proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Cine-i trec?tor pe lâng? vreun bloc ?i identific? dou? geamuri mai mari, de camere, ?i dou? geamuri mai mici, de buc?t?rie ?i baie, se întreab? o dat? pe an dac? în acel cote?, proiectat pentru reproducerea for?ei de munc?, de la darea sa în folosin?? ?i pân? în prezent s-a petrecut vreodat? ceva deosebit, ceva semnificativ, ceva care s? merite a fi consemnat ?i exploatat sub forma b?noas? a unui scurt metraj, a unui film de ac?iune sau a unui serial de televiziune, comercial?, cum sunt toate.
B?trâna cu cârjele ?i feti?cana cu p?rul lung ?i ondulat rev?rsat peste ceafa gr?su?? ?i alb?, care apar frecvent, dincolo de zidul de lemn câinesc ?i de trandafiri, la ferestrele protejate împotriva oamenilor ?i lupilor de ni?te gratii, iar împotriva insectelor de ni?te plas? de plastic albastr?, te pot face vis?tor, îns? e bine s? le întrebi ?i pe ele dac? n-au cumva ceva mu?c?tor de spus, m?car contra zgomotului de trafic, emanat de Bulevardul Ecomilei.
Fiindc? povestea cârjelor este cumplit de banal?. Madam Vidman n-a f?cut decât s? r?spund? ca vr?jit? unor chem?ri, unei emula?ii, când s-a dus cu oala de sarmale reci la etajul unsprezece al Televiziunii asaltate din toate p?r?ile de terori?tii care voiau s? se aranjeze din toate pozi?iile cu noua putere. I s-a golit oala perfect etan?? ?i i-au înapoiat-o g?urit? de glon? vidia. O are ?i acum, folosind-o ca ghiveci pentru o floare asem?n?toare cu m?rarul, numit? Asparagus presidensis. Apoi s-a plimbat prin ora? ?i pe la prietene, uitându-se pe la lupte, nedându-?i seama c?, purtând în pâslari ciorapi prea sub?iri, îi vor degera labele picioarelor, cea din dreapta fiind ulterior amputat?.
B?trâna vulpe relateaz? întotdeauna cu o mioritic? senin?tate cum a ajuns invalid?. Cât despre Vivian, ea sus?ine la orice CV solicitat de redac?iile ce o poreclesc Tahoma Lucida, cum c? nu i s-a întâmplat nimic deosebit în via??; ?i pân? la un punct, are mult? dreptate!
Adev?rata tragedie ascuns? de acest apartament ele nu o povestesc niciodat?, pu?ini martori oculari mai sunt în via?? ?i, de aceea, pu?in? e ?i lumea care o ?tie, mai ales c? televiziunile n-au luat pân? în prezent nicio m?sur?, de?i unele sunt îndatorate anumitor critici sau istorici literari.
Ce s-a întâmplat?... E o poveste veche ?i oribil? din anii’ 50, de pe la noi, u?or de relatat, fiind vremuri neipocrite.
La Câineni, c?tun împ?durit de pe pitoreasca Vale a Buz?ului, tr?ia odat? un chiabur câinos, un vovkulak, pe numele de familie Melecan, care se tr?gea din vame?i vesti?i pentru rapacitatea lor. El avea terenuri, joag?re, arga?i, batoze, alt diferit inventar mort, turme, cirezi, bani ?i o cas? mare cu multe acareturi. Iar unui ??ran s?rac din aceea?i localitate i s-a îmboln?vit nevasta de pelagr?. El avea nou? copii ?i se gândea c? dac? îi ia Dumnezeu zilele nevestei, cu greu va mai g?si alta care s? se înhame la o munc? atât de grea, s?-i hr?neasc? ?i s?-i spele pe to?i ca o roab?. De aceea, într-o joi pe înserat, bolnavul a b?tut la poarta chiaburului Melecan ?i, cu c?ciula în mân? ?i cu lacrimi în ochi, s-a jeluit f?când un apel la mila acestuia ca s?-l împrumute de ni?te bani, s? aib? ce da la doctor, ca s? nu-i moar? cu zile nevasta pe la spital.
Melecan l-a primit cu obi?nuita-i amabilitate, înv??at? de pe când mai putea face politic? na?ional-??r?nist?, liberal? sau extremist?. Dar când a venit vorba de bani, a zis c? stai c? trebuie s? m? sf?tuiesc cu consoarta, c? ea ?ine la noi casa. ?i consoarta asta era o femeie mic? de statur? ?i rea din toate punctele de vedere. Dup? grele negocieri, ea a dat omului bani, dar cu urm?toarea învoial?: întrucât se vorbe?te de o stabilizare monetar? impus? de Stalin lui Dej, s? lase z?log singura sa v?cu?? care da lapte la copii ?i, în decurs de trei luni, s? întoarc? suma înapoi cu o dobând? de numai 31%, fix?, independent? de procesul infla?ionist. Condi?ii binevoitoare s-ar putea spune, dac? n-ar fi fost ?i o clauz? compensatorie stipulând c? în cazul neretum?rii împrumutului la termen, v?cu?a r?mâne de drept aceluia în al c?rui grajd se g?se?te.
?i s-a întâmplat c? femeia ??ranului s?rac cu nou? copii, de?i a fost corect îngrijit? la spital, a decedat. ?i au urmat alte cheltuieli cu înmormântarea, pentru care bietul om, pe care îl chema Gavrili??, s-a îndatorat iar la câinosul de chiabur, la vovkulak, aducând z?log de ast? dat? inventar agricol mort: un plug ?i o grap?.
Evident, nici nu trebuie s? ne punem în situa?ia cuiva pentru a pricepe c? a r?mâne v?duv ?i cu nou? copii mici pe cap nu e u?or pentru nimeni. Gavrili?? a încercat s?-?i sting? amarul consumând b?uturi alcoolice, care erau ieftine pe Valea Buz?ului ?i nu l-ar fi putut duce prin ele însele la ruin?. Din nefericire îns?, el a c?zut la pat de inim? rea. A z?cut ce a z?cut ?i, nemuncind pe nic?ieri, n-a avut cum s? achite chiaburului Melecan sumele ce datora. Hr?p?rea?a so?ie a acestuia nici n-a vrut s-aud? de vreo p?suire, a oprit vaca, plugul ?i grapa, acumulând ?i mai mult? avere decât înainte, ceea ce nu putea trece neobservat ?i trecut la catastif de c?tre noua putere sovietic?.
Deposedat de mijloacele sale de produc?ie, ??ranului s?rac Gavrili?? din Câineni nu i se mai deschideau în fa?? decât dou? posibilit??i: ori s? se haiduceasc?, ori s? plece la ora? ?i s? se proletarizeze. Într-o zi, s-a sculat din bordei înviorat, s-a închinat, s-a b?rbierit, s-a dus la ora? ?i acolo a reclamat la partid, la regiune, pe chiaburul Melecan, relatând despre vovkulak, toate cum au fost ?i f?r? s? adauge de la dânsul nimic.
Adânc impresionat de cele auzite, un vice de la regiune, pe nume ?oimanu, care tocmai completa ni?te liste cu chiaburi propu?i pentru deportare, nu numai c? l-a trecut în capul uneia din ele pe acest odios Melecan cu toat? familia lui, dar a ?i participat personal la ridicarea din Câineni a banditului, punând a doua zi, demonstrativ, primar tocmai pe ??ranul s?rac ?i v?duv ce avea în între?inere nou? copii. La rândul lui, destoinicul primar Gavrili?? ?i-a ar?tat recuno?tin?a fa?? de partidul care l-a scos din nevoi, amenajând gospod?ria chiaburului Melecan ca pe o cas? de odihn? pentru activi?tii obosi?i, care vizitau des ?inutul, bogat în podgorii ?i livezi de ?uic?, dar ai c?rui locuitori l?sau s? se în?eleag? c? nu prea vor s? se colectivizeze, nici la colhoz, nici la sovhoz.
