proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

4 februarie 1948, o zi de miercuri. În singurul liceu dintr-o urbe carpato-danubiano-pontic?, la cercul pedagogic de limba ?i literatura român? au participat doar veri?oarele Verronica Eminentovici ?i Mitte Eminentovici. Ambele au r?mas domni?oare b?trâne, deoarece au c?utat s? se c?s?toreasc? doar cu un b?rbat asem?n?tor fizic ?i spiritual cu poetul nepereche, Mihai Eminescu, alintat Nicu?? de prima ?i Mi?u de a doua profesoar?. Ciudat era ?i faptul c? veri?oara Verronica sem?na izbitor de bine cu Veronica Micle, mignon?, blond? cu p?rul l?sat lung, despre care poetul na?ional a scris: "Ziua de 4 februarie 1876 a fost cea mai fericit? a vie?ii mele. Eu am ?inut-o pe Veronica în bra?e, strângând-o la piept, am s?rutat-o. Ea mi-a d?ruit flori albastre pe care le voi ?ine toat? via?a". Profesoara putea s? recite la orice or? de zi sau de noapte poeziile de dragoste ale lui Mihai Eminescu dedicate Veronic?i Micle: "Iubind în tain?", "Ce-mi ?opte?ti atât de tainic", "Eu num?r, ah, plângând", "Ce ?opte?ti atât de tainic", "În lir?-mi geme ?i suspin?-un cânt", "Gelozie", ba chiar ?i "M-ai chinuit atâta cu vorbe ?i iubire", care con?ine în penultima strof? versurile: "Cum mul??mesc eu soartei c? am sc?pat de tine, / F?r-a comite, doamn?, p?catul mo?tenit. / Azi iar??i m? v?d singur ?i fericit ?i bine! / Azi muza mea m? cat? cu ochiul lini?tit."
De mirare era ?i asem?narea Mittei Eminentovici cu Mite Kremnitz, trup mijlociu, blond? cu p?rul t?iat scurt, c?reia Mihai Eminescu i-a dedicat poezia "Atât de fraged?, te-asameni", care începe cu versurile: "Atât de fraged?, te-asameni / Cu floarea alb? de cire?, / ?i ca un înger dintre oameni / În calea vie?ii mele ie?i", Profesoara înv??ase pe de rost "Cântul V", din partea "Infernul" din "Divina comedie" de Dante Alighieri, din simplul motiv c? a fost citit cu glas tare de Mihai Eminescu imediat dup? consumarea unui moment neplatonic cu Mite Kremnitz. Profesoarei de filologie îi pl?cea cel mai mult scena s?rutului, din versurile 133-136, pe care îl recita în italian?, înainte de a se culca, deoarece o prindea un dulce fior în tot corpul: "Quando leggemmo che il sorriso di lei / venne baciato dal suo amante, / costui, che mai sarŕ da me diviso, / la bocca mi baciò tutto tremante", paragraf în care infidela Francesca de Rimini, aflat? în iad, poveste?te cum a c?zut în p?cat cu Paolo Malatesta, fratele so?ului ei, Giovanni, în timp ce citeau împreun? un pasaj, descriind un s?rut, dintr-o carte de dragoste. Mitte Eminentovici a tradus celebrele versuri într-un mod original, f?r? rim?, cu anumite adapt?ri, preciz?ri ?i ad?ugiri, în mod didactic, deformare profesional? dup? aproape o via?? de activitate la catedr?: "Când am citit în carte c? surâsul ei / i-a fost acoperit de s?rut?ri de c?tre amant, / Paolo, care, de atunci, nu s-a mai desp?r?it de mine, / m-a s?rutat ?i el pe gur?, tremurând din tot corpul". Suspinând, domni?oara profesoar? se întreba adesea, retoric: "De ce Mite Kremnitz, în însemn?rile ei, a relatat acest episod erotic?" Uneori, ea g?sea acela?i r?spuns: "Poate pentru a insinua c? Mi?u a fost un om atât ginga? ?i stângaci cu femeile, încât, dac? avea dorin?e aprinse de b?rbat, atunci f?cea apel la citate erotice din marii clasici ai literaturii universale. De aceea îmi doresc un b?rbat suav, necorporal, f?r? virilitate egocentric?, care s? ating? centri nervo?i ai sensibilit??ii suflete?ti feminine, dup? calapodul lui Mi?u".
