proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

(Când salvez ceva, nu obi?nuiesc s? schimb denumirea fi?ierului. Las a?a cum salveaz? word_ul. Prima propozi?ie sau o parte din ea. Când am salvat textul ?sta, nu mai ?tiu cum începea, dar mi l-a salvat Mi6. Mi-a pl?cut ?i l-am lasat.)

Mi-am imaginat o hart? ?i am fost s? iau una. Pentru c? era prea mare, am dat la o parte câteva lucruri. Nu-mi place s? mut lucruri prin cas?, dar de data asta era altfel ?i nici nu b?usem prea mult. Dup? ce i-am f?cut loc, am privit-o minute bune ?i parc? lipsea ceva. Fumam ?i m-am dat în spate cât am avut loc. Am v?zut c? a?a fac oamenii prin muzee pentru a surprinde detalii. Dar tot lipsea ?i am hot?rât s? schimb ceva. M-am dus la libr?rie de unde am cump?rat hârtie la metru, vreo doi metri. Am acoperit harta cu ea. Aveau ?i creioane colorate. Am dat doi lei pe ele. Erau la reducere. Am întrebat-o pe tip? de ce sunt reduse. Doar nu sunt demodate. A dat din cap ca ?i cum…eu doar vând aici. Pentru carne duce?i-v? în alt? parte. Ok? Ok! ?i am iesit uimit de r?spunsul pe care l-am primit. Mi s-a p?rut de c?cat atitudinea ei. Probabil c? în lume se coloreaz? din ce în ce mai pu?in, altfel nu-mi explic. Chiar acolo în fa?a libr?riei totul era drept ?i altceva p?rea c? nu mai e de f?cut. Motiv pentru care, cu doar doi lei am cump?rat trei cutii de creioane colorate. Acas? le-am împr??tiat pe jos ?i am lipit hârtia peste hart?. Dup? care mi-am aprins o ?igar? ?i mi-am turnat ceva de b?ut. Am ie?it la fereastr?, apoi m-am întins pu?in pe pat ?i am b?ut. Înc? nu ?tiam cum s? fac, cred c? am ?i a?ipit. Era ca dracu’. Orice a? fi f?cut, tot nu m? trecea nimic. De câteva ori mi-a sunat telefonul. N-am r?spuns. M-ar fi îndep?rtat ?i mai mult. Dup? un timp s-a auzit o bubuitur? ?i am avut un moment d-?la de fericire. M-am repezit s? desenez un oval. ?i am desenat un oval pe h?rtia alb? ?i altele mai mici în interiorul lui. În cele verticale am desenat puncte. În cele orizontale tot puncte. Foarte multe puncte de diferite culori care intrau unele într-altele. Din când în când m? îndep?rtam, str?luceau ?i parc? nu mai erau doar ni?te pete ovale. Sincer s? fiu chestia asta m-a înfrico?at ?i mi-a venit ideea s? lipesc post-it-uri colorate peste ovalele alea destul de mici s? fie acoperite. Norocul meu c? aveam în cas? ?i nu a trebuit s? cobor la libr?rie. Cine ?tie ce s-ar fi pornit în lipsa mea, plus c? îmi era lene ?i oricum nu aveam de gând s? dau prea curând de mutra tipei care vinde. A?a c? dup? ce am lipit post-it-urile, am scris pe fiecare “ora?”. Nu ora?ul ?la sau ?la. Lucrurile ar trebui s? fie mai simple de atât ?i s? se vad?. Doar “ora?” mi s-a p?rut suficient, mai ales c? harta îmi apar?ine ?i pe harta mea fac ce vreau. E harta mea! E harta mea! Urlam. Deja vedeam r?zboaie din cauza asta. Avioane dintr-o parte în alta. Punctele alea fugind unele spre altele se striveau. Altele o luau în direc?ii diferite ?i puteam s? v?d teama cum se ia de pe hart? pe mine ?i invers. În haosul ?la, din ovalul mare înspre ovalele mici ?â?neau ?i alte puncte de care nu ?tiam nimic ?i brusc am sim?it mult? fric? în tot rahatul ?la. Nu ?tiu de ce mi-am scris numele pe hart?. Am crezut c? poate a?a opresc totul. În fine. Dup? ce mi-am revenit pu?in, am v?zut numele acolo sus, deasupra ovalelor scris cu litere de tipar a?a cum scrie pe harta geografic? a româniei, HARTA GEOGRAFICĂ A ROMÂNIEI, iar reac?ia mea fost ceva de genul: ?i ce dracului am f?cut? Eu nu am decât o ma?in? pe numele meu.