Înc?p?toarea vil? s-a numit o vreme Mitrea Cocor, dup? numele unui erou de-al lui Mihail Sadoveanu care pedepsea necontenit pe exploatatori, cum a înv??at în URSS, unde a v?zut ?i cu ochii lui colhozul care e viitorul ??r?nimii de pe tot mapamondul. Tovar??ul vice ?oimanu venea des aici ca s? se sf?tuiasc? îndelung cu Gavrili?? ?i cu al?i primari ?i ca s? participe personal, cum al?ii la vân?toare de lupi, la numeroase alte ridic?ri nocturne de vovkulaci, s?-i trimit? pe drumul cel f?r? pulbere.
?i la lupte cu partizanii.
Pân? când fu coborât din munte pe targ?, lovit în gâtlej de un glonte r?t?cit, ?i depozitat în vil? s? a?tepte un avion de salvare care nu a mai aterizat niciodat?, a?a c? a fost trimis la ora? în sicriu dintr-un brad psihopomp carpatin cu o ma?in? de teren kaki de produc?ie sovietic?, marca Gaz. Nel?sând în urm? decât numele s?u atribuit vilei, dar nu în forma Pentelei ?oimanu, c?ci partidul nu s-a gr?bit s?-l canonizeze printre marii s?i martiri, lâng? celebrul Laz?r Kaganovici de la Rusca. Hâtrul primar Gavrili?? n-a f?cut decât s? schimbe pe Mitrea Cocor cu alt erou sadovenian exponent al luptelor sociale, ?i anume cu Tudor ?oimaru. ?i nu numai el, când se uita, ca primar, la firm?, î?i aducea aminte de defunctul vice; se gândeau la el ?i oamenii din sat, ?i personalit??ile care veneau la Câineni s? se odihneasc?.
Numai la chiaburul Melecan, care pusese s? se înal?e acele case, nu se mai gândea nimeni, dup? cum ?i în ziua de azi cine vine la ?edin?? în Bucure?ti la Palatul Parlamentului, fie român, fie str?in, aproape c? nu-?i mai aminte?te cu sentimente cine a dat indica?ie ?i apoi s-a ocupat personal de împodobirea Capitalei cu acest m?re? edificiu, de la în?l?imea c?ruia nu mai distingi aleg?torii de al?i pietoni stradali, care-i om ?i care-i câine.
Dar chiaburul Melecan, înainte de a pieri cu so?ia în Balta Br?ilei, ca robi ai clasei muncitoare, a l?sat greu blestem asupra cui va beneficia de casele sale.
?i s-a întâmplat s? poposeasc? la Câineni, la Vila Tudor ?oimaru, la odihn?, într-o var? dup? ce se formase dictator na?ional-comunist marxistul democrat Ceau?escu în China ?i Coreea, un scriitor doctor, de-?i semna Lazzaro Spallanzani experimentalismele, un poet argentinian comunist Lobisón ?i un scriitor român vestit cu ?oferul lui, Ciprian. ?i n-au stat ei decât vreo dou? zile, c? a venit telefon de la Bucure?ti c? se convoac? o dezbatere ?i c? scriitorul cel vestit trebuie s? fie prezent c? altfel, dac? nu ne opunem, va fi un regres în cultur?.
Iar mai înainte de scriitor ?i de ?oferul lui, fuseser? la Casa de Odihn? ni?te activi?ti mari, care, lipsindu-le st?pânul de atunci din ?ar?, ?i-au permis s? mearg? s? vâneze ni?te cerbi carpatini, r?muro?i ca de pe pachetele de ?ig?ri pentru nefrunta?ii în produc?ie, neanticipând îns? c? dinaintea mândrelor ierbivore s?lbatice ei vor deveni ni?te vân?tori lirici ?i vor tr?i fr?mânt?ri labi?iene, ratând de be?i ce erau toate ?intele.
Da, ei erau oameni milo?i, români, chiar dac? nu aveau voie de la partid, dup? modelul de la Moscova, s? cread? în Dumnezeu ?i s?-?i boteze copila?ii în numele Sfintei Treimi.
Unul din ei mai b?trân, trezindu-se c? ?inând regim b?use cu m?sur?, a luat atunci de necaz la ochi ?i a împu?cat o veveri??.
Deci, au r?mas pui?orii orfani ?i puteau s?-i m?nânce jderii, cucuveaua, acvila, vulpea ?i alte r?pitoare. Sau pur ?i simplu puteau s? crape de foame, c? erau de lapte. Dar activi?tii au luat puii cu ei, aducându-?i aminte c? la Casa de Odihn? Tudor ?oimaru din Câineni, de unde plecaser?, a fost cât pe-aci s?-i mu?te de n?dragi o c??ea l?uz? pe care o chema Lisa.
Ea avea proprii ei c??ei personali, îns? tovar??ii de la centru considerau c? mai poate cre?te ?i patru pui?ori de veveri?? tot a?a cum într-un apartament de intelectual mic-burghez mai pot intra câteva familii muncitoare la comun.
Hot?rând a?a, pu?ca?ii au continuat s? vâneze animale mici ?i au înnoptat la un p?durar, unde au f?cut alt chef. A doua zi, s-au trezit mahmuri, cu mare greutate se d?deau du?i din mijlocul naturii, abia pe-nserat, mu?ca?i r?u de ?ân?ari, au coborât ei la Câineni. De stress ?i de nemâncare, doi din pui?orii de veveri?? au decedat în aceste condi?ii vitrege, iar ceilal?i doi abia dac? mai d?deau semne de via??.
Tovar??ul Vasea, ca cel mai tân?r? speran?? din grup, a ademenit atunci pe c??ea ?i a apucat-o de cap, prinzându-i gâtul între picioarele înc?l?ate în cizme siberiene. ?i au stat ei a?a mult? vreme de vorb? pe treptele de la intrarea în casa de odihn? dotat? cu difuzor, cu m?su?e pentru remi ?i cu ?ahuri, dar jucându-se mai mult table ?i ?eptic. Stând în fund, tr?gând din ?igar? ?i dezmierdând-o pe ceaf? ?i pe dup? urechi, încercatul propagandist i-a explicat c??elei necesitatea obiectiv? de a al?pta, pe lâng? cei ?apte c??ei proprii, ?i cei doi pui?ori de veveri??, care oricum nu consum? mult, dar efectul de imagine a partidului milos ?i ecologic asupra localnicilor va fi considerabil. Iat?, doi pui?ori de veveri??, g?si?i abandona?i de mama lor denaturat? în p?dure, au fost adu?i în sat de tovar??ii veni?i s? se odihneasc?, pentru a fi salva?i de la o moarte sigur? ?i a fi reda?i p?durii, ca s? bucure prin ging??ia lor pe to?i care o viziteaz?, îndeosebi pe pionierii taberei de crea?ie în drume?ie sau colectând plante medicinale ?i fructe de p?dure cu valoare comercial? pe plan intern, precum ?i în valut?.
Lisa avea ochi galbeni rotunzi ?i neîncrez?tori. Ea se uita cu ei nelini?tit? la musta?a neagr? ca antracitul a activistului, c?uta s? scape politicos, prin gesturi de împungere cu capul înainte, nu-?i lua deloc angajamentul de a vedea ea de puii veveri?ei!
– C?ci a?a, drag? tovar??? Lisa, a procedat ?i Partidul pe vremea foametei din patru’ ?ase, evoca vremurile eroice ale cuceririi puterii tovar??ul Vasea. Pe când partidele istorice, perimate, ??r?nist ?i liberal, precum ?i ramura tr?d?toare a sociali?tilor a?teptau s? vin? americanii, noi ?tiam de la ru?i c? nu va veni nimeni s? ne rezolve nou? problemele noastre concrete. Noi comuni?tii n-am stat cu mâinile în sân, Liso, a?teptând ca neajunsurile s? se rezolve ele de la sine; noi ne-am suflecat mânecile ?i am îndr?znit s? muncim, am început s? ne organiz?m ?i am luat m?suri împotriva efectelor d?un?toare ale foametei care pustia zonele din Moldova însecetate. Cel mai tare ne sup?ra faptul c? în urma criminalului r?zboi împotriva Uniunii Sovietice ?ara era plin? de orfani, de un p?rinte ?i de amândoi p?rin?ii, situa?ie agravat? ulterior, între altele datorit? amintitei secete, dar fie vorba între noi, ?i din pricina marilor cantit??i de alimente pe care ni le solicitau ?i ni le ?i luau prietenii no?tri de la R?s?rit, zic prietenii între mari ghilimele. Iar ace?ti orfani mi?unau de colo pân? colo, zdren?ui?i, murdari, plini de insecte ?i înfometa?i, c?zând adesea sub influen?a unor elemente descompuse ?i dedându-se la diferite infrac?iuni.
Imperiali?tii anglo-americani, Occidentul în ansamblu, în loc s? pun? mâna ?i s? ne ajute umanitar, se mul?umea s? râd? de noi, trimitea reporteri care în loc s? eviden?ieze realiz?rile guvernului democrat-popular în reconstruc?ia ??rii devastate de r?zboi ?i de proasta administra?ie burghezo-mo?iereasc?, cu deosebire entuziasmul ce cuprinsese tineretul muncitor din fabrici, din mine ?i de pe ogoare – romantismul revolu?ionar trebuia dat de exemplu –, ei ar?tau din contra unele cazuri cu ace?ti orfani, f?ceau agita?ie, ne stricau renumele în ochii proletariatului interna?ional, creau greut??i celorlalte partide fr??e?ti, care ac?ionau dincolo de Cortina de Fier ?i nu puteau fi ajutate deocamdat? de glorioasa Armat? Ro?ie.
În aceste condi?ii, Partidul a hot?rât s? strâng? pe orfanii de la ora?e ?i s?-i repartizeze pe la sate sau pe unde se mai g?sea de mâncare, pe la familii mai cu fric? de Dumnezeu, dar cel mai luminos exemplu l-au dat numero?i activi?ti care au salutat l?udabila ini?iativ? de a adopta astfel de orfani, de a cre?te pe lâng? copiii lor ferici?i ?i pe altul p?gubos, r?mas f?r? mam? ?i f?r? tat? din diferite motive.
Iac? dar, drag? tovar??? Lisa, cum se pune problema, cum trebuie v?zut? ea corect. Tot a?a cum nevast?-mea, pe lâng? copiii no?tri, mai vede ?i de un moldovean viguros care-i ?i bate de le sun? apa-n cap când nu suntem noi acas?, ?i nu prea suntem, anume b?ie?elul tovar??ului Mitrea, plecat de dou? luni în misiune în California, a?a ?i dumneata, c? n-oi fi mai cu mo?, va trebui s? iei în între?inere pe lâng? cei ?apte c??ei ai dumitale, ?i ace?ti doi am?râ?i pui?ori de veveri??, care dup? aprecierea mea ?tiin?ific?, repet înc? o dat?, nu consum? prea mult.
Lisa nu în?elese prea mult din discursul tovar??ului Vasea, deoarece erau amintite evenimente care priveau un trecut foarte îndep?rtat din punct de vedere al unei scurte vie?i de c??ea. Stabili îns? cu admirabil? precizie unde s-a sfâr?it încercarea de l?murire ini?iat? de încercatul tovar?? Vasea. Ea se l?s? câteva clipe moale, simulând chiar adormirea, ca un dul?u dat în t?rbac?, apoi se smuci n?prasnic dintre picioarele b?rbatului, mârâind cumplit ?i recucerindu-?i libertatea mai u?or decât se a?teptase, a?a cum se întâmpl? adesea cu câte o societate de se mir? cum de a r?bdat atâta amar de vreme asuprirea cuiva, când era suficient s? se smuceasc? ?i s? mârâie oleac?, redobândindu-?i astfel onoarea, demnitatea sau verticalitatea.
Uitându-se la ea cum alearg? spre cote?, tovar??ul Vasea zâmbi blajin pe sub musta?a neagr? ca antracitul în pofida anilor vechime ?i adaug? cu un umanism ne??rmurit:
– Dac? nu ?tii, î?i ar?t?m; dac? nu po?i, te ajut?m; dac? nu vrei, ap?i atunci te oblig?m, drag? tovar??? Lisa, a?a c? nu te po?i pune cu Partidul, împotriva mersului istoriei, împotriva locomotivei, împotriva progresului, împotriva supunerii ?i a siluirii naturii de c?tre om...
Drept pentru care când au sosit la Casa de Odihn? ?i Crea?ie Tudor ?oimaru poetul experimentalist argentinian Lobisón, doctor ul în psihologia pe?tilor Lazzaro Spallanzani, scriitorul înso?itor ?i ?oferul lui, activi?tii nu mai erau, dar nici c??eii Lisei nu mai scânceau în cote?. În schimb, cine trecea pe acolo se crucea v?zând ditamai c??eaua – de ras? ciob?nesc-mioritic? sus?ineau cunosc?torii –, cum al?pta ea cu triste?e doi pui de veveri?? cam fumurii la culoare ?i cu ochi r?i, injecta?i, amenin??tori, de fiar? imposibil de domesticit.
Pas?mite, blestemul de vovkulak al câinosului chiabur Melecan asupra cui va beneficia de casele ?i acareturile sale c?zuse asupra c??elei Lisa, care nu mu?case vreodat? pe cineva!
?i într-adev?r, când dup? dejun se duser? scriitorul ?i ?oferul a doua zi s? se distreze la c??eaua care al?pta pui de veveri??, le raport? plângând paznicul c-a fugit de cu noapte, i-a p?r?sit, stau nemânca?i, a venit o înv???toare de la ?coal? s? le dea cu biberonul, dar nu vrea neam, niciunul. Nu le place decât lapte. Ori de veveri??, ori de c??ea!
Dintre cei prezen?i, scriitorul provenea din rândul fostele clase exploatatoare ?i scria ca Partidul, deoarece în fiecare sear? venea la el un civil fioros, mefistofelic, care îl poftea la masa de lucru ?i îi tot plimba pe la ceaf? un pistol greu ?i rece de calibru 7,8 probabil de produc?ie sovietic?, serie mic?. În schimb, scriitorul beneficia de unele avantaje morale, precum accesul la casa de odihn? de la Câineni. ?i de ?ofer, pe care îl chema Ciprian, ca pe sfântul ce ne ocrote?te de farmece ?i vr?ji.
Acest Ciprian era om din popor ?i plin de mil? fa?? de toat? f?ptura, cuvânt?toare sau necuvânt?toare.
Acest Ciprian avea nevasta l?uz? ?i neîmp?cat?: ea n?scuse o feti??, de?i se angajase la nunt? s?-i fac? lui un b?iat.