În cadrul cercului cele dou? profesoare ?i-au propus s? discute manualele de limba ?i literatura român? pentru trei clase gimnaziale, editate în toamna anului precedent, avându-l ca autor pe George C?linescu. Dup? nici cinci minute de discu?ii, ?i-a f?cut apari?ia inopinat? Gheorghe Gheorlinescu, un b?rbat masiv, cu buze mari, acoperite de o musta?? l?sat? dup? modelul dat de Stalin, ochi negri, sc?p?r?tori, de c?rbune aprins, activist de partid la cultur?, fost muncitor tipograf, autodidact, care cocheta cu poezia. Fiind anun?at cu ceva vreme înainte cu tema cercului pedagogic, el a întrebat de la început pe un ton r?stit:
- Tovar??? Mitte, ?ti?i c? pe George C?linescu îl cheam?, de fapt, Gheorghe C?linescu? Este ca ?i cum a? impune celorlal?i ca pe mine s? m? strige George. Cum ar suna: George Gheorlinescu? Ca un fran?uzism mic-burghez, potrivit ca nuca în perete!
- Tovar??e Gheorlinescu, v? rog s? ave?i în vedere c? George C?linescu este un pseudonim literar. El a semnat mult timp G. C?linescu.
- Tovar??? Verronica, ?ti?i c? el a fost înfiat, numele lui la na?tere fiind Gheorghe Vi?an?
- Cum s? nu? Dar nu discut?m acest am?nunt biografic în cercul nostru pedagogic.
- Tovar??? Mitte, ?ti?i c? George C?linescu a îndemnat b?rba?ii la destr?b?lare?
- Ce cuvânt oribil?
- A afirmat în "Enigma Otiliei" c?, citez: "Un b?rbat cu o singur? femeie este emasculat, de fapt". Sunt convins c? nu ?ti?i: emasculat înseamn? castrat.
- Ooo… nu este nevoie s? ne explica?i…
- Tovar??? Verronica, ?ti?i ce a spus George C?linescu despre regele Carol II, dup? ce acesta a promulgat legea Casei Scriitorilor, care prevedea pentru scriitori pensionarea de la vârsta de 56 de ani, pensiile fiind, pe cinci categorii, de la 8000 la 25000 de lei? Nu ?ti?i! Eram sigur! El a spus: "Nihil sine Deo, nihil sine Rege"! A fost un monarhist, chiar dac? în prezent este deputat de Boto?ani. Este un oportunist, î?i schimb? opiniile politice ca marinarul pozi?ia velelor, dup? cum bate vântul. Aceste manuale i-au ap?rut pentru c? a avut rela?ii sus-puse la Ministerul Educa?iei Na?ionale, o afacere pentru el. S-ar putea s? fie dat afar? din universitate pentru trecutul s?u, chiar în acest an.
- S? trecem la tema programat?, tovar??e Gheorlinescu! S? lu?m manualele pe rând. Se poate?
- P?i, tovar??? Mitte, r?sfoiesc manualul pentru prima clas? de gimnaziu. Ce v?d? Con?ine poezia "Ce te legeni?"! Ce caut? Eminescu în manual? P?i, ?ti?i c? el a scris ?i poezii pornografice? Culegeam literele de plumb din "Spovedania" lui Mihai Eminescu, una câte una, începusesem s? le mângâi ?i încet-încet m-am excitat atât de tare, încât am fost nevoit s? rog o tovar??? tipograf?, militant? ?i ea pentru comunismul adus ca lumina soarelui, tot de la r?s?rit, s? mearg? cu mine într-o debara, unde am ?inut bro?uri, care îndemnau la revolte sociale. Era prin ’35. F?ceam parte dintr-o echip? de agitatori. Trebuia s? d?m tot acest material propagandistic, pentru a fi r?spândit în ora?, unui tân?r, calf? de cizmar, acum secretar al Comitetului Regional Constan?a, tovar??ul Nicolae Ceau?escu. A?i auzit de el, tovar??? Verronica?
- Habar n-am. Am auzit despre Petru Groza ?i Lucre?iu P?tr??canu.
- Dar dumneavoastr?, tovar??? Mitte?
- Habar n-am. Eu, ca ?i Verronica, ?tiu doar despre Petru Groza ?i Lucre?iu P?tr??canu.
- Nu ave?i nicio scuz?! S? revenim la subiect! Cum spuneam, acolo, pe bro?urile întinse pe ciment, eu ?i colega de servicu i-am imitat pe feti?cana m?ritat? ?i popa din "Spovedania". Am crezut c? am ajuns în al noulea cer al lui Dante Alighieri, ultimul, în care nici stele nu mai sunt, nici m?car cele verzi - bun? gluma, nu? - ci doar lumina. Pe cuvântul meu de fost tipograf c? a?a a fost!
