proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Dup? seara minunat? în care s-au exprimat atâtea sentimente, convingeri, credin?e frumoase, via?a noastr?, a mea ?i a Leti?iei a intrat într-o nou? perioad? de acomodare. Trebuia în primul rând s? ne reacomod?m unul cu cel?lalt, realit??ile vie?ii noastre erau altele, eu, în primul rând eu trebuia s? o simt pe Leti?ia exact a?a cum era, cu limitele ei fizice ?i psihice, avea trebuin?? de o aten?ie sporit?, dar nu accepta cocolo?eala ?i dulceg?riile inutile, încercam s?-i re?in noile obi?nuin?e ?i necesit??i, adaptându-m? la ele. Pe de cealalt? parte, eu aveam câteva trebuin?e diminea?a ?i seara, în zilele în care voiam s? exersez mi?carea cu ajutorul cârjelor, sau s? mergem undeva cu ma?ina. De obicei foloseam ma?ina o zi pe s?pt?mân?, când f?ceam cump?r?turile împreun? cu Leti?ia, ?i, de asemenea, o vizit? în firm? pentru monitorizarea activit??ii ?i discu?ii cu cei doi directori. Antrenamente f?ceam în alte trei zile pe s?pt?mân?, dar intense ?i tot mai de lung? durat?, ajungând la cinci ore pe zi. În ziua în care exersam c???rarea pe sc?ri eram epuizat, spre final îmi tremurau mâinile ?i picioarele din cauza efortului.
Leti?ia f?cea ?i ea, zilnic, câteva exerci?ii pentru înt?rirea musculaturii umerilor ?i pieptului ?i diminuarea durerilor care îi mai înso?eau ridicarea ?i coborârea bra?elor.
Recolta toamnei, mult diminuat? din start, prin restrângerea suprafe?ei cultivate, dar ?i prin neglijare, ne-au adunat-o Mioara cu Marcel, cel mai mare volum de munc? fiind la culesul merelor din mini livada de lâng? cas?, dar ?i din cea mare de pe terenul de peste drumul c?tre garaj, în care erau mai pu?ine din cauza neglij?rii, dar ?i a furturilor. Pentru fructele din livada extern?, Mioara ?i Marcel ?i-au mobilizat într-o sâmb?t? câ?iva colegi de munc? împreun? cu familiile, care au terminat totul în câteva ore, fiecare p?strându-?i fructele culese. I-am invitat pe to?i la o bere, în foi?or, iar în timpul discu?iilor unul dintre oaspe?i ?i-a exprimat dorin?a de a afla pre?ul terenului, în vederea construirii unei case. I-am spus c?, nepreocupându-m? vânzarea nu aveam idee, dar îi voi comunica într-un timp scurt condi?iile de vânzare. Dup? plecarea lor, r?ma?i cu Mioara ?i Marcel, am evaluat solicitarea, concluzia comun? fiind c? n-ar fi de ratat prezen?a ca vecin a doctorului cu familia, oameni serio?i ?i harnici, dup? spusele Mioarei ?i cantitatea de fructe recoltat?. Chiar el a m?rturisit c? era ??ran, de loc dintr-o zon? pomicol?, crescând în mijlocul livezilor de pomi fructiferi.
Când i-am comunicat pre?ul, a fost de acord, spunându-ne c? în scurt timp, poate, ne va aduce înc? un cump?r?tor pentru parcela r?mas?, dorind ?i el, la rândul lui, s?-?i aleag? vecinul. Niciunul dintre ei nu a început construirea casei, înconjurându-?i doar terenurile cu garduri simple din sârm? ghimpat?, ca limit? de proprietate, sau poate ?i pentru a-?i feri recolta viitoare de fructe de ac?iunile r?uf?c?toare ale ho?ilor.