El se uita înfiorat la pui?orii de veveri??, r?ma?i pentru a doua oar? f?r? mam?: pe cea dintâi o împu?case activistul Vasea, pe cea de-a doua din ordinul aceluia?i, pierderea c??eilor o adusese la r?t?cirea min?ii ?i p?r?sirea cote?ului, chiar dac? i se d?duser? în loc al?i doi copila?i de îngrijit. El se gândi c? pe so?ioara lui chinuit? de fr?mânt?ri, aducerea în cas? a celor doi pui?ori de veveri??, ambii de sex masculin, boteza?i Vasilic? ?i Aura?, ar putea s-o consoleze de e?ecul a ceea ce ?i-a propus s? nasc? ?i n-a reu?it. B?ie?el. Se uita la ei cu mil? ?i î?i închipuia cum or s? se joace el, so?ia ?i feti?a cu ace?ti copii ai suferin?ei, de îndat? ce cu dragoste ?i devotament îngriji?i, se vor întrema îndestul cât s? le ard? de zbenghi.
La blestemul chiaburului Melecan, expropriat ?i exterminat cu familia, tân?rul ?ofer nu se gândi deloc ?i, în fond, nici nu prea avea de ce s? se gândeasc?, fiindc? nu beneficiase de g?zduire la Câineni decât pentru dou? nop?i. ?i nu din proprie ini?iativ?, ci fiindc? primise dispozi?ie. A?a este în via??, unde spune ?eful, acolo te duci, altfel te d? afar? ?i angajeaz? pe altul.
În genere, ca s? fii ?ofer, trebuie s? ai minte rapid?. De multe ori e?ti obligat de contextul de pe carosabil, ca în numai câteva frac?iuni de secund? s? te hot?r??ti, dac? s? te angajezi într-o dep??ire sau pui o frân?, lucruri de care depinde nu numai via?a ta, ci ?i a altuia, a prietenilor ?i a partenerilor de trafic, precum ?i buna stare a autovehiculului.
De aceea, Ciprian a luat puii de veveri?? abia la plecare. A ambalat pu?in motorul Volg?i negre, s-a dat jos înjurând ca ?i cum nu i-ar fi pl?cut ceva ?i, f?r? s?-l vad? nici scriitorul, nici paznicul, nici oaspe?ii str?ini, a transferat puii de veveri?? din cote? într-o cutie de pantofi din portbagaj, cu o iu?eal? de circar cu vechime.
A l?sat pe ?ef la Casa Scriitorilor s? se preg?teasc? pentru dezbatere ?i, luându-?i liber, a tulit-o la so?ioara ?i feti?a lui, ner?bd?tor s? le vad? jucându-se cu zglobiii pui?ori de veveri??.
Dar blestemul chiaburului Melecan p?rea s?-?i fi f?cut efectul.
Când a deschis portbagajul de la Volg?, unul din pui, Aura?, f?cea pe mortul, repro?ându-i teatral c? murise de c?ldur?, de sete ?i de lipsa de aer. Zguduindu-l cu un bobârnac, se pomeni zgâriat ?i mu?cat instantaneu atât de adânc ?i de dureros încât lovi reflex în fiar? cu cheia francez? de st?tuse pe cutia de pantofi s? nu fug? s?lb?ticiunile. Nimeri direct în c?p?or de i-l sub?ie ?ni?el. Nemaiavând ce face cu acest exemplar, l-a luat de codi?a deja stufoas? ?i l-a dat la un motan chior, care prindea ?obolani la ei în subsol, ca ?i pe la garaj.
Aceast? fiar? l-a devorat cu pl?cere ?i s-a interesat în mai pu?in de un minut la Ciprian, lingându-se pe bot, dac? mai are!
Cel?lalt pui, Vasilic?, respira înc?. Must??ile îi erau pleo?tite, iar urechile, care ar fi trebuit s?-i stea în sus ca la iepure, îi erau blegite ca la o oi??. Pe pieptul ?i burticica alb?, era plin de bale, fiindc? tocmai vomitase, de?i nu prea avusese ce. Ochi?orii mai ales, de unde te a?teptai s? te izbeasc? prin vioiciunea lor ca ni?te bobi?e de piper genuin, dimpotriv?, te întristau ?i pe tine, c?ci priveau f?r? niciun interes acest mediu citadin, care nu amintea nici cât casa vovkulakului de la Câineni verdele crud ?i s?n?tos al coniferelor noastre carpatine.
– Uite ce-am g?sit pe drum! comunic? Ciprian Simc?i, adic? neveste-sii, cum ajunse sus, orbec?ind prin hol, c? se arsese becul, de uit? s?-?i mai dezinfecteze r?nile ?i mu?c?tura.
?i îi puse în poal? pui?orul de veveri??, dup? ce îl ?tersese de bale cum s-a priceput ?i el, ca un b?rbat neîndemânatic ce se afla.
– Vai s?racul! S?r?cu?ul! Da’ tu nu vezi c?-i plin de bale ?i mort de foame? Bietul de el! Am?râtul! începu dalba so?ioar? s?-?i certe pe nepus? mas? b?rb??elul ?ofer, care se întorsese inopinat din deplasarea pe Valea Buz?ului f?r? s? aduc? m?car ni?te brânz? de oaie veritabil?, dac? nu ?i o damigean? de vin natural, când alt?dat? o r?sf??a pân? ?i cu lostri?? sau cu p?str?v.
?i f?r? s?-l mai întrebe pe b?rbatul ei dac? e voie sau nu, Simca se desf?cu la capotul vi?iniu, m?t?sos ?i cald pe care îl purta în acea diminea?? fatal?, scoase pe nea?teptate afar? o ?â?? alb? ?i fierbinte, aburind?, ?i lipi de sfârcul ei violaceu boticul pui?orului de veveri??.
Spre consternarea lui Ciprian, care nu-i acorda vreo ?ans? de supravie?uire, ?i spre adânca satisfac?ie a Simc?i, veveri?elul ie?i v?zând cu ochii din agonica sa letargie, de parc? l-ar fi stropit cineva cu ap? rece de izvor, ?i începu s? sug? cu o l?comie rar?.
– Vai, s?rmanul, s?rm?nelul, s?r?cu?ul de el, il poveretto, ce nemâncat era! scheun? iar cu mil? Simcu?a.
De?i so? tân?r, Ciprian avea o anumit? zestre de în?elepciune, dobândit? la ?coala Vie?ii, umblând mult cu ma?ina, v?zând destule, încercând s? afle dac?-i ?ine multe ?i auzind ?i mai multe, de pe la pasagerii ocazionali ?i mai ales de la posturile nonstop de radio nocturne. Poate c? altul s-ar fi apucat s? povesteasc? întreaga tragedie a puiului: cum a r?mas el f?r? m?mic? ?i apoi f?r? fr??iori, suferind ?i teribilul ?oc al tranzi?iei, de la laptele matern, de veveri??, la laptele de c??ea ?i, acum, de femeie.
Min?i ?i el, ca b?rbatul, cum c? l-a g?sit pe c?rare sub un brad, când a oprit ma?ina ?i a coborât, m? rog, s? caute ciuperci.
– L-o fi pierdut m?mi?ica lui, observ? Simca. De ce n-ai a?teptat s? se întoarc? dup? el?
– P?i nu m?mi?ica lui l-a pierdut, rânji Ciprian privirii înc?rcate de ur? a Simc?i. L-au pierdut ni?te pionieri de la tab?ra de crea?ie, care îl chinuiau cum v?zuser? ei pe micul dar violentul nostru ecran, oricât efort politico-ideologic ar depune partidul. Au crezut c? e mort, s?r?cu?ul de el, ?i l-au aruncat sub brad, ca s? se lege în ni?te tufi?uri mai încolo de un biet arici... M? ?i întreb de unde atâta cruzime în societatea noastr?! Ni?te pionieri, ni?te elevi frunta?i, vas?zic?, l-au r?pit de lâng? veveri?? ?i de la jocurile cu fr??iorii lui, re?inându-l mai multe zile...
Timp în care l-au ?i botezat, Vasilic?...
