Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Logica feminina

de Magdalena Vaida

Noaptea, dup? ora unu, a fost trezit? brusc de telefon. Doamne, s-o fi întâmplat ceva?
- Bun? seara! îi spuse o voce pl?cut? de bariton, voce pe care nu o cuno?tea.
- Ce s-a întâmplat? strig? ea în receptor.
- Nimic, cel pu?in în ce m? prive?te, nu s-a întâmplat nimic, r?spunse u?or amuzat baritonul. Pur ?i simplu, nu pot s? dorm.
- P?cat! Replic? ea furioas?. Noaptea e f?cut? ca s? dormi!
Dup? care, trânti receptorul.
Noaptea urm?toare, telefonul sun? din nou, la aceea?i or?.
- Alo! zise ea nervoas?.
- Bun? seara! o salut? politicos vocea de ieri. Nu reu?esc s? adorm, a?a c? m-am gândit s? te sun...
- ?tii cât e ceasul?
- Nu, r?spunse baritonul, dar dac? dore?ti, pot s? aflu. M? duc s?-l întreb pe vecinul meu...
- Nu cred c? e momentul potrivit s?-?i treze?ti vecinul, î?i spun eu: unu ?i un sfert! Unu noaptea! Nu ?i-e ru?ine s? deranjezi o persoan? necunoscut? în plin? noapte?
- Dar îl cunosc, suntem vecini de aproape 4 ani...
- Nu pe vecin, pe mine! strig? ea disperat?.
- Aaaa, chiar a?a, s? facem cuno?tin??! propuse vocea cu o mali?ioas? solicitudine. Eu m? numesc Dorian, tu?
- E?ti infernal, ?opti ea cu la?itate.
- Sunt inginer, preciz? el. Nec?s?torit, 29 de ani, foarte apreciat la serviciu...
- Apreciat? M? mir?! spuse ea ?i închise.
A treia noapte se trezi cu cinci minute înainte ca soneria telefonului s? se fac? auzit?. Aprinse lumina ?i pândi aparatul a?teptând. La primul apel ridic? receptorul.
- Nici tu nu ai somn? se mir? vesel baritonul. Foarte bine, în sfâr?it putem sta de vorb?... Civilizat, mai ad?ug? el.
- Ascult?, zise ea, cu vocea tremurând de enervare. A? dori s?-mi explici, ce vrei de fapt?
- Nu ?tiu nici eu... Mai mult ca sigur, nimic, doar pu?in? conversa?ie. Pur ?i simplu am chef s? stau de vorb? cu cineva ?i n-am cu cine. Ție nu ?i s-a întâmplat niciodat??
- Ba da, mi se întâmpl? ?i mie. Tot timpul, r?spunse ea ?i-i zâmbi cu am?r?ciune receptorului.
Brusc, î?i aminti c? diminea?a trebuie s? se scoale devreme ca s?-?i termine raportul statistic semestrial. Nu era momentul s? zâmbeasc?, în nici un fel.
- Oricum te rog s? nu-mi mai telefonezi noaptea, zise ea sec. ?i a?a dorm pu?in ?i prost nop?ile...
- Pot s? te ajut cu ceva? Ziua nu am când s? te sun, sunt la birou – exclam? el. ?i-atunci, când vrei s? te sun?
- Niciodat?! i-o t?ie scurt ?i închise.
A patra noapte a?tept? mai mult de o jum?tate de or? pân? s? aud? ?ârâitul telefonului.
- Te rog s? m? ier?i, se scuz? vocea de la cel?lalt cap?t al firului. Tocmai m-am hot?rât s?-?i spun c? ai perfect? dreptate. În?eleg c? aceste dialoguri nocturne te deranjeaz?, dar...
- Ascult?! îl întrerupse aproape strigând – m-am s?turat de discu?iile astea f?r? nici un rost, noapte de noapte! Dac? nu încetezi, eu... eu nu ?tiu ce voi face, dar î?i garantez c? vei avea nepl?ceri!
- Bine, r?spunse baritonul, dup? care se auzi un oftat. V?d c? nu e?ti în toane bune, am s? te sun alt?dat?...
- Nu, s? nu m? mai suni niciodat?!
Noaptea urm?toare, nu dormi deloc. F?cu sute de pa?i prin camer?, gândindu-se la ce-i va spune, ceva umilitor în orice caz, dac? va suna.
Dar el, n-o sun?.
Petrecu opt nop?i albe ca laptele, a?teptând nervoas? lâng? telefon apelul care nu mai sosea. Preg?tise cel pu?in trei variante de discurs nimicitor la adresa lui, gata s? i le serveasc? de îndat? ce ar fi sunat. El n-o sun?.
Î?i spuse atunci, c? a fost prea aspr?, c? ripostase dispropor?ionat fa?? de un banal incident, c? s-a purtat ca o isteric?. In fond ?i la urma urmei, omul nu-i f?cuse nici un r?u, avea doar chef de vorb?. Dac? o va suna, î?i va face mea culpa, mai pe ocolite, cu o polite?e rece, dar o va face.
Telefonul r?mânea mut.
Se gândi c? polite?ea rece nu e potrivit? în situa?ia dat?. Poate c? omul are necazuri pe care dorea s? le împ?rt??easc? cuiva dispus s?-l asculte. Ea n-a fost receptiv?, niciodat? nu e... Va trebui s? înve?e s? fie atent? la cei din jur, la problemele lor. Dac? va suna, îi va vorbi cu duio?ie, va ar?ta compasiune pentru necazurile lui, îi va povesti tot ce are pe suflet, sufletul ei...
Dar el nu telefon?.
Nu mai avea poft? de mâncare, nu mai dormea nop?ile ?i sim?ea c? a?teptarea îi macin? nervii. Ura telefonul, ura ma?in?ria infernal? care o sfida cu mu?enia ei. Tocmai când se hot?râse s?-i m?rturiseasc? tot. Absolut tot. C? singur?tatea ei este aproape palpabil?, c? sufer? din cauza ei, c? îi lipsesc apeluri lui nocturne, c? a a?teptat cu ner?bdare s?-i spun? toate acestea, în momentul în care i-a auzit vocea, familiar? deja...
Telefonul o trezi în miez de noapte, la fel ca alt?dat?. Ridic? imediat receptorul si ascult? glasul de bariton:
- Iart?-m? c? te deranjez a?a târziu! Ca de obicei, nu pot s? dorm... Î?i mai aminte?ti de mine?
- Dac? îmi amintesc? Bineîn?eles c?-mi amintesc, exclam? ea cu o voce disperat?. Crezi c? mai exist? vreun nebun care telefoneaz? noaptea unor necunoscu?i pentru a-i plictisi cu inep?iile sale?
?i astea fiind zise, trânti receptorul în furc?.

Magdalena Vaida (shatenne) | Scriitori Români

motto: Dubito, ergo sum

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro