proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

E ?ase diminea?a ?i io deja dau cu mopul printre birourile astea lucioase de sticl?, de zici c? sunt f?cute special s? vezi cum te strâmbi diminea?a când î?i vezi fa?a. Jeana m? cheam?, da nu c? ar conta asta pentru vreunu din sclifosi?ii ??tia de corporati?ti, care oricum m? trateaz? ca pe o fantom? în trening albastru. Biroul ?sta open-space e mare cât un stadion, ?i arat? ca o vitrin? de mall în care ??tia-s expu?i ca manechinele, fiecare la birou, cu ochii înfip?i în monitoare de zici c? salariu le picur? direct din ele ?i daia nu clipesc. (Apropo, stimabile anonim, dac? din întâmplare e?ti genul de meltean care nu salut? femeia de servici, mai bine-?i faci o favoare ?i-?i bagi mopul direct în cur, m?car a?a s?-mi faci ?i mie ziua mai bun?!). Io ?tiu tot ce-nvârte fiecare pe-aici, c? gunoiul nu minte niciodat?. Ia-l pe Andrei??, ?la rotunjor din col?, care cic? e pe diet? de când l-am cunoscut. Da dup? câte ambalaje de ciocolat?, napolitane ?i croissante îi golesc zilnic din co?, cred c? are o strategie clar?: m?nânc? de toate, dar dac? bea o ap? plat? dup?, gata, s-a resetat metabolismu. Mi?care nu face, c? transpira?ia e pentru fraieri, iar cel mai mare efort fizic al lui e când bag? codul de la u?a de la baie. (Mi-aduc aminte de unu la care mergeam s? fac curat sâmb?ta. Mare panaram?, m? punea s? m? aplec s? ?terg praful ?i fix atunci i se activa instinctul sportiv. ?i nu a?a, oricum! Avea el o teorie: „Jeano, secretu e simplu – mi?care ?i cât mai pu?ine calorii! Da vitaminele, alea-s sfinte!” ?i ca s? nu fie om de teorie, ci ?i de practic?, m? prindea bine pe la spate ?i îmi ar?ta ce în?elege el prin „mi?care”. Nu c? m-ar fi deranjat—o avea decent calibrat?, ba chiar lucra cu entuziasm destul de muncitoresc—dar m? scotea din s?rite c? taman în mijlocul ac?iunii se oprea s? h?p?ie tacticos un m?r. Ciofl?ia din el de parc? mesteca via?? lung? ?i s?n?tate pur?, ?i cu gura plin? îmi explica senin: „Ce vrei, Jeano? Nu bag nimic toat? ziua, da când fac efort… mi se desc?tu?eaz? metabolismu!”) A?a ?i Andrei??, doar c? la el lipse?te ?i partea cu mi?carea, ?i partea cu vitaminele. A r?mas doar cu zah?rul ?i respira?ia grea.
Ajung la co?ul Oanei, aia blond? ?i sub?iric?, de pozeaz? cu salate ?i avocado pe Instagram, da io îi adun mucurile de ?ig?ri parfumate ?i bonurile de la cafele scumpe de de zici c?-i opre?te Starbucks banii direct de pe flutura?ul de salariu. (M? exprim bolov?nos ?i extraordinar de neclar, ?tiu. Poate d-aia ?i dau cu mopul, nu cu vreo prelegere la Filologie. Da nu te obosi s?-mi explici cum se spune corect, c? io oricum sunt pl?tit? la or?, nu la gramatic?).
?i-n timp ce m? uit la bonuri, v?d pe parchet un gândac mare cât palma, gras ?i el, care traverseaz? direct spre biroul Oanei – îl calc ap?sat ?i-l aud cum trosne?te ca popcornu la microunde. A?a-i ?i via?a Oanei, strivit? zilnic de ?efu, doar c? ei pare c?-i place. Trag ?i io o b??in? scurt? ?i cald? (m? scuza?i, da la ora asta a?a mi se începe mie ziua), ?i-n timp ce-mi flutur pantalonii s-o alung, v?d c? prin?esa a uitat un mail tip?rit fix pe col?u mesei. Normal c?-l citesc, c? doar n-am ajuns pân? aici fiindc? nu-s curioas?. Lucic?, ?la sl?b?nogu de la IT, cu fa?a palid? de parc?-l ?in ??tia într-un beci cu servere, o invit? pe Oana la cin?. S?racu, dac? ar ?ti el câte revizii orale îi face asta ?efului pe s?pt?mân?, probabil ?i-ar b?ga direct mouse-u-n cur ?i-ar renun?a la romantisme (Ce rânje?ti acolo ca prostu, b?i, literat de Agonia cu burt? ?i-o ton? de metafore-n cap? Dac? erai m?car pe jumate cât te crezi, acum citeai poezii la vreun cenaclu, nu d?deai disperat refresh la comentarii s? vezi dac? ?i-a l?udat vreo deprimat? genialitatea, sperând s?-i vin? inspira?ia s?-?i trimit? m?car o poz? în privat cu o rim? desperecheat?!)
În mijloc, spectacol mare! Telenovel?. Monica ?i Marian, doi angaja?i model, cic? se ignor? toat? ziua, da io ?tiu adev?ru. G?sesc mereu gum? mestecat? la amândoi – la ea mentolat?, la el cu arom? de pepene. Ori se pup? pe furi? ?i fac cocktail de fructe în gur?, ori au amândoi halena de zici c? ?i-au început ziua mâncând porumbei mor?i din parc. (Monica ?i Marian sunt exact ca-n c?snicie dup? 10 ani: nu se salut?, nu-?i vorbesc, dar mestec? amândoi gum? s?-?i mascheze putoarea. E o metod? bun?, pân? când apare al treilea ?i stric? aroma!)
Birourile astea par scoase dintr-un film SF prost, din ?la în care tehnologia e de ultim? genera?ie, da oamenii tot trag s? nu moar? de foame. Calculatoarele sunt mai sub?iri decât flutura?u de salariu, iar scaunele astea ergonomice ori î?i îndreapt? coloana, ori î?i bag? fisuri direct în coccis, c? to?i se plâng c?-i doare curu de zici c? lucreaz? pe ?epi. Au tras ?i-o canapea cic? pentru relaxare, dar, paradoxal, orice fraier care s-a întins pe ea a fost trezit brusc de o penalizare la salariu, de n-a mai vrut s? se relaxeze nici pe b?ncu?a din parc. (Î?i dai seama c? ??tia au canapele, dar nu pentru oameni, ci pentru supraveghere. Se pun camere direct pe perne, c? dac? î?i vine somnu, s?-?i vin? ?i ?efu s?-?i dea o demisie surpriz?!)
Pere?ii de sticl? sunt cea mai mare idio?enie, de zici c? lucrezi într-un acvariu. Te ui?i la ??tia cum trec pe holuri, ei se uit? la tine, nimeni nu clipe?te, c? dac? clipe?ti prea mult, poate crede ?efu c? te relaxezi ?i î?i ia un sfert din salariu. Geamurile? Blocate, clar! ?efu a calculat c?-i mai ieftin s? ?in? angaja?ii captivi decât s? cure?e dup? vreun disperat care s-ar arunca când vede flutura?ul de salariu. (La salariile astea, dac? ar fi l?sat geamurile deschise, la final de lun? biroul ar ar?ta ca un bloc f?r? lift: trei angaja?i pe trotuar ?i restul cu gândul s? sar? dup? ei! – am f?cut aceasta subliniere repetitiv? pentru c? uneori )
Acum ?terg petele de cafea, c? ??tia beau cu ochii închi?i ?i toarn? cafeaua pe birouri ca ?i cum ar fi concurs de pictur? abstract?. B?ga-mi-a?… dac? primeam câte-un leu pentru fiecare strop de cafea cur??at de când lucrez aici, acum aveam ?i io firm? ?i cur??a alt fraier dup? mine. (Cafeaua asta împr??tiat? e dovada vie c? evolu?ia uman? înc? n-a atins vârful. Ce s? mai trimit? Elon Musk oameni pe Marte, când aici nu-s în stare s? nimereasc? o can? f?r? s? decoreze pere?ii?)
Hai c? aud cum vine ?efu, îi pocnesc pantofii de firm? pe parchetul lucios. ?i-a tras mersul ?la arogant, zici c? tocmai i-au mai crescut dou? perechi de coaie. „Jeano, iar e praf aici?” Da, b? boss, clar, praful e problema firmei tale, nu c?-?i pl?te?ti angaja?ii cu bonuri de mas? ?i semin?e ?i-?i tratezi depresia cu asistentele alea pe care le angajezi doar c?-s bune de supt ?i de ?ters birourile cu fusta. Gata, hai c?-mi iau mopul ?i m? car, c? n-am venit s?-mi scad? IQ-ul ascultând abera?iile ?efului. Oricum io vin aici mai mult s? m? uit la spectacol ?i s? num?r fraierii – c? alt? distrac?ie nu-i. (?i tu, cititorule cu sprânceana ridicat? a critic?, nu te mai umfla-n pene! Poate nu te hlize?ti, poate chiar ?i se pare vulgar ?i lipsit de rafinament. Dar ia zi, cine-a stat s? citeasc? pân? la cap?t? Ia uite cum ?i-au fugit ochii rând cu rând, c? dac? nu-?i pl?cea, m? l?sai din primele dou? înjur?turi! A?a c? hai, nu te fandosi, c? tot cu mine ?i-ai pierdut timpul!)