Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Pacientul american

de viorel ploesteanu

De mult nu mai avusese doctorul Strea?in? un serviciu de gard? atât de lini?tit. Numai o com? alcoolic?, deci timp berechet s? se gândeasc? la via?a lui. Se cam s?turase. Îl b?tea gândul s? se retrag? undeva, departe de spital ?i de nebunia capitalei. Prietenul lui, Remus, în afar? de identitate nu-?i mai rec?p?tase nimic. Î?i pierduse bunurile, pentru arhitectur? nu mai avea nicio tragere de inim? ?i nici chef de via?? nu prea mai avea. Zilele trecute venise acas? seara târziu ?i era d?râmat, nu atât de oboseal? cât de n?ruirea speran?elor pe cre le avusese. G?sise casa Verei, îns? f?r? niciun folos. Aflase de la vecina de la demisol, o b?trân? de vreo sut? de ani (pe unii oameni îi uit? pân? ?i moartea), c? Vera r?m?sese gravid? ?i fugise undeva la ?ar? s? nasc?, de ru?ine, numai c? murise la na?tere, iar copilul fusese crescut de bunic? pân? la 4-5 ani, când murise ?i ea. Pe copil î?i amintea c? îl chema Romulus ?i îl luaser? la orfelinat. Altceva nu mai ?tia b?trâna.
Îl c?utaser? la orfelinatele din Bucure?ti ?i tot ce aflaser? era c? fugise de câteva ori, ultima dat? acum vreo doi ani ?i de atunci nu mai ap?ruse pe nic?ieri. Poate c? îl vânduser? pentru organe.
Doctorul se temea s? nu înebuneasc? iar??i arhitectul, lovitura primit? fiind greu de suportat.
L-a smuls din gânduri o asistent?, care îi anun?a dou? cazuri extrem de grave. Ar fi fost prea frumos s? scape numai cu coma alcoolic?.
Ce avem aici?
Un american cu preinfarct. L-a stabilizat personalul de pe salvare, dar au sunat de la ambasada lor, de unde naibii or fi aflat a?a de repede, s?-i acord?m toat? aten?ia.
A?a, bine. Cu fata ce e?
Au luat-o din strad? când veneau cu americanul. Tocmai î?i t?iase venele. O curv? nenorocit?.
Este un copil, voi nu vede?i? Ea este prioritatea noastr?. I-a?i f?cut analizele? Ce grup? are?
01 Negativ. Iar avem pu?in sânge.
Doamne, ce blestem o mai fi? Cum s?-i salv?m pe nenoroci?ii ??tia, când noi nici sânge nu avem?
Deodat? chipul i se lumin?. Remus putea ajunge la spital în zece minute.
Remus, b?trâne, dormi?
Abia adormisem, dar nu conteaz?.
Vino repede la spital. Am nevoie de sângele t?u.
Po?i s?-l iei pe tot.
Ei, las?, c? nu-mi trebuie a?a mult. E o urgen??. Ia un taxi ?i vino cât de repede po?i.
Fata era în continuare incon?tient?, îns? americanul î?i revenise. Ar fi vrut s? plece, dar asistenta i-a spus c? nici gând de a?a ceva. Oricum va trebui s?-l vad? ?i domnul doctor, dar sigur r?mâne cel pu?in o zi în spital. Acum au o urgen?? cu o copil? care î?i t?iase venele. S? mai a?tepte ?i el pu?in, c? nu dau turcii.
La aceast? remarc? a femeii s-a auzit o înjur?tur? în englez? în spatele ei.
Te dau afar?, tic?loaso! Auzi, afar? te dau. S? vin? directorul spitalului. Tic?lo?i incompeten?i ce sunte?i! S? vin? to?i doctorii aici. Acum.
Asistenta, speriat?, credea c? are de-a face cu vreun ministru, cel pu?in. Dac? n-ar fi ?tiut c? e negru, ar fi putut crede c? e însu?i pre?edintele Americii. A fugit repede s?-l cheme pe doctorul de gard?, îns? a dat nas în nas cu el. Auzise r?cnetele ?i venise s? vad? ce s-a întâmplat.
Ce e, frate, aici? A?i înebunit? E spital de nebuni?
Sunt ambasadorul SUA la Bucure?ti, se prezent? cel care urlase pân? atunci. De ce nu v? ocupa?i de acest pacient? V? dau afar? pe to?i, auzi doctore? Pe to?i.
Dai afar? pe m?-ta. Nu ai nicio autoritate s? intri în acest salon. Ie?i dracului afar?! Ce, v? crede?i st?pânii lumii? Crede?i c? sunte?i în lumea a treia? ?i nici acolo nu ave?i dreptul s? v? comporta?i ca ni?te st?pâni de sclavi. A?teapt?-m? afar?. Am s?-?i aduc la cuno?tin?? starea de s?nptate a pacientului american dup? ce îmi fac treaba de doctor, dar numai dac? m? rogi frumos, altminteri va trebui s? solici?i în scris acest lucru la conducerea spitalului. Acum ie?i. Avem o urgen??.
Ambasadorul fierbea de mânie, îns? nu putea articula niciun cuvânt, atât de mare i se p?rea afrontul. Când ?i-a revenit, doctorul deja plecase la urgen?a lui. A început s? dea telefoane la to?i mini?trii români s? reclame cazul.
Remus ajunsese la timp pentru a salva via?a nefericitei copile. ?i sângele pe care-l avea spitalul din grupa 01 Negativ, tot de la el era. Venea regulat s? doneze de când aflase de la Grigore Strea?in? c? se moare deseori din cauza lipsei acestui tip de sânge.