?i a?a s-a f?cut c? Vasilic? i-a r?mas numele pui?orului de veveri?? care, întremându-se cu o prodigioas? repeziciune, a schimbat curând, din toate punctele de vedere, via?a tân?rului cuplu, ba chiar ?i pe a feti?ei lor, micu?a Vivi, Vivi?or, viitoarea poet? a mu?c?turilor ginga?e, din ce în ce mai iubit? ?i de Ciprian, ?i de Simca, de?i nu era b?iatul visat.
În primul rând c? feti?a, blond? pe atunci, dar buclat? ca ?i acum, a început s? dea semne de gelozie furioas? ori de câte ori se întâmpla ca s? fie treaz? ?i m?mica ei s? al?pteze pe anim?lu?ul Vasilic?. De câte ori vedea dihania aceea fumuriu-ro?cat? ?i p?roas? ag??ându-se de sânul alb ?i dulce al mamei sale, Vivian începea s? mârâie, s? scânceasc? ?i s? urle sfâ?ietor, deranjând to?i locatarii din apartamentul na?ionalizat, cu baie ?i buc?t?rie comun?, în care tr?iau trei familii tinere, fiecare în câte o camer?, dar numai una cu copii, iar celelalte f?r?, deci neîn?elegând cum este. Cum nu în?elegeau nici locatarii din celelalte apartamente. Totu?i, agita?ia micu?ei Vivi trezea mult? veselie p?rin?ilor ei, iar na?a ei, tanti Cecilia, nu mai putea de bucurie când vedea cât de amarnic? este la via??.
O lua în bra?e, o giugiulea, o arunca în sus, prinzând-o apoi cu mult? ging??ie, ?i, dezvelindu-?i mult puternica ei dantur?, zicea cu legitim? mândrie:
– Cu asta nu mi-e friiic?!... O s? ?tie s? cear? totul de la via??! Nu ca mine. O s? urce ca o veveri?? sus de tot!
În al doilea rând, o bucurie mare era Vasilic? însu?i.
El era din cale-afar? de juc?u?. Niciodat? nu ?tiai de unde s?-l iei.
Se ascundea sus pe ?ifonier, dup? galeria de la perdea, sub studio, pe dup? c?r?ile cartonate ale lui Lenin ?i Stalin, în dul?piorul cu vase ?i alimente, în po?ete, în gen?i, în pantofi, pân? ?i între pern? ?i fa?a de pern?, de era s? se sufoce. De aici s?rea pe nea?teptate, fulger?tor, o mic? flam? ro?cat?, ajungând din dou?-trei salturi de la podea pân? pe lustr? sau în p?l?ria din cuier uitat? de so?ia maiorului Vasea, când a venit cu daruri ?i cu Ciprian la na?terea copilei. Se plictisea anim?lu?ul acolo, nefiind miros de brad, ?i venea singur la Simca, parc? jenat, provocând-o, îndemnând-o s? se joace cu el de-a v-a?i ascunselea. Dac? îi d?deai aten?ie, se urca pe tine ?i se rotea în jurul t?u ca pe un trunchi de copac, urca în serpentine, ceea ce, de?i era amuzant, putea fi ?i dureros, pentru c? ghearele sale zgâriau zdrav?n, erau foarte ascu?ite, adesea rupeau pân? ?i haine mai groase, din postav sau aba.
Dar cu adev?rat r?sf??atul întregii cl?diri na?ionalizate, Vasilic? nu se impuse decât din clipa în care tân?ra doamn? Ionela Garamond, pe atunci vânz?toare de cupoane, descoperi c? gagiul m?nânc? eugenii, deci nu e chiar de lapte! Imediat, domnul merceolog Ionel Garamond fu expediat la pia?? sau mai bine-zis prin pie?e, s? fac? rost, ca mare specialist în aprovizionare, de ni?te alune de p?dure sau în cel mai r?u caz de arahide de pe la vreun restaurant, cu condi?ia îns? s? nu fie s?rate, c?ci ar putea d?una în acest caz s?n?t??ii pui?orului.
Fiind deja dup?-amiaz?, domnul Garamond g?si tarabele pie?elor în general p?r?site de ??rani. În orice caz, nimeni nu vindea alune de p?dure. Cât despre restaurante ?i cofet?rii sau baruri, în pu?ine locuri aveau alune americane, dar, f?r? excep?ie, s?rate ?i destul de tare coapte, aproape carbonizate, natural c? nu se putea da a?a ceva sovietic de pe la Odessa unui pui de veveri??.
Asudat ?i nelini?tit, nevoind cu niciun chip s?-?i dezam?geasc? tân?ra so?ie, pe Ionela, abilul vânz?tor de cupoane se opri la o ber?rie ?i, dinaintea unei halbe c?ldu?e ?i amare, calcul? îndelung cum s? fac? s? poat? satisface într-un fel sau altul exigen?ele ginga?ului stomac al veveri?oiului.
Nu g?si nici dup? a patra halb? vreo solu?ie, începu s? înjure ?i hot?rî ca, de îndat? ce r?mâne singur în vreo ocazie cu mica bestie, s?-i trag? un ?ut în codoi de s? o zboare pe fereastr? ?i apoi s? sus?in? c? de bun?voie ?i nesilit? de nimeni s-a c?r?b?nit.
Aceast? tragedie nu era îns? menit s? se întâmple la col?ul str?zii!
Domnul Garamond, p?r?sind ber?ria, reu?i s? se împiedice de o voluminoas? ?i f?r? vârst? vânz?toare de semin?e de floarea-soarelui. El se gândi c? dup? înf??i?are ?i comportament, veveri?a carpatin? tot un fel de roz?tor este ?i ce-i prie?te ?obolanului trebuie s?-i plac? ?i ei. A?a c? lu? de la ?iganc? mai multe p?h?ru?e de soroaic?, umplându-?i amândou? buzunarele pantalonilor ?i porni spre cas? ciugulind ?i fantazând cum va face la fel Vasilic?, scuipând obraznic cojile ?i strigând, dup? caz, muie Steaua, muie Dinamo sau muie Rapid!
– Ai g?sit? îl întreb? cu sufletul la gur? Ionela, tân?ra lui so?ioar?, care se între?inuse pân? atunci ore întregi cu Simca ?i acum o ?inea în bra?e ?i o leg?na pe Vivi, cum pe el nu-l giugiulise niciodat?.
– Ce s? g?sesc? d?du din umeri, întunecându-se gelos la fa??.
– Cum ce? P?i, alune!... N-am vorbit noi a?a? b?tu ea din picioru?.
– Am g?sit. Am g?sit, începu el s? se lumineze la fa??, am g?sit ceva de o mie de ori mai bun pentru veveri?e decât alunele. Ceva l?udat de to?i doctorii, pe la toate cabinetele de întreprindere. Ia uita?i-v?! ?i scoase din buzunar câteva semin?e negre, întinzând palma cu ele spre dr?g?la?ul animal.
În a?teptare, inima îi b?tea s?-i sparg? pieptul, ca ?i cum de reac?ia puiului de veveri?? ar fi depins întreg viitorul c?sniciei sale.
?i minunea s-a produs! Vasilic? a luat cu l?bu?ele unul din triunghiule?ele negre, l-a dus la boti?or ?i l-a mirosit îndelung. Apoi a f?cut cran?! cu din?i?orii, a ales cu vârful limbii miezul alb, iar cojile netrebuincioase le-a scuipat nep?s?tor ca un microbist în tramvai sau ca liceencele în parc.
Nesfâr?ite hohote de râs au urmat acestui gest.
Pe urm?, au venit ?i vecinii s? se amuze uitându-se la veveri?a c?reia îi plac „bomboanele agricole“, cum s-a exprimat cineva împrumutând limbajul produc?torilor.
Ionela a fost atunci foarte mândr? de domnul Garamond. L-a s?rutat în public pe obraz ?i l-a lins pu?in dup? ureche. Iar el, în jurnalul de vampir spiritual, a tras concluzia nefast? c? în orice situa?ie dificil? l-ar pune via?a, creierul lui de viitor referent literar va g?si în timp util o solu?ie str?lucit? pentru probleme dintre cele mai dificile.
Soru-sa, Cecilia, mai practic?, ducând o via?? mai disciplinat?, a râs ?i ea de cele v?zute ?i a sf?tuit-o pe Simcu?a s? gr?beasc? în??rcarea lui Vasilic?, introducându-i în ra?ia zilnic?, pe lâng? eugenii ?i floarea-soarelui, care p?reau definitiv acceptate, tot alte ingrediente, cum ar fi morcov, boabe de porumb, pâine uscat?, cartofi pr?ji?i ?i altele.
Ciprian s-a distrat cel mai tare, venind seara târziu deja cu chef.
Mai bine de dou? ore s-a jucat cu Vasilic?, hot?rând c? trebuie s?-l ia s?-l arate ?i colegilor de la garaj, cum ron??ie el soroaic? ?i scuip? cu non?alan?? cojile albe ?i umede pe unde nimere?te. Apoi s-a jucat cu Simca ?i, în felul acesta, bietul pui de veveri?? ?i-a sfâr?it ziua cu un bilan? contradictoriu: cunoscuse gustul eugeniei ?i al semin?ei de floarea-soarelui, dar se culcase neal?ptat!
Hot?rî în sinea sa de animal incult c? astfel de neglijen?e nu trebuie s? se mai întâmple.
A doua zi, Ciprian s-a sculat devreme, având a-?i duce ?eful scriitor, ?i pe oaspe?ii Lazzaro Spallanzani ?i Lobisón, înapoi la Casa de Odihn? ?i Crea?ie de la Câineni, c?ci se terminase dezbaterea ?i tovar??ul avea mult de corectat la ce scrisese în ultimul timp.
A s?rutat pe Vivi, a s?rutat pe Simca ?i a dat mâna cu Vasilic?, trezit ?i el în forfota plec?rii.
Nu ?tiau niciunul, nici altul c? se v?d pentru ultima oar?.
Afar? se mai auzea motorul Volg?i, ambalat cu nervozitate înainte de start, când, descheindu-se la capot, Simca a pornit prin cas? dup? Vasilic?, îmbiindu-l cu sânii ei albi ?i grei, aburind plini de l?ptic, s? vin? s?-?i ia masa de diminea??. Puiul de veveri?? se uita îns? b?nuitor la ea ?i tot f?cea pa?i înapoi, retr?gându-se ba sub studio, ba pe dup? ?ifonier.
– Ei, las? c? vii tu! se enerv? tân?ra nevast? când lucrurile se complicar? prin trezirea Vivianei, c?reia trebuia s?-i schimbe scutecele, de?i micu?a ar fi voit mai întâi s? fie hr?nit? înaintea lui Vasilic?.
Totu?i, animalul nu se ar?t? deloc, cum f?cea deobicei, cât micu?a Vivi î?i supse plesc?ind por?ia ei de l?ptic.
O fi s?tul de ieri! ?i-a luat necesarul de calorii din soroaic?, se consol? Simca ?i se apuc? s? frece ?i s? cure?e într-un lighena? ni?te scutece roz de-ale feti?ei. Apoi înc?lzi ap? mult? ?i puse în func?iune ma?ina de sp?lat sovietic?, l?sat? lui Ciprian de un coleg care nu se mai întorsese din Uniune. Gospodina observase c? duduitul de tractor al acesteia atrage ca un magnet pe Vasilic?. ?i într-adev?r, u?ile fiind l?sate inten?ionat deschise, puiul de veveri?? veni tiptil în baie ?i din dou? salturi, trântind un pahar cu periu?e de din?i, se c???r? pe stropitoarea de la du?. De aici, privi îndelung spre cubul alb ?i zgomotos al ma?inii, periindu-?i cu un aer preocupat must??ile.
Într-un moment de neaten?ie, Simca izbuti s?-l prind? cu degetele de ceaf? ?i s?-l aduc? înapoi în camer?. Surprins, el nu se zb?tu deloc, dar îndat? ce femeia se a?ez? lini?tit? pe pat, î?i trecu degetele prin plete ?i se descheie la piept ?i îi oferi cu generozitate, s?-?i fac? plinul, sfârcul violaceu al sânului, el chi??i un fel de protest sau amenin?are, zgâriind puternic mâna care îl ?inea de ceaf?, sc?pând ?i ascunzându-se iar sub pat.
– Au! Ce-mi faci? ?ip? buim?cit? ?i îndurerat? mama Vivianei.
Un n?sturel sidefiu de la capot se rupse ?i se rostogoli pe covor, f?când mai multe cercule?e pân? se opri pe du?umea lâng? picioru?ul studioului. Îngândurat?, femeia r?mase cu privirile pironite asupra lui, a?a c? avu posibilitatea s? vad? detaliu cu detaliu cum Vasilic? se ive?te de sub cuvertur? ?i, fulger?tor, ca o pas?re de prad? din mun?ii s?i natali, prinde în l?bu?e micul disc alb cu patru g?urele, pentru a-l da pe gât într-o clipit?!
– O s? te îneci!... O s?-?i fac? r?u! Ie?i de acolo, ie?i! N-auzi?... S? vedem cum îl scoatem acuma din stom?cel! se îngrozi puternic Simca de cele întâmplate nes??iosului veveri?oi.
În p?tucul ei, uitat? de-a binelea, micu?a Vivi începu tocmai atunci s? gângureasc?, fapt care, paradoxal, spori enervarea mamei sale în loc s? o mai calmeze.
Era îns? ?i normal ca Simca, abia p?r?sit? de b?rbat cu atâtea treburi zilnice pe cap, între care ?i grija de Vasilic? cel atât de capricios, s?-?i piard? cu totul ?i cu totul cump?tul. Sugându-?i ca un adev?rat vampir rana de la mâna sângerând? din ce în ce mai tare, ea se puse în patru labe ?i, cu coada m?turii plimbate pe sub tot studioul, z?d?ra pe ar??gosul animal, nedorindu-?i în fond nimic altceva, ?i ei, ?i lui, decât binele.
– Ie?i! Ie?i odat? de acolo! îi vorbi ea omene?te. S?-?i fac o clism? sau s?-?i dau un vomitiv ceva, c? nu e bine ce-ai f?cut, c-ai înghi?it nasturele de la capot, ?i, dac? p??e?ti ceva r?u, zice Cipi al meu c? dinadins ?i-oi fi f?cut eu de petrecanie, ?i m? bate de m? omoar?, dac? nu cumva m? las? ?i cu feti?a asta în bra?e, ?i unde s? m? duc cu ea, cine te mai prime?te cu copil în ziua de azi? plângea Simca f?r? nicio re?inere, încât ar fi auzit ?i vecinii de apartament din celelalte dou? camere, dar ei plecaser? la serviciu mai de diminea??.
În momentul acela, Vivi gânguri mai tare: izbutise s?-?i scoat? un picioru? din pu?c?ria scutecului, îl ridica în sus ?i îl contorsiona în fel ?i chip, era foarte încântat? de isprava asta ?i, desigur, prin pu?ina ei minte de atunci nu putea s? treac? nici no?iunea de picior stâng, nici ideea c? el ar putea fi cândva mu?cat de un câine de la gunoaie.
Cum mama ei st?tea foarte aplecat? în n?dejdea de a nimeri cu coada m?turii în Vasilic? ?i de a-l convinge s? ias? la vedere, capotul se descheiase singur la piept, mai ales c? se pierduse recent un nasture. Sânii cei dalbi se înf??i?au astfel ca dou? enorme flori de crin, suspendate la aer, cu lujere invizibile, ?inte lume?ti cumplit de ademenitoare pentru cel ce privea spre lumin? din bezna de sub studio.