- Dar, tovar??e Gheorlinescu…
- V? recit din memorie din poezia "Spovedanie": "Pacea se coborîse pe întreaga fire / Coborîse seara la o m?n?stire / Era în toiul serii jos într-o poian? / Stau vorbind un pop? cu o feti?can? / El cu barb? lung? ?i obraji frumo?i / Cu ochi de c?rbune ?i corp viguros / Ea micu??, zvelt?, cu sâni s?lt?re?i / Cu ?olduri rotunde ?i cu p?rul cre?"…
Ooo… nu… pân? aici, v? rog, tovar??e Gheorlinescu!
- S? trecem la manualul de clasa a doua de gimnaziu! V?d c?, în sfâr?it, tovar??ului George C?linescu ?i-a dat seama de gre?eal?. Nici urm? de Mihai Eminescu. Avem, în schimb, Lev Tolstoi ?i Zaharia Stancu. Pân? la urm?, cine a fost Mihai Eminescu? P?i, numele lui adev?rat este Mihail Eminovici! Iosif Vulcan a fost "na?ul literar", care i-a schimbat numele în februarie 1866, când a primit poezia "De-a? avea" la sediul redac?iei revistei "Familia". Apoi, nici data exact? de na?tere nu este clar?. Într-un registru de la "Junimea", Mihai Eminescu a declarat ?i a semnat c? s-a n?scut pe 20 decembrie 1849. În documentele Gimnaziului din Cern?u?i apare c? Mihai Eminescu s-a n?scut pe 14 decembrie 1849. În arhiva bisericii Upsenia din Boto?ani este men?ionat faptul c? Mihai Eminescu s-a n?scut pe 15 ianuarie 1850. Aglae, o sor? de.a lui, a sus?inut c? Mihai Eminescu s-a n?scut tot pe 15 ianuarie 1850, dar la Ipote?ti.
- Dar, s? nu uit?m cele 94 de strofe ale poemului "Luceaf?rul", capodopera lirismului eminescian, în care apar marile teme abordate de Nicu??: dragostea, geniul, natura...
- Opri?i plugul cu l?ud?torii, m?i tovar???, c? subiectul poemului nu este original. "Luceaf?rul" este o versificare a basmului "Fata în gr?dina de aur", adus în ?ar? prin anul 1861 de Kunisch ?i nu ?tiu mai cum îl chema, un nem??l?u. ?tia?i asta? Sigur c? da, îns? trece?i cu vederea acest aspect, ca s? forma?i cultul lui Eminescu atot?tiitor, de toate f?c?tor! În basm, un zmeu s-a îndr?gostit de o fat? de împ?rat. Aceasta i-a pus condi?ia s? devin? muritor. Zmeul s-a dus la demiurg cu aceast? cerere, dar a fost refuzat. Între timp, fata s-a îndr?gostit de fiul unui alt împ?rat, ambii fugind în lume. Zmeul, nebun de gelozie, a pr?v?lit o stânc? peste fat?, provocând o durere atât de mare în sufletul tân?rului, încât el a murit de inim? rea.
- Tovar??e Gheorlinescu, poemul este o îmbog??ire exemplar? a gândirii mitice cu idei filosofice.
- P?i, ce mare lucru? Doar a studiat filosofia atât la Viena între 1869 ?i 1872, ca "Gasthörer", adic? "auditor", deoarece nu a avut diplom? de bacalaureat, cât ?i la Berlin, între 1872 ?i 1874, ca "ordentlicher Student", ceea ce înseamn? "student extraordinar". Chiar dac? nu a luat licen?a s-a prins ceva de el. Îmi da?i dreptate, nu? Spune?i-mi un element original, o idee original? în opera lui! Totul este preluat din cursurile audiate sau din lecturi. El este un versificator din filosofia altora. De exemplu, de la Arthur Schopenhauer, Mihai Eminescu a preluat pesimismul incorigibil, deoarece, filosoful german a afirmat c? voin?a este un impuls interior, creator permanent de noi necesit??i, care nu pot fi satisf?cute niciodat? pe deplin ?i, astfel, via?a devine un ?ir lung de suferin?e. Dac? omul î?i neag? voin?a, el scap? de chinuri, modalitatea de realizare constând fie prin ascez?, fie prin contempla?ie artistic?. Arta îl face pe om liber de suferin?e, transformându-l în "einfach und passiv Subjekt der Erkenntnis", adic?, dac? nu v-a? jigni prea mult cu traducerea, "subiect pur ?i pasiv al cunoa?terii".
- Dar ce sublim este descris zborul lui Hyperion prin cosmos! Nu m? pot ab?ine s? nu citez: "Un cer de stele dedesubt, / Deasupra-i cer de stele/ P?rea un fulger ne-ntrerupt / R?t?citor prin ele."
- Ce este precizarea "cobori în jos", s-ar putea coborî ?i în sus, tovar??? Verronica?
- Este o licen?? poetic?…
- Dac? a? fi scris eu un vers atât de stupid ca acesta, ar fi fost toat? critica literar? buluc peste mine, cu tot arsenalul din dotare.