Acum îl a?tepta pe doctor s? mearg? împreun? acas?. Spitalul se umpluse de politicieni ?i Remus a devenit atent când a observat c? toat? aten?ia îi este acordat? ambasadorului american. I se f?cu sil? când v?zu cum îi certa americanul, iar mini?trii no?tri nu ?tiau cum s? fie mai umili ?i s?-l mul?umeasc? pe ambasador. Se enerv? de-a binelea când în?elese c? obiectul scandalului era doctorul Strea?in?, iar mini?trii deja îl d?duser? afar?, pe când unii chiar promiteau c? îl vor b?ga la închisoare. Aici parc? ?i ambasadorul s-a mai înmuiat un pic. Nu f?cea bine imaginii SUA.
În acel moment î?i f?cu apari?ia doctorul, îmbr?cat de strad?, gata de plecare. Aflase de prezen?a politicienilor ?i s-a dus direct la ambasador.
Dori?i s? afla?i ceva în leg?tur? cu starea pacientului cet??ean al SUA?
Voi afla, dar nu de la dumneata. Dumneata nu mai e?ti doctor în acest spital, impertinentule.
Întâi de toate, nu v? permit s?-mi vorbi?i a?a în ?ara mea ?i în spitalul meu. Ave?i grij?, c? nu sunt ?oferul dumneavoastr?. Apoi, cum î?i permi?i dumneata s?-mi spui c? nu mai sunt doctor aici?
E?ti dat afar?, domnule, a?a s? ?tii, s-a r??oit unul dintre mini?tri.
?i mai mult ca sigur ai s? mergi la închisoare, ad?ug? un altul.
A?a? Dar voi cine pizda mamelor voastre sunte?i, m?, de m? amenin?a?i pe mine?
Tic?losul! Lua?i-l! Aresta?i-l! Da?i-l afar?! urlau mini?trii sco?i din min?i.
Circul ridicase în picioare tot spitalul. Veneau de pe etaje doctorii, asistentele, pacien?ii de la terapie intensiv? cu perfuziile în vene ?i m??tile de oxigen pe fa??. Bineîn?eles c? ap?ruser? ?i vreo dou? televiziuni. Mai v?zuser? oamenii circ cu politicieni la TV, dar pe viu era ceva ce nu trebuia ratat. Unii mai în?elegeau englez?, al?ii se enervau numai când le vedeau fe?ele, dar to?i erau de partea doctorului, de?i nu ?tiau ce se întâmplase ?i îi huiduiau pe politicieni. Ap?ruse ?i un echipaj al poli?iei care a primit ordin s?-l aresteze pe doctorul Strea?in? ?i s?-l duc? la sec?ie. Ar fi ?i f?cut-o, probabil, dac? nu ap?rea ministrul s?n?t??ii, care, inspirat, a calmat spiritele.
Domnilor colegi, veni?i în parohia mea a?a, pe neanun?ate? P?i, se poate? Preg?team ?i eu o gust?ric?, ni?te aperitive... Oh, excelen??, ce pl?cere s? v? rev?d! Omagiile mele!
Ambasadorul p?rea fericit c? lucrurile se mai calmaser?.
Domnule ministru, a fost un incident aici cu unul dintre doctorii dumneavoastr?, dar am impresia c? s-a dat prea mare amploare evenimentului.
Da? Cu cine, domnule? Aa, Grigore! exlam? ministrul, v?zându-l pe doctorul Strea?in?. Ce bine îmi pare s? te v?d! Vino s? te pup. Ce naibii, m?, Grigore, n-ai mai trecut pe la mine?
Se cuno?teau din facultate, îns? dup? anii studen?iei dac? se mai v?zuser? de dou? ori ?i asta înainte de a deveni ministru. V?zând ce întors?tur? au luat lucrurile, ceilal?i mini?tri ?i-au amintit c? au treburi importante de rezolvat, toate în afara Bucure?tilor. Atunci ?i-a f?cut apari?ia ?i David O'Neil, pacientul american.
Domnule ambasador, domnule ministru, îmi pare r?u c? din cauza mea s-a iscat acest scandal, dar nu v? face?i griji. Am fost tratat cum se cuvinte, iar doctorul Strea?in? a procedat corect considerând cel?lalt caz ca fiind mai important. La mine a fost numai un fleac.
Vede?i, domnilor, interveni ministrul, c? a fost o furtun? într-un pahar cu whisky! Apropos, excelen??, nu a?i dori s? lu?m ceaiul împreun?? Îl putem stropi cu ceva fin.
Vai, domnule ministru, atât de diminea???
De fapt, eu vin de la un coctail ?i nu am apucat s? dorm, a?adar la mine e înc? sear?.
Ave?i dreptate. Nici eu nu am dormit. Crede?i c? l-am putea stropi cu un cognac?
Desigur. Am un Remy Martin extra old. L-am primit de la un membru al Academiei Franceze când i s-a acordat titlul de membru de onoare al Academiei noastre.
Încânt?tor.
Oamenii politici au p?r?sit la bra? spitalul, pacien?ii r?mânând cu problemele lor de s?n?tate, iar Remus cu o uimire pe chip mare cât Palatul Parlamentului. Nu-?i putea lua ochii de la pacientul american.

viorel ploesteanu (viplo) | Scriitori Români

motto: ”Cand te lupti cu propria constiinta si esti invins, de fapt, ai castigat.”

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro