Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Lec?ia încrederii

de chirescu manuela catalina



Într-o p?dure deas?, unde razele soarelui abia se strecurau printre crengile copacilor, tr?ia o veveri?? timid? pe nume Lora. De?i era naiv?, avea o inim? mare ?i credea c? to?i din jurul ei erau buni.
Într-o zi, pe când culegea fructe pentru iarn?, întâlni pe bursucul Pit, care o saluta cu un zâmbet larg.

— Lora, draga mea prieten?! Ce bine c? te-am întâlnit! Am o veste incredibil? pentru tine! spuse Pit, cu un ton viclean.
Lora se uit? curioas? la Pit f?r? s? b?nuiasc? vre-o capcana in cuvintele lui.

— Ce veste, Pit? Îmi spui, te rog? întreb? ea, ner?bd?toare.

Pit zâmbi larg ?i îi r?spunse:

— Vestea este simpl?, Lora: în p?durea de dincolo de râul mare exist? o comoar? ascuns?, plin? de nuci delicioase! Trebuie doar s? o g?se?ti! Eu te pot ajuta, desigur, dar pentru asta trebuie s? m? urmezi…

Lora, convins? c? Pit era un prieten adev?rat, îl urmase f?r? s? pun? vreo întrebare. Merser? adânc în p?dure, pân? la marginea râului involburat.

— Vezi copacul acela înalt, cu crengile l?sate? Dac? te urci în el ?i te la?i u?or pe creang?, dincolo de râu po?i trece cu u?urin?? apa. Mergi drept pe potec? pân? ajungi la o r?scruce. Acolo vei vedea un drum mic, pe dreapta, ce duce pân? la copacul milenar, unde sunt strânse o mul?ime de nuci bune.

Îns?, dintr-o data, din umbra unui tufi?,ap?ruse Martín,ursule?ul iste?, care observase întreaga scen?.

— Lora, nu te gr?bi, îi spuse el cu o voce calm? dar ferm?. Nu orice promisiune este ceea ce pare. Crezi c? exist? un copac milenar plin cu nuci? Nu te l?sa p?c?lit?!

Lora, surprins? de interven?ia lui Martin, î?i încrunt? sprâncenele ?i privi mai atent în jur. Î?i d?du seama c? nu î?i pusese niciodat? întreb?ri despre acea „comoar?”.

— Dar Pit mi-a spus… spuse Lora cu voce tremurând?.

Martin o privi cu blânde?e.

— Nu zic c? Pit ar vrea s?-?i fac? r?u, dar atunci când cineva î?i promite ceva f?r? dovezi, trebuie s? gânde?ti de dou? ori. Poate c? el nu ?tie, dar tu ai înv??at s? fii mai atent?.

Lora î?i privi prietenul Pit, care râdea pitit în umbr?, iar atunci sim?i o s?geat? de furie în stomac. Pit se rostogolea pe jos de râs, amuzându-se de încrederea ei.

— Nu-mi vine s? cred! Bursucul m-a p?c?lit! spuse Lora, cu ochii mari. Cum ai putut, Pit?

Pit î?i opri râsul ?i, v?zând c? farsele lui nu mai aveau efect, î?i plec? capul ?i spuse cu regret:

— Lora, îmi pare r?u! Nu am vrut s? te r?nesc. M-am distrat pe seama naivit??ii tale ?i nu mi-am dat seama cât de mult ?i-am r?pus încrederea. Te rog s? m? ier?i.

Lora îl privi îndelung ?i, în cele din urm?, spuse:

— Te iert, Pit, dar trebuie s? ?tii c? nu voi mai c?dea în capcane a?a u?or. Încrederea este un dar pre?ios ?i nu îl voi oferi oricui.

Martin zâmbi ?i o mângâie pe cap.

— E bine c? ai înv??at, Lora. Adev?ra?ii prieteni nu te vor manipula niciodat?, iar, când gre?esc, î?i cer scuze sincer. Pit a înv??at azi ?i el o lec?ie important?, nu-i a?a?

Pit î?i ridic? privirea ?i, cu o umilin?? rar? pentru el, spuse:

— Voi înv??a din gre?elile mele. Nu voi mai juca fars? altora doar pentru distrac?ie. Prietenia adev?rat? se câ?tig? prin încredere ?i respect, nu prin minciuni.

Cu lec?ia înv??at?, cei trei prieteni plecar? împreun? din p?dure, ?tiind c?, de acum înainte, vor fi mai aten?i la cine merit? cu adev?rat încrederea lor.

chirescu manuela catalina (pishica) | Scriitori Români

motto: La Vida es el regalo de la Muerte.......Asi como la Muerte es el resultado de la Vida...

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro