pa?i, o improbabil? m?run?ire a solului.

Jory auzea clar, în forul s?u interior, ecoul acelei supersti?ii grosolane care zicea c?, în vecin?tatea incarn?rilor gregarului, anomalia este norma.

Miriapodul, a?a bizar cum era el, era manifestarea voin?ei celor mul?i, care ridicase secta la putere, peste Gim Kermadec. Întotdeauna majoritatea o formeaz? ignoran?ii, ca s? nu zicem mai mult, ?i rezultatul e pe m?sur?. Se poate spune despre democra?ie c? este cea mai bun? form? a societ??ii, cu excep?ia cazurilor-precum în Gim Kermadec-când este limpede cea mai proast?.

Auzi tu, secta Miriapodului, guvernatoare!

E drept c? alternativele nu luminau tabloul. Partidul ?acal, Clanul Yonghe, Alternativa Popular? A-Bis, Ecofac?iunea Mla?tina Progresului, Secta Psihosek.

Echipe de tâlhari, pira?i persuasivi, cu diplome din Hipercity, bandi?i intangibili ?i implacabili, cu disciplin? de fier. Apari?ii ca Miriapodul erau mici mecanisme preventive pe care ei le aveau la dispozi?ie, nu mare lucru, dar care indicau clar profilul de co?mar complex în care tr?ia, de multe ori cu fragil? beatitudine, unul ca Jory.

Fire?te, câ?tigaser? alegerile cei mai r?i, anume aceia care nu se sfiiser? deloc s? laude metodele cele mai represive. În loc de hârtii, birocra?ii Miriapodului preferau faptele de mare cruzime. Nici nu le mai puteai zice birocra?i, din acest motiv, mai bine direct ?i simplu, c?l?i.

Cuprins de remu?c?rile ocazionale ale marginalului, unul realizat prin propriile puteri, Jory calcul? cu precizie c?, sub efectul fricii, cine ?tie ce gland? adormit? se trezise subit, ?i injectase vreun ser rar, care avusese ca efect secundar aceast? reverie iconoclast?.

Chiar când ajunsese s? cread? c? e prins într-un loop, într-o capcan? plantat? eventual de me?terii obraznici, la cap?tul tunelului prin care tot înainta se aprinse vag ochiul gri al ferestrei pe care o c?uta.

Se adun? de pe jos, o deschise ?i  zise:

Pe sfântul Curry! Unde-i soarele?