?i puiul de veveri?? nu sc?p? momentul prielnic asaltului. Se n?pusti ca un r?pitor cu ghearele-i t?ioase înainte, izbutind s? r?neasc? perfect ambele emisfere alb-violete în aceea?i frac?iune de secund?. ?i ca ?i cum durerea provocat? astfel n-ar fi fost deajuns, în raport cu cine ?tie ce standard diabolic, Vasilic? avu grij? ?i s?-?i întoarc? în momentul impactului c?p?orul spre dreapta mu?când lacom lâng? sfârcul violaceu, exact cel care cu atâta omenie îl al?ptase.
De atâta durere, s?raca Simca, nici nu avu puterea s? ?ipe m?car. Uluit?, cu ochii da?i peste cap, ea aproape c? î?i pierdu cuno?tin?a ?i z?cu pe jos un r?stimp care i se p?ru infinit, mult? vreme st?ruindu-i în urechi un zgomot difuz ca atunci când te cufunzi sub nivelul m?rii, peste care se suprapuneau, îndep?rtat, duduitul ma?inii ce înc? sp?la rufele, iar apropiat, gânguritul cel dulce al Vivianei, care era prea micu?? s? poat? ajuta cu ceva pe m?micu?a ei abia agresat? de r?ut?ciosul anim?lu?.
O trezi din le?in abia soneria de la u??. Era vr?jitoarea de Ionela Garamond. Zâmbea, ner?bd?toare s? se joace ?i ea cu Vasilic?. De diminea??, mai vârstnicul ?i grijuliul ei so? se dusese prin pie?e ?i g?sise, în sfâr?it, alune de p?dure. Ea se repezise de la magazin, murind de curiozitate s? vad? cu cât? bucurie reac?ioneaz? Vasilic? la ele!
Simca se ridic? în capul oaselor, gemu ?i îi deschise dup? ce cu mult? greutate se târî pân? la u??, l?sând în urma ei o dâr? de sânge.
– Uit?-te, fat?, ?i tu ce mi-a f?cut, derbedeul dracului! zise ea cu gura strâmb? ?i cu n?duf în loc de alt? introducere.
La vederea r?nilor, micu?a vânz?toare î?i f?cu cruce dubl?:
– Bine, fat?, dar Cipi ?la al t?u pe unde umbl?? Eu cred c? ar trebui acum s? te duc? cineva de urgen?? la spital... Dac? dup? ?ocul ?sta ?i se opre?te laptele?
– N-am de unde s?-l iau eu acuma pe Cipi! E cu ?efu’. Oricum, de pansat, trebuie s? m? aju?i s? m? pansez, o angaj? ea pe Simca s-o oblojeasc?. E dus cu ?eful lui, cu doctorul Lazzaro Spallanzani ?i cu poetul Lobisón tocmai la Câineni, pe Valea Buz?ului. ?i nu ?tiu de ce, dar am intui?ia ca e mai bine s? nici nu-i spun ce s-a întâmplat, ce mi-a f?cut veveri?oiul! Cum este Cipi iute din fire, mai spontan, ?sta ar fi în stare de s? ia puiu?ul de veveri?? ?i s?-l stropeasc? cu benzin? ca sa-i dea foc, cum a f?cut deun?zi ?i cu ni?te ?oricei am?râ?i care i-au practicat doar ni?te mici g?urele într-un costum de haine, ?la gri, de-a fost cu el la Leningrad ?i a venit în el la nunt? la voi!
– Iar Vasilic? pe unde e?
– O fi pe sub pat! Vai de sufle?elul lui! Î?i d? seama, ca to?i b?rba?ii, prea târziu de ce-a f?cut ?i c? acces la sânii mei n-o s? mai aib? niciodat?. ?ade ru?inat acolo!... Acolo s? stai, neru?inatule!... Bine, fat?, c? nu s-a legat incon?tientul ?i de feti?? cât eram eu le?inat?, c?-l omora Cipi când venea! Îl muia în benzin? de la Volg?, ?i-i da foc cu bricheta!
Indulgent? ?i intrigat?, Ionela puse alunele pe covor la marginea studioului, gândindu-se ?i la domnul Garamond, care poate avusese ?i alt? treab? decât s? umble diminea?a prin pie?e dup? ele, pentru un ingrat care uite c? f?cuse harcea-parcea sânii Simcu?ii. Dar cât a sp?lat-o la lighean de cheagurile de sânge pe prietena ei, cât a dezinfectat-o, cu rivanol, c?ci spirtul ustura prea tare în acea zon? sensibil???, ?i cât a pansat-o animalul nu s-a ivit deloc de dedesubt.
– Las?-l s? stea acolo, zicea cu severitate victima. Las?-l s? rabde pân? l-o r?zbi foamea! Iese el, ?i s?-l vezi cum începe s? se dea pe lâng? mine!... A?a fac to?i b?rba?ii, mai d?-i încolo dac? sunt brutali cu femeile când nu e nevoie!
Optimist? ipotez?, care nu se adeveri deloc!
Ba dimpotriv?, când Ionela pleca, un urlet înfior?tor de s-a auzit pân? în strad? scoase biata Simcu?a din ea, atr?gând aten?ia vecinilor ?i trec?torilor, cum al Vivi?ei noastre când au mu?cat-o câinii la gunoaie.
C?ci mergând la baie s? limpezeasc? rufele pe care le l?sase în ma?ina de sp?lat ?i ridicând capacul, primul lucru pe care l-a v?zut în zoaiele albastre mirosind pl?cut a detergent Deval, fu tocmai corp?orul neînsufle?it ?i desfigurat prin umflare ?i cum l-o fi rotit elicea, al pui?orului de veveri??!
– Ce m? fac? Ce m? fac eu acum?... C? vine Cipi acas? ?i m? bate de m? omoar?! M? ?i alung? din cas? cu Vivian, o s? m-acuze c? eu special l-am înecat pe microbistul lui care ron??ia semin?e! Fiindc? sunt puturoas? ?i n-am vrut s? mai am grij? ?i de veveri?el, ?i de feti??!
Pe nea?teptate, începu atunci s? plâng? ?i Ionela, atât de mila Simc?i, cât ?i de a animalului, deoarece pe ea turbatul ?la n-o mu?case de nic?ieri ?i nu prea în?elegea fizic exact durerea prietenei sale. Totu?i, se îmbr??i?ar? ?i începur? s? jeleasc? amândou? ca ni?te nebune.
A?a le g?si tanti Cecilia, venit? special mai devreme de la pu?c?rie tot ca s? se mai joace cu Vasilic?, de?i era cu vreo zece ani mai b?trân? ?i mai elegant? ca surioara ei, sau poate c? mânat? de o presim?ire.
Ea crezu ?i nu crezu c? puiul de veveri?? a putut s-o zgârie pe mâini ?i pe sâni, ba chiar s-o ?i mu?te în halul ?la pe zgubilitica de Simcu?a, dar când cele dou? prietene încercar? s-o conving? c? dintr-un fel de complex de vinov??ie animalul s-a dus la baie, a ridicat capacul de la ma?ina de sp?lat ?i s-a azvârlit cu capul înainte ca s? se sinucid?, ea prinse a zâmbi ironic ca dinaintea unui de?inut care încearc? s-o duc? cu pre?ul c? i-au c?zut ?ig?rile în celul? pe geam, una câte una, aduse de o porumbi?? alb? sau expediate cu pra?tia.
– Criminali?tii sunt în mare încurc?tur? atunci când cadavrul victimei e de neg?sit, observ? pe un ton academic perfect neutru, ca cea mai mare dintre ele, gardiana. Mai bine îmi dai trupu?orul mie, Simcu?o, dup? ce îl storci pu?in, ?i v?d eu cum v? scap de el, fiindc? legenda voastr? este neverosimil?. ?i lui Cipi al t?u îi declari c-a venit în vizit? Ionela, a sunat la u??, ai deschis, iar Vasilic? a zbughit-o în curte ca nebunul, zv?p?iat cum e. ?i degeaba a?i mai ie?it dup? el, c? s-a pierdut prin cur?ile vecine, l-o fi g?bjit vreo mâ?? mai b?trân?.
– Nu-i a?a c-o s? stai de martor?, Ionelo? l?crim? Simcu?a.
– Ba da, doamn?, cu pl?cere!... V? servesc! r?spunse f?r? ezitare, dar adresându-se gardienei, tân?ra doamn? Garamond, care se întreba ?i ea cum se va sfâr?i toat? povestea aceasta cu Ciprian.
U?a scâr?âi tocmai atunci familiar ?i un motan chior suficient de lung s? se ridice ?i s? apese clampa, intr? în camer? peste ele, ca s? bea ap?. Îl înv??ase Ciprian s? se aprovizioneze de la ei. Se urca pe marginea c?zii ?i se întindea spre chiuvet?, trebuia numai ca Simcu?a s?-i dea drumul la ap? de la robinet. Ceea ce ?i f?cu, dar motanul se zbârli, înjurând în felul lui pe femeie, ar?tându-i sinistru ?i o lucire rea din ochiul s?n?tos.
Simcu?a începu s? tremure, dar î?i d?du seama dup? abur ce se întâmpl?: deschisese apa cald? ?i era cât pe-aci s? op?reasc? pisica.
– Iart?-m?! zise ea cu simplitate motanului chior, care devenise îns? foarte atent la altceva.
Dintr-o s?ritur? ajunse într-un echilibru ca de mare circar la ma?ina de sp?lat, pescuind pe Vasilic? ?i, cu el în din?i, dintr-o alt? s?ritur? reveni la pozi?ia ini?ial?, sp?lând apoi tacticos la chiuvet? delicatul cadavru, de spumele de detergent de pe el. Dup? care, mul?umit de calitatea cl?tirii ?i de prad?, se coborî ?i m?r??lui calm spre ie?ire, ?inându-?i codoiul perfect vertical, mândru de parc? ar fi fost vorba de captura lui ?i ar fi a?teptat de la to?i cei prezen?i o dâr? de ova?ii, aplauze ?i urale.
Poveste care pentru Simca s-a sfâr?it astfel cu bine, în orice caz mult mai bine decât s-ar fi a?teptat din partea tân?rului ?i colericului ei so? dac? afla tot. Despre via?a aventuroas? a c?ruia ?tia atât de pu?in!
De fapt, Ciprian al ei n-a dormit decât o singur? noapte într-o odaie din c?soaia de la Câineni a chiaburului Melecan. Alte dou? nop?i le-a petrecut chiar în Capital?, la fostul s?u ?ef, în patul so?iei acestuia, Cocu?a, care înainte de eliberarea patriei noastre de sub jugul fascist tr?ise la un industria? liberal, servitoare, ?i acesta îi d?ruise, într-un moment de generozitate, pentru serviciile ei, o pre?ioas? br??ar? cu scarabeu.
Având origine s?n?toas?, sub ocupa?ia sovietic?, ea s-a avântat în noua via?? politic?, m?ritându-se cu un tovar??, cu Vasea. Anii trecând ?i el apucându-se de vân?toare de lupi, ea s-a sim?it tot mai neglijat?, ba chiar umilit?, pentru c? a?a cum concepea ?i Lenin trecerea cantit??ii într-o nou? calitate, so?ia de ?tab se percepea pe ea îns??i ca fiind tocmai bun? de a fi vânat?, compus? ?i dumneaei numai din mici animale cu bl?ni?? pre?ioas?.
Ciprian a în?eles cu timpul alc?tuirea asta, dar tipa era foarte pesimist? ?i obositoare în sensul c?, dup? o noapte cu ea, el nu mai era bun de nimic dou?-trei zile. Plus c? n-avea nici memorie, de?i îl chinuia s? asculte poezii. Speriat, ?oferul cel mutant a schimbat serviciul, s-a transferat la un scriitor. N-a sc?pat îns? de bab?, care era ?i cic?litoare, ?i urât? ca Moartea ?i nemarxist de geloas?. Ea nu numai c? a recurs la tot felul de amenin??ri, c?-l trimite în vreo colonie de munc?. Ea l-a tot ademenit cu bijuteriile ei de o uluitoare diversitate, adic? de la mai multe case burghezo-mo?iere?ti, cum ar fi acea br??ar? cu scarabeu din aur masiv, ni?te inele, un ac de cravat? cu perle ?i un breloc.
De data asta, Ciprian hot?râse s? termine definitiv.
Abia sc?pase cu via??, pe geam, ultima oar?, prin gr?din?, h?ituit de câini poli?i?ti, cu ?uierat de glon? de urs pe la ureche, pornit din carabina tovar??ului Vasea, întors inopinat de la vân?toare pentru o plenar? l?rgit?.
?oferul îi b?g? în cap babei c? scriitorul l-a avertizat serios c? maiorul Vasea, care ?ine un jurnal parapsihopupu, îl b?nuie?te, a?a c? un timp se vor vedea mai rar. Ob?inu de la ea un lung concediu ?i, satisf?cut de cum aranjase daravela, nu b?tu deloc pe Simca pe motiv c? de ce a fost neglijent? ?i n-a avut grij? de defunctul Vasilic?.
Dimpotriv?, îi arse dou? palme ?i un ?ut, din considerente de iubire ?i de grij? de ea, c? de ce a mai încercat s?-i dea s? sug? la animal dup? ce o zgâriase deja la mân?. Ce, nu v?zuse c? e ceva în neregul? cu el?
Apoi începu s? se joace neobi?nuit de tandru cu Vivian. ?i în cele din urm? i se f?cu o mil? nesfâr?it? ?i de Simca, o dat? c?-l pierduse pe Vasilic?, ?i a doua, c? animalul o atacase, ?i a treia c? el însu?i, întors din ?oferie tracasat, d?duse-n ea ca într-o vit?.
De aceea, ?i ca un semn de hot?râre l?untric? de a fi rupt definitiv cu baba ?i cu trecutul, el d?rui tinerei sale so?ii, într-un moment solemn, de la care s? se treac? pe alt nivel, br??ara cu scarabeul de aur.
?i Dumnezeu, care e mare ?i bun, cum recunosc ?i islami?tii, le-a ajutat din plin de-au avut un r?gaz de trei ani de în?elegere ?i de senin?tate în singur?tate, trei ani de cuplu solid, în stare s? treac? peste unele lipsuri, de fapt relative, c?ci în realitate condi?iile lor de via?? ?i de moarte s-au îmbun?t??it sim?itor v?zând cu ochii.
Simca s-a întors la serviciu, la încheierea concediului postnatal, ?i a avut, datorit? micu?ei Vivi ca ?oimi?? a patriei, prioritate absolut? de li s-a repartizat un cote? cu dou? camere, e drept, la parter, când ei voiser? la etajul unu, dar ?i a?a a fost m?car mai u?or pentru colegi s? le scoat? ?i s? le duc? la camion sicriul, întâi pe al ei ?i, la scurt? vreme pe al lui, mutându-se dup? lungi demersuri acolo, luând apartamentul pe numele ei, doamna plutonier? Vidman ce se îns?rcina cu umanism s? creasc? feti?a ca ?i cum avea ea s-o nasc? pe orfan? a doua oar?.