proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Trenul ce-i aducea din URSS trebuia schimbat în Bucure?ti, a?a c? au avut timp s? se plimbe câteva ore prin capital?. Parc? au sosit dintr-o alt? lume, atât de diferit? de a lor. Aici, acelea?i magazine pe a c?ror firm? scria Carne sau M?cel?rie, iar prin vitrin? se vedea interiorul unde pe pere?i erau cârlige în care st?teau ag??ate zeci ?i zeci de picioru?e de porc la care erau vizibile copitele ?i câ?iva centimetri de ?oric pân? la prima încheietur?, iar pe multe zeci de metri de rafturi sute de cutii de conserve pe care scria Iahnie de fasole cu cârn?ciori. Numai pe trotuarul din fa?a unei Alimentare se înghesuiau, fiecare voind s? fie cât mai în fa??, câteva zeci de persoane. Vânz?torul, cu o voce autoritar?, se f?cu auzit de toat? lumea. Nu pot s? v? servesc dac? nu ve?i sta, disciplina?i, la rând. Unt este pentru toat? lumea. S? ave?i bani potrivi?i pentru o jum?tate de pachet ?i buletinul deschis pentru a se putea vedea ultima muta?ie. Cei din provincie ve?i sta degeaba, n-o s? v? pot servi!
Doar câ?iva au p?r?sit coada bomb?nind în barb? cuvinte doar de ei ?tiute.
Prin pasajele subterane oameni gr?bi?i de abia se puteau strecura printre cer?etorii a?eza?i pe pardoseala de beton. Indivizi tuciurii umblau de colo colo, cu saco?e de pânz? în mân? îmbiind în stânga ?i în dreapta, pe cine se nimerea, Lua?i cartu?ul de Kent domnu... avem, dac? v? face trebuin??, ?i Be Te-uri.
Se întreba, desigur în gând, Nu?u, de unde or fi având tuciurii cartu?ele cu ?ig?ri prohibite pentru popula?ia de rând. Se g?sesc doar la Shopuri unde vânz?rile se fac pe valut? ?i numai str?inilor. Pe lei se g?sesc doar la magazinele de la Comitetele jude?ene de partid, dar acolo are acces doar pu?in? lume. R?spunsul nu ?i-l putea da tot el, iar pe cine s? întrebe n-avea. Concluzia putea fi c? frontierele ce duceau spre vest nu erau chiar atât de impenetrabile, precum se credea. Se povestea c? buliba?a Ion Cioab?, recunoscut ca atare de întreaga etnie, ar fi f?cut, prin 1970, o cerere pentru pa?aport ca s? participe la primul congres al ?iganilor (deveni?i dup? o vreme rromi) de la Londra. N-a primit mult? vreme aviz favorabil. Când în vara acelui an a fost chemat la mili?ie pentru a i se înmâna pa?aportul, a refuzat s? se duc?. Se zice c? i-ar fi spus mili?ianului care i-a adus în?tiin?area c?, deocamdat?, nu mai are nevoie de pa?aport deoarece a participat, în luna februarie, la acel congres. O fi sau nu adev?rat, nimeni nu ?tie, lumea îns? vorbe?te.
Au p?r?sit Bucure?tiul f?r? niciun regret, iar un tren de noapte i-a purtat spre Sibiu. În acela?i compartiment al vagonului, mai c?l?torea un b?rbat ?i o femeie. Pe femeie o cuno?teau din vedere deoarece f?cuse parte dintr-un alt grup al acelea?i excursii. B?rbatul, îmbr?cat în uniform? militar? avea gradul de colonel, î?i a?teptase so?ia la trenul ce aducea excursioni?tii din URSS. I se p?rea cunoscut lui Nu?u ?i acest b?rbat. Privindu-l mai bine, ?i-a dat seama c? îl v?zuse de mai multe ori prin curtea ?colii militare de transmisiuni. Acolo, în câteva luni ale ale anului trecut, mergea în fiecare joi dup? amiaz?. Trebuia s? participe la preg?tirea militar?, f?r? scoaterea din produc?ie, a?a cum era prev?zut în Ordinul de Chemare pentru clarificarea situa?iei militare primit din partea Centrului Militar. I s-a p?rut curioas? formularea ultimului paragraf din ordinul respectiv: În caz de NEPREZENTARE la data ?i ora men?ionate în prezentul ordin, ve?i suporta consecin?ele Legii nr.14/1972, art 60 care prevede sanc?ionarea cu amend? de la 50 la 200 de lei. Dar nici vorb? s? nu se prezinte. Mergea chiar bucuros pentru c? mai ie?ea din monotonia îndatoririlor zilnice, întâlnea altfel de oameni. Ofi?erii, care ?ineau cursuri de tactic? ?i strategie militar? ?i chiar cei care prezentau chestiuni politice, se vedeau de departe c? se preg?teau serios pentru a le sus?ine. Unii erau de-a dreptul emo?iona?i când ap?reau pentru prima dat?. Î?i d?deau seama c? au de-a face cu oameni cu carte, precum cadre didactice din înv???mântul gimnazial ?i liceal, unii chiar din înv???mântul superior, precum ?i ingineri ori economi?ti în diverse domenii, activi?ti ai comitetului jude?ean ?i or??enesc de partid. Lui Nu?u parc? îi p?rea r?u c? atunci în acel decembrie, de Ziua Republicii, a fost înaintat în grad, împreun? cu alte câteva sute de rezervi?ti, în marea sal? a Casei de Cultur? a Sindicatelor. Nu mai putea spune, cu oarecare mândrie, c? specialitatea lui militar?, a fost ?i este, cea de transmisionist. Acum, conform noului Livret militar, are specialitatea nr. 57. Nu to?i ?tiu ce înseamn? aceast? cifr?, dar el ?tie, este cea de lucr?tor politic. ?i, z?u, parc? suna mai bine cealalt? specialitate ?i parc?, parc?, o st?pânea mai temeinic decât pe asta nou?.
Dar, oricum, el a luat o hot?râre. Nu se va mai prezenta la aceste convoc?ri ?i crede c? pe bun? dreptate nu va suferi sanc?iunea legii. De ce? pentru c? în lege scrie c? ofi?erii sunt activi pân? la vârsta de 52 de ani dup? care intr? în rezerv?, iar apoi, dup? trecerea unei alte perioade de timp, în retragere. Iar el, care în iulie împlinise aceast? vârst?, tocmai primise, înainte de a pleca în excursie, un alt ordin, ca de la data de 15 septembrie s? se prezinte, din nou, în fiecare joi, la UM 01606. De data aceasta înainte de numele s?u pe ordin ap?rea ?i cuvântul c?pitan.
În acel moment s-a gândit la tat?l s?u mort în r?zboi, la 37 de ani, cu gradul de sublocotenent t.r. Tot atunci i-a venit gândul de a a scrie despre el, m?car a?a s? r?mân? în amintirea urma?ilor. Omul moare definitiv doar atunci când dispare ?i ultima amintire despre el, citise undeva. Dac? este a?a, el n-o s?-l lase pe tat?l s?u s? moar? ?i poate nici el nu va muri pentru totdeauna scriind despre p?rintele s?u. ?i mama, care se stinsese anul trecut în urma unui atac cerebral, nu va fi uitat?. ?i nici al?ii, pe care i-a cunoscut ?i i-a iubit, n-or disp?rea, f?r? nicio urm?, în negura timpului. Pomenirea lor se va face din neam în neam, ?tiindu-se mereu câte ceva despre ei. Acea hârtie fo?nitoare le va p?stra nu numai numele ci ?i unele fapte, a?a cum s-a priceput el s? le prezinte. Asta, ?i-a zis atunci, se poate face pentru p?rin?i ?i bunici, pentru a-i p?stra cât mai mult în via??, dac? nu într-a lor, în a celor care se succed, cât s-or mai succede, ?i care îi vor avea în minte pe cei care au fost ?i datorit? c?rora au aflat ?i ei toate bucuriile dar ?i necazurile ?i suferin?ele de care au avut sau mai au înc? parte.
Cam la asta, ?i multe alte, se gândea Nu?u în sunetul sacadat al ro?ilor trenului ?i al unei voci de bariton. Se interferau pl?cut cele dou? sunete. Nu?u ar fi adormit dac? o frân? brusc? nu l-ar fi adus pe dat? la realitate. ?i vocea pl?cut?, baritonal?, a colonelului s-a oprit pentru un timp. S-a mirat despre ce vorbe?te. Îi ?tia pe ofi?erii pe care i-a cunoscut la aceste convoc?ri ca oameni devota?i regimului. În câte o pauz?, la o ?igar? îns?, unii dintre ei î?i mai d?deau pe fa?? gândurile, prin câte un comentariu asupra vie?ii zilnice sau prin câte un banc auzit ?i spus mai departe. Au f?cut cu to?ii haz, chiar ?i cei câ?iva activi?ti de partid care erau printre ei, de o glum? pe care a mai auzit-o mai târziu ?i în alte p?r?i, deci atuncea începuse a circula. Era vorba despre nedumerirea unei casieri?e dintr-o gar? când cineva, s?-i zicem Bul?, i-a cerut un bilet spre sta?ia Principiu. La r?spunsul ei c? o astfel de sta?ie CFR nu exist? pe teritoriul patriei noastre, Bul? riposteaz? c?, ba da, exist? pentru c? a auzit cu urechile sale ce a spus tovar??ul la televizor.
- Ce a spus?
- C? în principiu exist? pe pia?? orice produs alimentar, dar în unele localit??i oameni de rea credin?? î?i fac provizii peste m?sur?, ca hârciogii, ?i astfel are de suferit aprovizionarea popula?iei. A?a c?, da?i-mi biletul ?i spune?i-mi la ce peron g?sesc trenul spre sta?ia respectiv?!
De data aceasta colonelul din tren a început s? vorbeasc? deschis împotriva conducerii superioare de partid.
- Mereu ne zice tovar??ul Nicolae Ceau?escu despre neamestecul în treburile interne ale statelor, despre inviolabilitatea frontierelor, despre reglementarea pa?nic? a neîn?elegerilor, despre egalitatea în drepturi a popoarelor ?i dreptul lor de a dispune de ele însele, despre cooperarea între state sau despre îndeplinirea obliga?iilor asumate conform dreptului interna?ional. Da, toate acestea sunt prev?zute în Actul final de la Helsinki, pe care l-a semnat ?i ?ara noastr? în august 1975. Dar dumnealui uit? s? ne spun?, sau ne spune foarte pu?in, despre respectarea drepturilor omului ?i a libert??ilor lui fundamentale. Aceste drepturi ?i libert??i sun prev?zute ?i ele într-un alt document elaborat de Organiza?ia Na?iunilor Unite, imediat dup? r?zboi, în 1948, intitulat Declara?ia Universal? a Drepturilor Omului, semnat? desigur, ?i de ?ara noastr?. Uit? s? ne spun?, dar unii dintre noi ?tim, c? în unul dintre articolele acestei declara?ii se spune c? orice persoan? are dreptul de a circula în mod liber ?i de a se stabili în orice stat, de a p?r?si orice ?ar?, inclusiv pe a sa, ?i de a se întoarce oricând în ea.
Nu ne spune, dar unii ?tim c? în articolul 17, mi se pare, se precizeaz? c? orice persoan? are dreptul la proprietate, c? nimeni nu poate fi lipsit prin for??, sau în mod arbitrar, de averea sa. Nu ne spune nici c? printre drepturile omului este ?i cel al libert??ii de gândire ?i libertatea con?tiin?ei, c? orice om are dreptul de a-?i manifesta religia prin practicarea ?i îndeplinirea ritualurilor. E drept, mai zicea, c? unele din drepturile ?i libert??ile acestea sunt trecute ?i în Constitu?ia României dar nu ne mai spune c? Legea fundamental? a devenit o simpl? hârtie f?r? nicio acoperire în fapte.
Vorbea, vorbea, întruna omul parc? era lectorul unui înv???mânt politic, dar pe invers. Din când, în când George îi arunca câte o privire lui Nu?u, privire parc? ar fi vrut s? spun? oare va ma ?ine mult lec?ia asta? A mai ?inut pân? aproape de Valea Prahovei, timp în care a fost pus? pe tapet ?i Charta 77 ?i o serie de nume precum Vaclav Havel, Jan Patocka, Zdenek Mlynar. Pavel Kohut. Nu l-a uitat nici pe al nostru Paul Goma care s-a solidarizat cu Charta.
A disecat apoi în am?nun?ime Scrisoarea celor ?ase vorbind cu lux de am?nunte despre ini?iatorii s?i. ?tia multe am?nunte despre Gheorghe Apostol, Silviu Brucan, Alexandru Bârl?deanu, Corneliu M?nescu, Constantin Pârvulescu, Grigore R?ceanu.
Multe ore, î?i zice Nu?u, o fi petrecut acest om în fa?a aparatului de radio ascultând Europa Liber? ?i poate ?i Vocea Americii. ?i-o fi luat oare ?i noti?e? De ce s-o fi dezl?n?uit astfel? S? fie oare sincer în tot ce spune? dar atunci de ce vorbe?te astfel în fa?a unor necunoscu?i care ar putea s?-l deconspire securit??ii, sau este el însu?i omul acestei structuri ?i vrea s?-i încerce? Dar la ce i-ar folosi oboseala când se adreseaz? unor oameni simpli f?r? prea mari responsabilit??i, ori poate niciuna, pe linie de partid ?i de stat.