Toate toamnele sunt frumoase, la o anumit? vârst? fiecare anotimp pare tot mai însemnat în timpul ce a trecut, am tr?it cu Leti?ia o toamn? incredibil?, în care ea se vindeca tot mai bine, eu munceam tot mai mult tocind cârjele ?i sc?rile, eram din nou preg?ti?i pentru iarna care b?tea la u??, prietenii, f?r? s? ne fi uitat, ne vizitau mai rar în grup, având ?i ei via?a lor, Mioara trecea s?pt?mânal pe la noi, îmbr??i?ând-o de fiecare dat? pe Leti?ia aproape senzual, s?ruturile lor fiind întotdeauna, când eram doar noi trei, atingeri delicate ale buzelor, la un moment dat ne-a trecut pragul doctorul care ne cump?rase terenul împreun? cu familia, venise pân? la proprietate ?i voia s? vad? cum suntem. Cei doi copii, o fat? de 16 ?i un b?iat de 17 ani, erau destul de plictisi?i de vizit?, dar când Sergiu a realizat c? ascultam Eagles, U2, Scorpions, Pink Floyd a devenit mult mai interesat de prezen?a la noi în gr?din?, mai ales dup? ce Leti?ia i-a servit cu sucuri ?i alune, sus?inând cu brio ?i discu?ia pe teme muzicale, teme pe care noi doi aveam mereu dezbateri interesante. Când Leti?ia i-a oferit câteva audi?ii deosebite dintr-o zon? pe care el n-o cultiva, opera în cele mai accesibile componente ale ei, arii celebre, dar ?i în cel mai fericit context al manifest?rii ei, concertele lui Pavarotti cu prietenii, Sergiu s-a convertit pe loc. I-a cerut Leti?iei permisiunea s? mai vin?, a-ntrebat-o dac?-i poate aduce un stick pe care s?-?i copieze muzica noastr?, ne-a cerut câteva discuri din colec?ia Pavarotti &Friends, urmând s? ni le restituie în zilele urm?toare. Venea singur, cu bicicleta, chiar ?i pe ploaie dac? era stabilit? întâlnirea, întreba mereu de Leti?ia, amândoi am în?eles ce se întâmpla, pasiunea pu?tiului pentru frumoasa Leti?ia stârnind glume ?i aluzii subtile din partea Mioarei, care o avertiza râzând c? trufandalele se pl?tesc scump.
Eram la masa din buc?t?rie, în seara de Mo? Nicolae, tradi?ia acestei reuniuni exista în via?a Leti?iei, a Mioarei ?i a lui Marcel din vremea când aveau copiii mici ?i iubitori de mister, pe vremea aceea alternau locul, dac? de Mo? Nicolae se întâlneau la Leti?ia, de Cr?ciun schimbau gazda, apoi, dup? moartea lui Mihai, obiceiul s-a întrerupt, copiii erau ?i ei mai mari, dar leg?turile puternice dintre adul?i îi f?cea s? nu-?i doreasc? alte rela?ii, al?i prieteni de familie, reluând la un moment dat întâlnirile, mai întâi la Leti?ia acas?, ac?iune care avea ?i un scop terapeutic, de scoatere a Leti?iei din starea depresiv? în care via?a, moartea brutal? a lui Mihai, o aruncaser?, apoi dup? o vreme locul întâlnirilor era locuin?a lui Marcel ?i a Mioarei, cas? spa?ioas? cu o curte mic? ?i gr?din? de flori în fa??. Dup? întâlnirea mea cu Leti?ia, situa?ia a fost aceea?i vreme de vreo doi ani, doar c? vizitele Leti?iei se r?riser?, de multe ori prinzând-o seara în gr?dina mea de trandafiri. Nu-mi povestise prea multe niciodat? de prietenii ei, Leti?ia fiind o carte greu de deschis, cu mecanisme dificil de descifrat care s?-i deschid? câte-o pagin?, din când în când. Acest comportament z?vorât în cele mai ascunse locuri ale sufletului ei aveam s?-l în?eleg cumva, mai mult s?-l intuiesc într-o mic? m?sur? dup? discu?iile cu Mioara din acele zile incredibile când prietena ei ?i a mea era plecat? în excursia de studii cu absloven?ii. Umilitoare zile, dar deschiz?toare de drum. Din p?cate un drum înfundat, extrem de important, esen?ial, dar înfundat. Dup? atâta vreme de la întâmplarea fericit? m? zb?team ca un pe?te pe uscat, dup? o munc? infernal? b?team pasul pe loc, st?pâneam destul de bine tehnica vie?ii în c?rucior, îmi gestionam reflexele fiziologice ?i necesit??ile igienice, dar picioarele nu m? ascultau, mai mult decât deplasarea greoaie ?i nesigur?, dup? preg?tirea cu ajutorul cuiva, prin montarea ortezelor, (din pricina dificult??ilor de utilizare renun?asem la dispozitivele lombare), ?i punerea, destul de dificil?, în pozi?ie vertical?, nu reu?isem s? realizez. Eram capabil s? conduc ma?ina oricât de mult, dar nu eram în stare, singur, s? ajung din pat la volan ?i invers. Reu?eam s? stau pe loc cu ajutorul cârjelor ?i al ortezelor, care-mi transformau cumva picioarele în pârghii rigide, rezemat de un perete puteam s? stau mai mult timp, dar dup? punerea în mi?care nu f?ceam decât s?-mi târ?sc picioarele într-o manier? dezolant?, umilitoare. De?i m? antrenam cu înc?p??ânare, efectuând sute de urc?ri ?i coborâri zilnice pe sc?rile interioare, în continuare nu-mi sim?eam picioarele, doar umerii mi se l??iser? ca la înot?tori.
Astea îmi erau gândurile în seara aceea, sim?eam tot mai mult o singur?tate implacabil?, izvorât? din neputin?a care îmi anula încet toate speran?ele ?i dorin?ele. Nu eram înc? pr?bu?it, dar entuziasmul meu în lupta pentru construirea unei vie?i cât mai aproape de normal, pentru mine ?i Leti?ia, se estompa.
Intrarea cu totul surprinz?toare a lui Sergiu în casa noastr?, curajul lui de a-?i învinge sfiala ?i emo?iile, doar pentru a o vedea pe Leti?ia, într-o sear? în care ar fi trebuit s? stea cu familia, sau, eventual, cu prieteni de vârsta lui, mi-a ar?tat uria?a disperare a b?iatului ?i m-a f?cut s? ies din buc?t?rie, în primul rând pentru a evita vreo reac?ie agresiv? adresat? pu?tiului. M-am dus în dormitor, m-am transportat în pat, îmbr?cat, peste cuvertur?, am pornit televizorul a?teptând plecarea îndr?gostitului nefiresc, eveniment care s-a petrecut dup? treizeci ?i ?ase de minute, când, dup? ce-l condusese la u??, Leti?ia a intrat în camer?, râzând de-a dreptul în timp ce m? întreba:
- Ai tras un pui de somn? Hai ?i stai cu noi, ie?ind din dormitor, f?r? s? mai a?tepte m?car vreun r?spuns. M-am transferat în c?rucior, întrebându-m? cât de mult am gre?it ie?ind din înc?perea în care un pu?ti de ?aptesprezece ani f?cea dovada unor sentimente absurde pentru o doamn? de cincizeci ?i...
- De ce-ai plecat, Iona? m-a-ntrebat Leti?ia când am intrat în buc?t?rie, inten?ionând în mod v?dit s? ob?in? nu doar un r?spuns, ci unul public, care, mi se p?rea mie atunci, trebuia s? demonstreze ceva.
- M-a luat somnul, am refuzat eu s?-i dau satisfac?ie.
- Ai dormit?
- M-ai mai întrebat, dar n-ai a?teptat r?spunsul, nu, n-am putut, m? durea capul. Astea ?i le-a adus nefirescul îndr?gostit, i-am spus privind florile din vaza de pe mas?.
- Da, sunt frumoase, ce te sup?r?, Iona? De ce te chinui?
- Nu cred c? m? suspectezi c? a? avea ceva împotriva pu?tiului care te iube?te. Dup? toate câte le-am tr?it noi, m-a? sim?i jignit s? crezi c? doar atâta pot. Oricum, nu po?i, nu pute?i s? spune?i c? nu e un spectacol jalnic, nu iubirea lui în sine, ci tenacitatea cu care ?i-o scoate la înaintare, mai ales c? eu sunt aici de fiecare dat?, sunt a?a cum sunt, dac? n-a? fi în c?rucior n-ar mai da pe-aici, gândul ?sta m? doare... mai ales c? voi r?mâne a?a tot restul vie?ii mele, sunt sigur de asta. Sunt paznicul unei comori, f?r? s? am picioare, atâta tot, nu repro?ez nim?nui nimic, dar da?i-mi voie s? fiu nefericit! Speram, la var? s? te duc eu cu ma?ina în Austria, încep s? nu mai sper nimic, repet, nu pot fi fericit a?a cum sunt, m? simt ca un stârv pândit de vulturi, am muncit enorm ?i voi munci mai departe, dar cred tot mai pu?in în acea vacan?? binemeritat?, care se tot îndep?rteaz?, în loc s? se apropie, cu trecerea timpului.
S-au a?ternut clipe de t?cere, Mioara ?i Marcel priveau fa?a de mas?, Leti?ia s-a l?sat pe c?lcâie cu bra?ele încruci?ate pe coapsele mele.
- Nu m? substitui lui Dumnezeu, dar nu cred c? gre?esc dac?-?i spun c? t?cerea ta este trufie, suferin?a ta neputincioas? este trufie, fuga ta în pustiu este tot trufie, fugi de mine, te ascunzi de mine, dar vorbe?te cu Dumnezeu, El, oricum ?i oriunde te-ai ascunde, te vede, trufia este un p?cat major, eu l-am tr?it, tu m-ai ajutat s?-l recunosc ?i s?-l uit, tu l-ai mai tr?it, poate ?i eu ?i-am folosit la înfrângerea lui, acum se repet? lucrurile, de dou? luni ai început s? taci, s? suferi, trufa?, victimizându-te, martirizându-te pentru o cauz? pierdut?, minor?, neînsemnat?, trufia neputinciosului. În ce-l prive?te pe Sergiu, va trece, e ca o floare rar? pe care n-am s-o rup. A?tept s? se ofileasc? singur?, va trece, e un copil, aproape ca el eram când am tr?it ceva unic, care s-a transformat în ceva grotesc, în el s-a aprins o lumin? pe care n-o voi stinge eu, o las s? dispar? singur?, cum ai spus tu, ?i eu pot ?i vreau mai mult de atât.
- Nu ?tiu ce s? fac, Leti?ia, tot mai mult m? cuprinde disperarea!
- Tocmai acesta-i p?catul, a mai spus, ridicându-se din cauza oboselii din genunchii îndoi?i, apoi tr?gându-?i un scaun lâng? mine. La început, când nu sim?eai nimic ?i te sc?pai pe tine, ?i-am în?eles disperarea, am respectat-o ?i te-am sus?inut ?i ajutat cum am ?tiut mai bine. Rezultatele excep?ionale ?i foarte rapide mi-au dat ?i mie speran?e, mai ales c? voin?a ta punea în mi?care toate for?ele fizice ?i psihice de care dispuneai, ?i nu erau pu?ine. Vrei s?-?i mai spun ceva? Suferin?a asta a ta vine mai ales din trufie, din orgoliul r?nit de a nu fi reu?it mai mult prin for?e proprii. De ce nu te întorci în Centrul de recuperare, nu neap?rat unde-ai fost, c?ut?m altul... aici, acas?, doar urcând ?i coborând, poate nu-i de ajuns.
- Leti?ia drag?, nu pot s? nu te v?d cu lunile, n-a? dormi nici noaptea s? te pot privi, m?-n?elegi? Singur?tatea, cum le-a spus cândva Mioara copiilor, ucide, cât ai fost la Viena, inima mea a-mb?trânit câ?iva ani, nu mai plec nic?ieri atâta timp.
- Bine, am în?eles, este incredibil ce-mi spui tu acum, e?ti tu cel pe care-l ?tiu, dar gânde?te-te c? tu m-ai scos pe mine din moarte, iubirea ta m-a salvat, m-a-ntors din drumul f?r? întoarcere, las?-m? s? te-ajut ?i eu, uite, hai s? cump?r?m aparatele pe care le au ei acolo, m? gândesc în primul rând la banda aceea mobil? cu bare paralele ?i impulsuri electrice, o c?ut?m pe internet, g?sim un specialist pentru instructaj ?i ne-apuc?m de lucru, ce zici?
- Fantastic! La asta nu m-am gândit, ai dreptate, asta trebuie s? fac, hai s? te îmbr??i?ez!