proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

B?iatul cu picioarele goale ?i murdare visa în fiecare noapte c? intra în vitrin?. În spatele geamului erau c?r?i de aventur? ?i vis, volume groase de pove?ti orientale ?i culegeri de desene nemaipomenite, toate cu coper?i lucitoare ?i titluri în relief care p?reau vii dup? cum se mi?cau ochii privitorului peste ele. Acel pu?ti era înso?it pretutindeni de un câine slab ?i decolorat, un animal parc? existent în doar dou? dimensiuni. Într-o noapte, b?iatul se trezi cu ochii larg deschi?i ?i imposibil de închis la loc, p?reau capace verzi de canal date cu lac de o calitate paranormal?. O voce într-o limb? nemaiauzit? dar în?eleas? îi spuse s? se duc? la vitrin? dac? vrea s? mai poat? închide ochii vreodat?. ?i pu?tiul se duse. Ajuns la vitrin? cu câine cu tot î?i sprijini fruntea mic? de geam. Era un întuneric congelat, vitrina f?cuse diamante de ger pe la col?uri iar pu?tiul nu-?i mai sim?ea picioarele. Îl ap?sa o dezam?gire profund?. Totul era stins în jur, chiar ?i luna iar ochii tot imposibil de închis erau. Câinele st?tea s?-?i dea ultima suflare de frig, foame ?i mirare. Micul lui st?pân ar fi dat orice s? ?in? o carte în mâini, s? o poat? deschide, s? citeasc? m?car o poveste din ea, s?-?i treac? degetele rahitice ?i murdare m?car peste un desen lucios. Ar fi uitat de foame, de frig ?i nu i-ar mai fi p?sat de problema cu ochii. Se sim?ea sfâr?it ca ?i câinele. Contempla moartea ?i o vedea ca o eliberare pentru prima dat? în scurta ?i amara lui via??. O dorea. Îl durea pân? ?i respiratul. A pus ochii larg deschi?i pe cea mai frumoas? carte, abia ghicit? în întuneric ?i s-a rugat s? fie l?sat s? moar? a?a. Era o carte cu un titlu ro?u aprins ?i litere alambicate cu flori ?i stele p?trunse artistic de s?bii, o carte despre prin?ese, pira?i ?i jungle misterioase str?lucitor ilustrate, o ?tia bine, o sorbea din ochi în fiecare zi. ?i atunci s-a f?cut lumin? de nic?ieri ?i cald. B?iat ?i câine au scos puteri neb?nuite ?i au c?utat f?r? succes sursa luminii, învârtindu-se ca ni?te titireze. Când au revenit la vitrin?, cartea cu pira?i ?i titlu orbitor st?tea în afara ei, frumos sprijinit? de perete, ca într-un raft ciudat pentru c?r?i solitare. Ochii larg deschi?i ai b?iatului au l?crimat de emo?ie ?i de surprindere ?i au absorbit-o ca pe un abur de cafea. Câinele d?dea din coad? de parc? ar fi mâncat un pui întreg cu tot cu sos ?i cartofi pr?ji?i, fericit ?i el pentru bucuria micului s?u st?pân. În vitrin?, în locul c?r?ii cu titlu de foc ?i copert? uluitoare st? de atunci un anun? despre minunile care exist? ?i despre pove?tile care au puteri magice. Librarul b?nuie?te ce s-a întâmplat, îi urm?rea de mult timp pl?cerea b?iatului descul? de a se uita la c?r?i. La câteva sute de metri, în cea mai pr?p?dit? cocioab?, un pu?ti murdar pe picioare ?i slab mort strânge zilnic copii pe lâng? el ?i le poveste?te cartea cu pira?i liter? cu liter?, cuvânt cu cuvânt. Respira?ia îi miroase a tu? tipografic ?i asta parc? înc?lze?te atmosfera de basm din jur. Librarul are o list? în cap cu volume de pove?ti minunate pe care s? le a?eze mo? în vitrin? iar duhul libr?riei abia a?teapt? s?-i fac? din nou b?iatului pasionat de c?r?i figura cu ochii larg bloca?i ?i gata s? absoarb? un volum minunat.