A sunat iar telefonul. De data asta am r?spuns. Era tipa de la libr?rie. În timp ce vorbea derulam o list? cu prietenii pe care îi am. Cine dracului o cunoa?te pe asta!? Mi-am cerut scuze ?i am rugat-o frumos s? repete pentru ca nu am în?eles nimic. Apoi am rugat-o s? se prezinte din nou c? ?i asta mi-a sc?pat. Tonul ei era altul. Parca a zâmbit! Ce dracului! Mi-am spus. F?r? s? vreau am f?cut o glum?. Dar eu sunt speriat! Nu o cunosc pe tipa asta, cu toate astea ea pare c? m? cunoa?te ?i înc? foarte bine. Am hot?rât s? ne întâlnim peste câteva ore ?i am închis în timp ce priveam harta. Cel mai mare zbucium v?zut vreodat? de mine era acolo pe perete, f?r? s? mai iau în cosiderare telefonul primit. Altfel ar fi ar?tat ?i mai r?u. Timpul trecea ?i trebuia s? m? preg?tesc, dar nu înainte s? mai beau ceva, mi-am spus. Eram prea agitat s? m? vad? libr?reasa în halul ?la. Oricum nu prea aveam cu ce s? m? schimb. În baie erau rufe nesp?late ?i în buc?t?rie la fel. Casa ar?ta ca un kraken mort, împu?it ?i era deja 5?iunsfert. Când coboram sc?rile, mi-a trecut prin cap s? nu m? duc la întâlnire. Mai aveam vreme s? m? r?zgândesc. Ce-o s? se intample dac? nu m? duc? În primul rând de unde ?tia num?rul meu meu de telefon!? Ceva lipsea în toat? povestea asta ?i chiar îmi lua tot cheful. Dup? ce am ie?it din bloc, am luat-o ca un robo?el pe strada în jos, f?când ce fac to?i oamenii din mâini ?i picioare. De fiecar? dat? ma gandesc la cu totul altceva, nu la mers. Cred c? mersul e ca o chei?? pe care o bagi într-un ceas s?-l întorci ?i mi?c?m mainile ?i picioarele cum mi?c?m mainile ?i picioarele pe strad? în jos la ora 5?i?aipe sau oriunde în alt? parte indiferent de or?, în timp ce ne gandim la toate alea a?a cum m? gândeam la libr?reasa mea. Chiar dac? situa?ia în care m? aflam era mai mult decât bizar?, încercam s? îmi imaginez cum ar?ta. Mi-ar placea s? aiba curul mare ?i bombat, buze c?rnoase ?i s? fie plinu??. Curul ?la pe care s? pui mâna ?i femeia s? ?i-l adore. S? nu-?i ia prea mult s? o faci s? în?eleag? c? virgul? curul ei are personalitate ?i c? pân? la urm? e un cur ce mama dracului! Nu e un fursec pe care s?-l bagi în gur? ?i s?-l înghi?i. E curul din care daca vrei s? mu?ti ?i sa-?i ia toat? via?a. Cred c? îmi doream s? semene cu o bibliotecar?. Poate pentru c? toat? lumea ?tie cum sunt bibliotecarele ?i s?-mi zic? f?r? menajamente: vreau s? te fut! S? m? fut?. Zic. Evident c? astfel de femei îmi plac. De?i câteodat? am nevoie s? fac eu asta. De cele mai multe ori cred…m? rog, uite cum nehot?rârea m? împinge s? fac tot felul de…s? le zic chestii mai bine, nu lucruri. Chestiile pot fi imprevizibile. De exemplu o chestie s-a târât pe podea, s-a suit pe piciorul meu ?i m-a mu?cat dracului. Am fost la un pas de moarte! Tot a?a ?i cu libr?reasa. M? întâlnesc cu ea ?i habar nu am de unde m? cunoa?te…ce-o s? mi se întâmple!? Mai bine fug în direc?ia cealalt? acum pâna nu e prea târziu, de?i pentru o clip? în timpul convorbirii am avut impresia c? mi-o trage ?i nu p?rea s? o deranjeze. Siguran?a ei îmi spunea c? mi-a mai tras-o ?i alt?dat? în felul ?sta.
Hmmm! Iar bat câmpii, doar o v?zusem diminea?? ?i nu avea curul ?la!
Un câine cu o e?arf? mov ag??at? de zgard?, se îndrepta spre mine. Mi-am ?uguiat buzele ?i le-am strâns pu?in. Apoi le-am eliberat ?i a ie?it sunetul ?la pentru câini. Hei, ce faci? i-am mai spus. Îi sim?eam coada pe picior. B?tea destul de puternic. Era aproape 5?inou??pe minute ?i se uita cumva în ochii mei. Poate e un semn ?i m-am a?ezat pe bordur?. F?r? s? vrea mi-a tras o coad? peste ochi. O avea destul de groas? ?i dup? cât de lent o rotea, nu p?rea preocupat de omenii care treceau pe acolo. Avea un soi de aten?ie pentru chestiile care nu se v?d. Poate s? nu mi se întâmple ceva, dragul de el!. Nu ?tiu cât am stat acolo, dar se f?cuse destul târziu. O vreme nu m-am gândit la nimic, apoi am început s? clipesc repede ?i mai repede, poate reu?eam s? surprind acea chestie pe care o c?uta. La un moment dat, m-am trezit dezbr?cat în fa?a unei vitrine. Nu ?tiu ce simt pilo?ii la 2000 de m altitudine ?i la vitezele alea, dar eu m? priveam ?i sim?eam acea bucurie ca de copil. Se ducea din t?lpi pân? în cre?tet ?i când nu mai aveam aer, atunci era în inim?. Pentru o clip? nu am realizat ce mi se întâmpl? ?i zâmbeam ca dup? primul futut. Îmi pl?cea c? ?la din vitrina avea ceva nou, a?a c? nu l-am acoperit cum mai fac unii: arunc? repede un cerceaf! Mi-am spus c? un corp românesc e un corp românesc, f?r? brizbrizuri ?i alte c?caturi, influen?e… ?i dup? cinci minute am început s?-l frec. M? lipisem cu totul de vitrin? ?i nu stiu cât a durat treaba asta, dar un lucru era cert. Tr?irea aia era pur?, româneasc? ?i era a mea pentru ca într-o alt? limb? nu avea cum s? fie la fel ?i m-am apucat s? scriu dedesubt…Aici sunt degetele mele, buzele mele ?i ?sta e corpul meu românesc! Când mi-am revenit, câinele m? lingea pe fa??. L-am mângaiat pe bot ?i am f?cut cale întoars?. M-am minunat când am trecut pe lâng? vitrina aia str?lucitoare, pe lâng? to?i oamenii ?ia care se opreau în fa?a ei. Deja m? sim?eam altfel ?i slav? Domnului c? nu eram narcisist cum începusem s? cred dup? experien?a avut?.
Îmi place e?arfa ta! i-am spus. O s? locuie?ti la mine ?i o s? te cheme Ford. Ai botul unui ford mustang negru. A l?trat o singur? dat? de parc? ar fi dat un rateu ?i l-am b?gat în cas?. Am scos din frigider o bere, m-am a?ezat pe fotoliu ?i l-am strigat. Ford, vino aici! Mi s-a p?rut mi?to s?-l strig pentru prima dat?. Nici m?car nu a tres?rit, altfel, totul era perfect ?i a durat ceva. Vreo dou?-trei luni. Aveam harta mea, câinele meu, timpul ?i sc?pasem de timiditate. Ie?eam dezbr?cat pe balcon, întindeam o p?tura ?i priveam in gol fericirea. Era mi?to s? o simti ore intregi si s? nu ?tii de unde vine. Gunoiul tot dezbr?cat îl duceam. Credeam c? dac? schimb ceva, m? ratez. Iar dac? întâlneam vreun vecin care se holba la mine ca la un nebun, îl salutam ?i-l întrebam de so?ie, chiar dac? ?tiam c? aia de lâng? el era so?ia. Nu trecea mult ?i m? trezeam cu so?ia la u??. S?-i gust pl?cinta, ori cea mai bun? pr?jitur? pe care am mâncat-o vreodat? ?i întotdeauna sfâr?ea prin a m? întreba despre cealalt? so?ie, apoi zâmbea cu subîn?eles. Evident c? nu aveam ce s?-i spun, dar în felul ?sta oamenii se obi?nuiau cu apuc?turile mele, nu mai pun la socoteal? c? devenisem cel mai de treab? tip de pe scar?. Cel pu?in pentru ele.
S?-mi ias? bine totul, f?cusem un compromis, de?i nu îmi plac regulile. Pentru fiecare gest, cuvânt, etc., trebuia s? bag câte un deget în suflet. La început nu puteam decât s? vizualizez degetul. Cu toate astea, am simtit ba arom? de cire?e, ba de ment?, ba de cacao, tot felul de arome, amestecate chiar. Cred c? am ?i scris asta pe undeva ?i mi s-a sugerat c? a? putea lansa o mod? nou?, dar c? ar fi bine s? fac pu?in? ordine înainte de a începe. D?-le dracului de culori ?i de dimensiuni! am spus. D?-o dracului de ordine alfabetic?! D?-le dracului de priorit??i! Nu a? face altceva decât s? încurajez superficialitatea. Parc? e mai bine random a?a. Plus c? nu po?i îndesa cu degetul în suflet, ceva ce ?ine de comunicare. Dup? mine, dezordinea sufletului este cea care conteaz? pentru a te considera om. În niciun caz nu m? a?tept s? traiesc o sut? de ani ca un robot. ?i cinzeci e bine, dar m?car ??tia cinzeci cu toate degetele b?gate s? îmi ajung?. Pentru mine asta înseamna cre?terea duratei medii de via?? ?i pân? la urm? n-am nevoie s? fiu exemplul nim?nui. Motiv pentru care într-o vreme am vrut s?-mi schimb numele. De cate ori m? apela cineva, aveam impresia c? de fapt inten?ia lui este sa acceseze ?coala unde am înv??at, femeile pe care le-am avut în ultimii 5 ani, casele, ma?inile, banii, pe mama, pe tata, orice are legatur? cu numele meu, dar nu pe mine. Totul se întâmpl? f?ra acordul meu ?i uite-l cum descarc? ?i încarc? date dup? bunul lui plac. De exemplu, când m? întâlnesc cu un fost coleg din ?coala general?, am senza?ia c? pentru el nu sunt decât un nume de pe rândul 2, penultima banc?, colegul Gratielei. C? sunt pula aia scris? cu litere de tipar ?i multe alte c?caturi pe care si le aduce aminte. Ah! ?i pula mi-e accesat? tot dup? tehnica încarc?+descarc?. Dar în ceea ce o prive?te treburile sunt pu?in mai complicate. Daca V_ul e boldat ori italic, urmat de restul prenumelui, se în?elege perfect unde vrea sa se ajung? cu ea ?i atunci procedez cu degetul. În momentul ?la semnifica?ia intr? în random, prime?te o arom? ?i la urm?toare întâlnire, nu conteaza cu cine, nici nu apuca aia s? deschid? gura c? deja sunt protejat.
Pân? la urm? to?i oamenii cred în ceva ?i nu ?tiu cum s? o fac? mai bine. A?a o fac eu cu degetul ?i cred c? e altfel. B?i! I-am zis unuia. Du-te-n pula mea, nu vezi c? sunt fericit!? Dup? care am ridicat geamul. Era într-o sâmb?ta ?i m? sim?eam bine înc? de la prima or?, aveam o lumin? despre care se ?tiu prea pu?ine lucruri ?i toate sunt doar cuvinte.
Ca ?i cum st?team picior peste picior pe o canapea neagr? din piele ?i pentru c? nu ?tiu cum e s? fii femeie, eram femeie.
Ok.

Locuiam la câteva sta?ii de târg. Am mers pe valea oltului pân? la intersec?ia cu timi?oara ?i am f?cut stânga. Dup? un kilometru ?i ceva am tras pe dreapta într-o parcare unde era un câine ud ?i mi-am adus aminte c? nu demult am desenat un cerc zburlit ?i am scris în el câine ud. Pe Ford l-am l?sat pe bancheta din spate. I-am spus s? nu mai b?leasc? atât c? m? întorc repede. Am încuiat portiera ?i dup? ce m+am îndep?rtat câ?iva metri am întors capul a?a cum fac când îl las singur în ma?in?. Dup? cum se uit? îmi dau seama dac? o s? fie cuminte sau dac? are privirea aia pe care a avut-o ?i ultima dat?, când s-a pi?at pe scaunul meu. de data asta p?rea c? e bine ?i i-am zâmbit. Într-un fel mi-a zâmbit ?i el ?i n-am ?tiut ce s? mai cred. Apoi am traversat strada ?i am intrat în târgul unde cu câteva s?pt?mâni înainte am v?zut o ma?in? de scris Underwood în stare bun?. Tipa cerea pe ea 300 de lei ?i când m-a vazut interesat, începuse s? îmi spun? istoria ei. Eram prea fascinat de felul cum arat?. A? fi privit-o o zi întreag? f?r? s? m? satur de?i, câteodat? e bine s? ?tii de unde vine chiar ?i o ma?ina de scris. Tipa povestea într-una ?i de la ma?in?, a ajuns la gigi. Gigi în sus, gigi în jos, gigi, gigi…m? sim?eam ca atunci când dup? ce toat? noaptea am visat c? fut ni?te chestii ?i a doua zi nu ?tiam ce dracu erau alea. Deci.
Cu 300 de lei în buzunar încercam s? îmi aduc aminte cum arat? tipa. Nu mai ?tiu dac? era mic? sau înalt?, gras? sau slab? îmi trecea prin cap doar gigi. La dracu! ?i îmi doream ma?ina aia. Dup? o or? de c?ut?ri am plecat cu gândul c? mi-ar fi pl?cut s? o pun pe birou ?i s? o privesc. Desigur, a? fi putut s? revin peste o s?pt?mân?, peste înc? una ?i în cele din urma s? o cump?r, dar nu prea merg prin târguri ?i nu vreau s? schimb asta chiar ?i pentru ceva care îmi place foarte mult, mai ales c? am aflat atât de multe lucruri despre gigi.
Pe drum mi-am spus c? exist? un echilibru. Nu acum, nu peste o s?pt?mân?, dar o sa îl am ?i e mai mi?to s? nu ?tiu când. Ajuns acas? am deschis calculatorul si am scris mare cu font Garamond num?rul 16, GIGI UNDERWOOD ?i lumina aia era înc? acolo.
Apoi m-am gândit c? prin mi?c?ri repetate pot s? îl ucid. Gigi trebuia s? moar?. Gigi era peste tot ?i ce era mai nasol, îmi d?dea brânci s? fac tot felul de lucruri, plus c? femeile îl ur?sc. Du-te-n pula mea, Gigi! Am strigat dup? ce am ejaculat ?i spre uimirea mea erau flori, flori peste tot. Parc? se mutase întregul univers în camera mea albastr?.
Gigi, tu e?ti!?
Traversase toat? furia aia ?i privindu-l mi-am dat seama c? nu era ca to?i ceilal?i. Dintr-o datâ p?rea mai bun cu visele lui, cu iubirile ?i futaiul de care e în stare ?i cu degetul îndreptat spre mine avea toate motivele s? fie a?a. Ce dracului era s? îi mai spun!? ?i ce dracului era s? fac!? Doamne,
Gigi Underwood e un nume special ?i obsesiv a?a cum mi-a sugerat cineva ?i îmi place! De obicei în astfel de momente am tot felul de reac?ii normale. Urlu de fericire_m? arunc pe pat, înjur ?i zâmbesc tâmp atunci când nu râd nebune?te, dar de data asta am r?mas încremenit pentru c? dup? multe s?pt?mâni de nimic, ma lovise inspira?ia ?i de sub Gigi Underwood, m-am apucat s? scriu o poveste despre prima mea gagic?.
Dup? câteva pagini, nu eram sigur de introducere. De regul? introducerile sunt de c?cat dac?-s prea lungi ?i nici prea scurte nu m? fac. E ca atunci când te duci la bud? ?i e ocupat. Evident intri în panic?, te fr?mân?i de pe un picior pe altul ?i pentru c? nu mai rezi?ti te caci pe tine. Citeam ?i m? întrebam de ce dracului s? scriu despre cineva care mi-a dat p?duchi la?i ?i care avea o pizd? urât?. Plus c? în timpul liber o f?cea pe bani ?i cum avea destul timp, strânsese o mic? avere. De fapt asta nu m-a deranjat, nici m?car nu aveam când s? cheltuim banii pentru c? ne futeam mult. Odat? trebuia s? o duc? unul în Turcia si am fost foarte afectat.
Pân? la urma aici ori acolo, tot pizda aia o am! Vorba ei.
Da, dar am o problem? cu spa?iile largi!
Nici eu nu am fost convins c? mi-a ie?it pe gur? ce trebuia, iar ea nici atât ?i ce putea s? fac?, a r?mas ?i ne-am iubit mai mult. Aproape s? m? bat ?i cu ?la de i-a scos pa?aportul. Unul Cristian care avea o Honda gri. Parc? o ?i v?d parcat? în fa?a blocului, iar el pu?in mai înalt decât ea, urlând la mine.
B?????i pul?!
Dup? care am b?ut vin ?i ne-am împ?cat. Pe atunci locuiam la mama ?i pe lâng? închiriasem o garsonier? prin rahova. Vreo 250 de lei împ?r?i?i la trei, aproximativ optzeci?itrei de lei de c?ciul? pentru futut ?i în noaptea aia era rândul meu, a?a c? am mers cu fata acolo. De?i îmi doream foarte tare o saharian? ?i îmi promisese c? o s? îmi aduc? una din turcia, acum eram amândoi în buc?t?rie. Ea dezbracat? cu spatele la mine îi puteam privi tot curul ?la în sus ?i în jos, în stânga, în dreapta ?i cu toate astea ceva era gre?it.
Avea un semn din na?tere undeva pe buca stâng? spre interior ?i pân? atunci nu îmi s?rise în ochi. Mi-a trecut prin cap ca e însemnat?. Auzisem tot felul de pove?ti despre femeile astea ?i treptat începuse s? se dea din ce în ce mai tare prin buc?t?rie pân? când m-a apucat de pul? ?i mi s-a f?cut r?u. M-am trezit pe marginea patului, cristoase ?i a luat-o de parc? nu v?zuse a?a ceva, iar expresia aia de vr?jitoare pe care n-am s? o uit niciodat?, m-a lovit în creier ?i toat? noaptea mi-a fost c? o s? fac? dracului ceva. Eram n?ucit ?i nici m?car nu s-a deranjat s? îmi spun? ce naiba i-a venit ?i dintr-o dat? s-a aruncat pe jos de parc? nu mai sim?ea nimic. Uluit? de spaima mea, m-a strâns în bra?e pân? n-am mai putut s? îi vorbesc. Adic? am putut, dar a fost jenant ?i m-a strâns asa, cu toate alea printre noi, iar inima mea parc? se izbea într-una … s? se izbeasc?! Zicea. Cu 300km/h iar si iar … deja m? c?l?rea de vreo cinci minute ?i brusc a c?zut lat?.. Asta m-a durut! I-am spus.

**

Dragostea ar putea fi o femeie cheal?

Sun? telefonul. Num?r neafi?at. Îl las s? sune de câteva ori ?i nu r?spund. Mai ?ârâie de câteva ori ?i se opre?te. Oare cine ar putea fi? Gândul ?sta mi-a t?iat inspira?ia. Ford doarme la picioarele mele ?i recitesc ultima propozi?ie scris?:

Adic? am putut, dar a fost jenant ?i m-a strâns asa, cu toate alea printre noi, iar inima mea parc? se izbea într-una … s? se izbeasc?! Zicea. Cu 300km/h iar si iar … deja m? c?l?rea de vreo cinci minute ?i brusc a c?zut lat?.. Asta m-a durut! I-am spus.

Gata, s-a dus! Nu-mi mai vine nimic. Parc? eram dintr-o dat? orb acolo chiar in fa?a mea. Ford doarme la picioarele mele. Are obiceiul s?-?i lipeasc? fundul de mine, s? m? simt? ?i dac? nu-l las, se car?, morm?ie nemul?umit. De data asta nici m?car nu ?tiu când a venit ?i mi-a pl?cut c? nu l-am alungat. S? nu-l trezesc, am mai r?mas pu?in la birou. Am deschis internetul, de?i habar nu aveam ce o s? caut, mi-am adus aminte c? de curând, v?zusem un film în care, unei tipe îi c?zuse tot p?rul ?i purta un fel de turban s?-?i acopere chelia. Cred c? avea o boal? ceva. Tipa era într-un bar ?i explica c? nu-?i d? cu cear? a?a cum fac unii b?rba?i. Mie mi s-a parut foarte sexy ?i cred c? îi era mai bine f?r? p?r. E unul din cazurile alea în care nici m?car nu-?i trece prin cap cum ar fi ar?tat cu p?r. Pân? ?i cum a pronun?at cuvântul cear? în englez? mi s-a p?rut sexy. A?a c? am dat search pe youtube la wax ?i din tot ce am g?sit, Wax - Building A Bridge To Your Heart mi s-a p?rut cel mai potrivit pentru starea în care eram. E foarte probabil ca mâine s? nu-mi mai plac?, dar nu asta conteaz?. Important e s? faci lucruri ?i s? sim?i tot ce ?i se întâmpl? chiar atunci ?i nu dup? câteva zile, ori luni, uneori chiar dup? ani. Decat s? regret ceva, mai bine contruiesc în fiecare zi, ziua mea, s? nu se piard? nimic. Am urm?rit videoclipul de mai multe ori, mai ales pentru contsruc?ia imaginii. Eram absorbit ?i uitasem de telefon ?i tocmai când credeam c? e momentul meu perfect din zi, sun? iar. Acela?i num?r neafi?at. R?spund putin deranjat.

-Alo! Ce vrei?
Din partea cealalt? niciun r?spuns

-Alo!?
*aaaa….scuz?-m?! Victor?
-Da, el.
*Eu sunt!
-Care eu?
*Am vorbit acum câteva luni. Sunt fata de la libr?rie.
-A! Libr?reasa!
*Da.
-Mda
*Trebuia s? ne întâlnim.
-?tiu.

N-am putut s? îi spun c? într-un fel m? bucur c? s-a întâmplat a?a. C? îl aveam pe Ford. ?i nu cred c? era un moment bun pentru explica?ii ?i poate nici nu dorea. Nu am ajuns ?i ar trebui s? fie suficient. Dar într-un fel m? sim?eam vinovat, a?a c? am schimbat tonul.

-Îmi pare r?u c? nu am putut veni. Am avut motivele mele.
*Puteai s? suni.
-Am pierdut num?rul de telefon.
*Lucrez la parterul blocului t?u la aceea?i libr?rie!?
*Ah, ?i nu-mi place libr?reasa. Am un nume.
-Ok.
*Doar atât?
-P?i nu ?tiu cum te cheam?.
*Nu-mi vine sa cred!
-Îmi pare r?u. Mi se întampl? deseori, iar ?sta e unul din momentele în care mi se întâmpl?.

Râde. Cred ca ar fi vrut s? m? înjure, dar râde în loc s? m? loveasc?. Se ab?ine s? fac? altceva. Îmi pot da seama.

-Nu e un moment potrivit, îi spun.
*?i când ar fi potrivit?

Nu ?tiu ce a fost în capul meu, dar ca s? scap de situa?ie, probabil, îi spun c? o s? trec pe la libr?rie într-una din zilele urm?toare. Mai ales c? vreau s? cump?r câte ceva.
Iar râde în felul ?la. ?tiu c? am fost r?u, dar nu m-am putut ab?ine. Inspira?ia mea se dusese dracului ?i cum o am destul de rar în ultimul timp…m? rog!
Ne lu?m la redevedere într-un alt ton ?i am inchis telefonul împ?cat, c? m?car ?la, a fost momentul nostru bun. Închid. Îmi aprind o ?igar? ?i m? frec prin camer? f?r? nicio ?int?. Ce dracului! Îl scol pe Ford ?i îi spun c? ie?im la o plimbare. Am chef s? beau o bere pe terasa de lâng? parc. E una din pu?inele d??i când am nevoie de zgomotul de afar? ca de o lini?te.


……..