- Poezia a fost tradus? în francez? de Alexandru Vlahu??: "L’etoile du berger".
- "Steaua ciobanului"? Mai bine traducea titlul în "Hyperion", deoarece sun? mult mai frumos.
- Dumneavoastr? trece?i cu vederea cosmogonia lui Mihai Eminescu din, de exemplu, poezia "La steaua", din care citez câteva versuri: "Iar raza ei abia acum / Luci vederii noastre" sau "Era pe când nu s-a z?rit, / Azi o vedem, si nu e".
- Tovar??? Mitte, în primul rând, la aceast? poezie a existat ?i continu? acuza?ia de plagiat, despre care nu vreau s? discut acum. V? atrag aten?ia c? prima determinare a vitezei luminii a fost realizat? în 1676 de astronomul danez Ole Christensen Rřmer, el declarând valoarea de 220.000 de kilometri pe secund?, cu un sfert mai mic? decât cea determinat? de cercet?torii moderni. De aceea este normal c? o stea, imediat dup? ce s-a format, s? fie observat? mult mai târziu de la un observator aflat la o oarecare distan??. Tot a?a, o stea poate s? dispar?, dar ea înc? s? fie vizibil? din dep?rtare. Mihai Eminescu nu putea fi str?in de faptul c? viteza luminii este finit?.
- Dar, ce spune?i despre na?terea universului din "Scrisoarea I": "Dar deodat-un punct se mi?c?… / cel întâi ?i singur. Iat?-l / Cum din haos face mum?, iar? el devine Tat?l!…"
- P?i, tovar??? Verronica, "Tat?l" se g?se?te în "Geneza" din Vechiul Testament, iar Mihai Eminescu, sexosul autor al pornograficei "Spovedania", a mai ad?ugat ?i o "mum?", cu toate literele scrise cu minuscule, dând o explica?ie genital? a obâr?iei lumii. Unde este ideea filosofic? inovatoare? Eu, poate ?i dumneavoastr? ?i mul?i al?ii, cu to?ii ne-am gândit în copil?rie c? pe lâng? Dumnezeu-Tat?l ar trebui s? fie ?i o "Mum?", dar cu prima liter? scris? cu majuscul?.
- S? trecem la cel?lalt manual, tovar??e Gheorlinescu. Se poate?
- Ooo… ce v?d? Poezia "Greieru?"! Din nou Mihai Eminescu? Este prea mult! George C?linescu a întrecut orice m?sura!
- Tovar??e Gheorlinescu, dumneavoastr? gândi?i exclusiv masculin. B?rbatul - genial, sexos, iar ea, femeia – o floare de rupt în trecere. Permite?i-mi s? recit poezia "Greieru?", a erosului de fat? mare, descris de Mi?u într-o form? popular?, care induce în cititor o pl?cere artistic? dintre cele mai înalte, mai ales pentru fetele de gimnaziu: "Greiera? ce cân?i în lun?, / Când p?durea sun?, / Cum nu ?tii ce am în mine, / Greiere str?ine? / C? te-ai duce, de-ai ajunge, / Noaptea de te-ai plânge / Ca o pas?re m?iastr? / La noi în fereastr?. / Vai de picioarele mele / Pe-unde umbl? ele! / Vai de ochi?orii mei / Pe-unde umbla ei! / Inima-n mine-i bolnav?, / Floare de dumbrav?"…
- Ooo… destul, tovar??? Mitte, cu recitarea unor bocete sterile, de adolescent? cu vedenii stranii, care z?re?te în lun? nici mai mult nici mai pu?in decât un greiere. Bine c? nu a v?zut un p?ianjen! Ca în grinda din tind?. Ha, ha! Nu mai declama?i lament?rile uneia, pân? ieri puber?, care nu ?tie înc? ce vrea, ?i apoi, o s? prea vrea ce ?tie, ca feti?cana m?ritat? din "Spovedanie". A?i remarcat c? Mihai Eminescu nu a omis s? descrie ?i femeia, care, ca s? v? parafrazez, rupe în trecere ?tiule?i. Ha, ha, v-am zis-o!
- Orice a?i spune dumneavoastr?, pentru mine, Mihai Eminescu r?mâne b?rbatul ideal, nu-i a?a, drag? Mitte?
- Pentru mine, Mihai Eminescu a r?mas ?i va r?mâne ca un F?t-Frumos din basme!
- Eu m-am preg?tit pentru aceast? întâlnire cu dumneavoastr?, chiar dac? nu am studii de specialitate, am ?tiut unde ?i cum s? m? documentez. Mi-au trecut prin mâini mii de c?r?i la tipografie De aceea, asculta?i ce a scris Mite Kremnitz, sosia dumneavoastr?, în privin?a frumuse?ii lui Mihai Eminescu: "Mai mult scund decât inalt, mai mult voinic decât zvelt, cu un cap ceva cam prea mare pentru statura lui, cu înf??i?area prea matur? pentru cei 26 de ani ai s?i, prea c?rnos la fata, neb?rbierit, cu din?i mari galbeni, murdar pe haine si îmbracat f?r? nicio îngrijire." Din studii comparative a rezultat c? avea în?l?imea de circa 1,64 metri, iar Matei Eminovici, fratele mai mic ?i cel mai longeviv, a m?rturisit: "Mihai era foarte p?ros, credeai c?-i omul lui Darwin". Nicolae Densu?ianu l-a descris astfel: "Era un tân?r cu fa?? negricioas?, cu ochii mari, cu un zâmbet pe buze".
- Tovar??e Gheorlinescu, pe noi nu ne intereseaz? atât de mult corporalitatea lui Mihai Eminescu, cât faptul c? a fost un vizionar, a scris "Împ?rat ?i proletar".
- Tovar??? Verronica, îmi displac total versurile: "Face?i ca-n ast? lume, s? aib? parte dreapt?, egal? fiecare ?i s? tr?im ca fra?i!". Adic? lene?ul s? aib? parte egal? cu cel harnic, nu? S? încuraj?m nemunca? Noi, comuni?tii, punem mare accent pe munca în acord, la bucat?, nu pe aceea în regie. Cine produce mai mult trebuie s? primeasc? în plus. Apoi, noi s? fim fra?i cu fo?tii exploatatori? Mai bine îi omorâm sau îi trimitem într-un lag?r de munc? for?at?, într-un gulag.
- Ooo… ce grotesc!
- P?i, ce ne propune Mihai Eminescu? S? renun??m la cultura european?, început? înc? de pe timpul Atenei lui Pericle, Platon, Socrates, continuat? cu Rena?terea din literatur?, arte plastice, muzic?, arhitectur?. Citez: "Sf?râma?i statuia goal? a Venerei antice"! Apoi, noi ce s? facem? Tot Mihai Eminescu ne d? un r?spuns halucinant: "Zidi?i din d?râm?turi gigantice piramide"! Adic? s? construim morminte uria?e, în?l?ate spre cer, temple p?gâne. Aceast? propunere este dovada c?, înc? din 1 decembrie 1874, când a compus "Împ?rat ?i proletar", Mihai Eminescu a prezentat accese de nebunie, simptome de psihoz? maniac-depresiv? ereditar?, diagnosticul pus de doctorul ?u?u pe 28 iunie 1883, cu prilejul primei intern?ri.
- Ooo… domnule Gheorlinescu, sunte?i un Ghi?? Contra pentru Nicu?? cel Mare ?i Sfânt, parc? tr?iesc unul dintre cele mai urâte vise din via?a mea.
- Ooo… l-a?i f?cut ?i sfânt. Din punctul de vedere al Veronic?i Micle poate a fost un sfânt. Tovar??? Verronica, am ?i cuvinte de maxim? apreciere pentru Mihai Eminescu, atunci când, de exemplu, a scris: "Religia - o fraz? de dân?ii inventat? / Ca cu a ei putere s? v? aplece-n jug, / C?ci de-ar lipsi din inimi speran?a de r?splat?, / Dup? ce-amar muncir??i mizeri via?a toat?, / A?i mai purta osânda ca vita de la plug?" Sunt cuvinte spuse de un ateu convins, nedus la biseric?. Am dreptate?
- Ooo… sunte?i un detractor al lui Mi?u cel Mare ?i Sfânt, parc? tr?iesc un co?mar.
- Am în?eles ce vre?i s? spune?i. Figurativ vorbind, eu am rupt din sfânt o moa?t? nerecomandat?, perisabil?, nu din oasele perene, rezistente peste veacuri, ci… ha, ha… din partea dorsal?, cea mai moale a corpului.
- Ooo… ce glum? macabr?, de prost gust! Motivul detract?rilor pe care le face?i este c? nu ?ti?i s? face?i analiz? pe text.
- P?i, tovar??? Mitte, de ce v? face?i c? nu a?i observat cacofonia "ca cu" din versurile precedente? Am sau nu dreptate? Este tot licen?? poetic?? Dac? a? fi scris eu o asemenea cacofonie, critica literar? m-ar fi desfiin?at ca poet, "m-ar fi îngropat", cum se spune în lumea literar?. Lui Mihai Eminescu i se iart? tot.
- "Împ?rat ?i proletar" este un poem filosofico-social, o transpunere a concep?iei poetului despre devenirea istoric?.
- P?i, tovar??? Verronica, iar m? provoca?i! Concep?ia filosofic? din poem nu este original?, a fost preluat? în mare parte de la Georg Wilhelm Friedrich Hegel. S? începem cu faptul c? filosoful german a introdus mai multe concepte fundamentale, printre care: "Herr", adic? "st?pân", "Knecht" - "slug?", "Selbstbewüsstsein" "con?tiin?? de sine". Acest ultim concept, conform teoriei lui Hegel, înseamn? c? omul exist? în m?sura în care exist? pentru ceilal?i. Recunoa?terea statutului unui om de c?tre ceilal?i înseamn? c? acel om ?i-a relevat identitatea, are con?tiin?? de sine. St?pânul hegelian, în acest caz, împ?ratul Napoleaon III, este recunoscut de sluga hegelian?, în acest caz, de plebea parizian? în, de exemplu, versurile: "?i mâna-i care poart? destinele lume?ti, / Cea grup? zdren?uit? în cale-i o salut?./ M?rirea-i e în taina legat? de ace?ti." Finalul poemului este pesimist, de influen?? schopenhauerian?, împ?ratul spunând: "?-un gând te-ademene?te: ca vis al mor?i-eterne e via?a lumii ’ntregi!" Quod erat demonstrandum! Dup? cum v-am mai spus, Mihai Eminescu a fost un versifcator al ideilor filosofice enun?ate de al?ii.
- Tovar??e Gheorlinescu, orice a?i spune dumneavoastr?, dar s? ?ti?i c? în versurile lui Mi?u se ascunde cea mai înalt? gândire filosofic? din cultura româneasc?. Titu Maiorescu a spus c? autorul "Luceaf?rului" va domina secolul XX nu numai din punct de vedere poetic, dar întreaga "cugetare româneasc?".
- A scos Mihai Eminescu un tratat sau, m?car, un dic?ionar de filosofie? Mihai Eminescu a scris circa 17000 de pagini, cu tot cu variante la acee?i scriitur?, iar Nicolae Iorga – extrem de multe, peste de 40000. Filosofia româneasc? a fost într-o criz? de recunoa?tere public?, dar ?i de sine, de aceea, Titus Maiorescu nu a fost prea departe cu prezicerea pentru prima jum?tate a secolului XX, a fost chiorul între slabi v?z?tori. Mihai Eminescu nu a adus nimic nou în specializarea sa universitar?, a fost doar scribul de servicu al propriilor gânduri sau senza?ii, care a notat tot, chiar ?i debord?rile pornografice.
- Nicu?? a fost scris "S?rmanul Dionis", prima nuvel? fantastic? din literatura român?.
- O nuvel? cu un balast de 15 strofe, care nu au leg?tur? cu firul povestirii, fapt care dovede?te c? Mihai Eminescu s-a sim?it cel mai bine în poezie. Dialogul este for?at. V? dau un exemplu, deoarece v-am mai spus, eu m-am preg?tit cu acribie pentru aceast? întâlnire. Asculta?i: "Ce frumos a fost papa! zicea el surâzând ?i mum?-sa, auzindu-l, î?i ?tergea într-ascuns lacrimile ei. - Ochii? nu-i a?a, Dionis - ochii! - Da, mam?!" Apoi, nu este corect? exprimarea: "î?i ?tergea într-ascuns lacrimile ei". Dar, deh, s-ar putea ca dumneavoastr? s? vi se par? genial?! Mai este ?i zeama lung? de fasole – excese de epitete, compara?ii, metafore obositoare, în care se pierde din vedere c?rni?a - verbul, firul nara?iunii. Astfel eu mi-am dat seama de metamorfoza lui Dionisos în c?lug?rul Dan abia când s-a remetamorfozat în personajul ini?ial, care visase, citez: "?i... ?i î?i deschise ochii". Nici ploaia, nici ninsoarea nu sunt bune, dac? dep??esc o anumit? limit?!
- Dar despre publicistica lui Mi?u ce spune?i, tovar??e Gheorlinescu? Chiar m-a?i f?cut curioas? ce enormit??i ve?i mai spune.
- Sta?i a?a, ca s? clarific?m acuza?ia c? "La steaua" ar fi un plagiat dup? "Siehst Du der Stern", adic? "Vezi tu steaua", poezie ap?rut? în 1851, fiind compus? de scriitorul elve?ian Gottfried Keller. Într-o prim? etap?, eu voi citi poezia în german?: "Siehst Du den Stern im fernsten Blau / der Schimmerernd fast erbleicht? / Sein Licht braucht eine Ewigkeit / bis es dein Aug’ erreicht. // Vielleicht vor tausend Jahren schon / zu Asche stob der Stern. / und doch steht dort sein milder Glanz / noch immer still und fern. // Dem Wessen solchen Scheines gleicht / der ist und doch nicht ist / oh Lieb dein anmutvolles Sein / wenn du gestorben bist". Apoi, tot eu voi citi o traducere aproximativ?, f?cut? de mine, deoarece am înv??at german? pe front. Fi?i atente! "Vezi tu steaua din albastrul îndep?rtat / A c?rei lic?rire aproape p?le?te / Luminii ei i-a trebuit o eternitate / Pân? ce a ajuns la ochiul t?u. // Poate cu o mie de ani în urm? / În cenu?? s-a transformat steaua, / ?i totu?i st? acolo luciul ei blând / Înc? mereu t?cut ?i îndep?rtat. // La fiin?a uman? un astfel de luciu lumineaz? / Care este ?i înc? nu este / O dragoste, e?ti plin? de gra?ie, / Când tu deja ai murit". ?i acum…
- Doar nu o s? citi?i "La steaua", pentru a face compara?ia, tovar??e Gheorlinescu!
- Nici gând! O voi recita! Aten?ie! "La steaua care-a r?s?rit / E-o cale-atât de lung?, / C? mii de ani i-au trebuit / Luminii s? ne-ajung?. // Poate de mult s-a stins în drum / În depart?ri albastre, / Iar raza ei abia acum / Luci vederii noastre. // Icoana stelei ce-a murit / Încet pe cer se suie; / Era pe când nu s-a z?rit, / Azi o vedem, ?i nu e. // Tot astfel când al nostru dor / Pieri în noapte-adânc?, / Lumina stinsului amor / Ne urm?re?te înc?". Ce p?rere ave?i? Plagiat, asocia?ie de idei sau reminiscen??? Tovar??? Verronica, v? ascult!
- Profesorul universitar de filologie Garabet Ibr?ileanu a spus în 1928: "E o refacere, se poate spune o transfigurare, e atât de minunat?, încât ar fi deajuns numai aceast? «La steaua» pentru a face nemuritor pe «traduc?torul» ei".
- Refacere? Adic? plagiat, dar spus eufemistic!
- Profesorul universitar de filologie Mihail Dragomirescu a f?cut în 1906 urm?toarea apreciere: "Este un caz de originalitate plastic? slab?, dar adânc?".
- Deci, originalitate plastic? slab?, un eufemism pentru plagiat!
- Cu ?i f?r? "La steaua", convingerea mea este c? Nicu?? r?mâne poetul nepereche.
- Cu ?i f?r? "La steaua", convingerea mea este c? Mi?u r?mâne poetul nepereche.
- Trecem la publicistica lui Mihai Eminescu? O l?s?m balt? sau o vom discuta cu alt? ocazie, ce spune?i?
- Tovar??e Gheorlinescu, s? vedem ce mai spune?i despre ziaristul Nicu??, care a militat contra ced?rii sudului Basarabiei, în schimbul alipirii Dobrogei de Nord, ca urmare a P?cii de la Berlin, încheiat? pe 1 iulie 1878. Voi cita dintr-un articol din multele scrise în acest sens: "Noi am zis de la început c? nu exist? compensa?ii pentru Basarabia, precum nu exist? niciodat? vreo plat? pentru o palm? din p?mântul patriei. Acestea sunt lucruri sfinte, care se pierd ?i se câ?tig? prin împrejur?ri istorice, dar nici nu se vând, nici nu se cump?r?, nici nu se schimb?".
- Mihai Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la "Timpul", ziar al conservatorilor, unde a lucrat ?ase ani. Deci s-a dat cu burghezii. Înainte de a v? pune o întrebare, voi face o mic? parantez?. Pe 23 August 1944, tovar??ul Iosif Vissarionovici Stalin, marele prieten al tuturor popoarelor, ne-a luat Basarabia, dar ne-a retrocedat din Transilvania de Nord, r?pit? de horti?ti pe 30 aprilie 1940, în urma Dictatului de la Viena. Este corect ce-am spus pân? acum?
- Stalin a luat ?i de la Ungaria un teritoriu, ca s? nu fac? discriminare între fra?ii mai mici.
- Exact, tovar??? Verronica. Acum vine întrebarea. ?ti?i ce a scris Bogdan Petriceicu-Ha?deu despre natura Basarabiei?
- Spune?i-ne dumneavoastr?, tovar??e Gheorlinescu, ne putem a?tepta la orice.
- Citez! "Natura Basarabiei difere?te din totdeauna de aceea a celorlalte ??ri române. În loc de majestuoase p?duri ?i daurite holde, nu vezi decât monotone de?erturi, a?ternute cu luciul nisipului sau pres?rate cu debili arbu?ti, p?ducei sau m?cie?i, ?i cu s?lbatice ierburi ?i buruieni, între care cel mai caracteristic este fantasticul scaiete, al c?rui cap, rotund ca o minge, spinos ca un arici ?i u?urel ca puful, se dezlipe?te toamna de putrezitul s?u trunchi ?i apoi, gonit de cea mai slab? suflare a vântului, se rote?te mereu de-a lungul pustiului, pân? ce se îneac? în Nistru sau în Dun?re. În loc de posomorâ?ii Carpa?i, uria?e santinele, nu vezi decât pitulate ?i împr??tiate gr?m?joare de p?mânt, care par a fi în?l?ate de mâna omului, c?ci producerile naturii nu pot fi atât de meschine. În loc de nenum?rate ape ?i râule?e vezi câte o balt? s?rac?, câte un pârâu efemer, pe care nu îl vei mai g?si mâine, sorbit fiind de ar?i?a soarelui". P?i, tovar??ele mele profesoare, iat? pentru ce s-a luptat cu peni?a de ziarist Mihai Eminescu.
- Tovar??e Gheorlinescu, nu a?i v?zut valea R?utului, la cotul în ac de p?r de la Orheiul Vechi, flancat de versan?i stânco?i verticali, înal?i de peste 100 de metri!
- Tovar??e Gheorlinescu, nu a?i trecut pe malul Nistrului, lâng? cetatea de la Soroca, unde ai impresia c? e?ti lâng? Freiburg, pe Platoul Elve?ian, pe valea râului Saane.
- P?i, tovar??e profesoare, eu nu dau ochii peste cap ?i nici nu cad pe spate ca dumneavoastr?, când aud de Mihai…
- N-a apucat activistul de partid s? spun? mai mult c? a fost întrerupt de directorul liceului, un b?rbat cu figur? fioroas?, cu b?rbie masiv?, parc? cioplit? în piatr?, cu ochii aproape acoperi?i de sprincene stufoase, care a rostit t?r?g?nat, cu gravitate în glas:
- Tovar??e Gheorghe Gheorlinescu, am primit telefon de la cancelaria primului-ministru, tovar??ul Petru Groza. Sunte?i chemat la Bucure?ti.
- La Bucure?ti, este de r?u sau de bine? a întrebat activistul de partid, devenit dintr-o dat? palid la fa??.
- Este de bine. Se pare c? ve?i fi numit ata?at cultural la ambasada ??rii noastre de la Moscova.
Dup? ce Gheorghe Gheorlinescu a plecat tot atât de intempestiv cum a venit, Verronica Eminentovici s-a adresat veri?oarei ei:
- ?tii, drag? Mitte, activistul de partid mi-a stricat tocmai aceast? zi.
- Dar, ce este azi, drag? Verronica?
- Cum, ai uitat? Azi se împlinesc 72 de ani de când Veronica Micle, sosia mea, i-a acordat o or? de îmbr??i??ri inghenue lui Nicu??. O zi sfânt? pentru mine!
- Dac? stau s? m? gândesc bine, activistul de partid mi-a stricat ?i mie aceast? zi, care are ?i pentru mine o anumit? important?.
- Care?
- Cum bine ?tii, Mite Kremnitz a avut mai multe iubiri total neinghenue, una fiind cu Mi?u, celelalte fiind, printre altele, cu regele Carol I ?i cu Titu Maiorescu, cumnatul ei.
- Ă??… îmi amintesc o scrisoare a lui Titu Maiorescu c?tre un prieten, referitoare la rela?ia sa cu Mite Kremnitz: "Cu luni în urm? îmi d?dea bra?ul îmbr?cat; apoi mâna goal?, apoi i-am atins obrazul; m-am animat de buze; ea mi-a l?sat în voie sânul, în cele din urm? piciorul pfui, sun? oribil când scriu asta; ?i totu?i sunt atât de fericit când o fac…"
- Exact. Din rela?ia cu regele Carol I s-a n?scut Emmanuel. Kremnitz, iar cu Titu Maiorescu – George Titus Kremnitz.
- Nu este o noutate pentru mine. Nu v?d leg?tura cu ziua de azi.
- S? facem calcul. George Titus Kremnitz a v?zut lumina zilei pentru prima oar? pe 3 septembrie 1876. Deci, dac? s-ar fi n?scut la ?apte luni, exist? o foarte mare probabilitate ca b?iatul lui Mite ?i Titu Maiorescu s? fi fost conceput exact acum 72 de ani.
- Extraordinar! Vezi, drag? Mitte, cercul nostru pedagogic a fost fructuos; am descoperit c? 4 februarie, 16 februarie pe vechi, 1876 este o zi cu dubl? importan?? atât pentru noi, admiratoare a tot ceea ce este legat de poetul nepereche, cât ?i pentru istoria literaturii române.