proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

 

Ca ?i acum doi ani a plecat cu câteva zile înainte de Sfânta M?rie Mic?. Dar, spre deosebire de atunci, acum ?tia c? se duce spre rostul pe care ?i l-a încropit. Sim?ea acea mândrie a omului care ?i-a câ?tigat prin for?e proprii libertatea. Libertatea de a decide asupra ac?iunilor sale. Nu depindea de nimeni. Se sim?ea puternic ?i st?pân pe sine. Încet, încet, în ritmul sacadat al trenului, imaginile p?rin?ilor, fra?ilor, surorilor, locurilor natale începur? a se estompa ca apoi s? piar? cu totul din mintea sa. Leg?turile cu trecutul i se p?reau firave. Da, are o datorie fa?? de p?rin?ii care au f?cut efortul de a-l ?ine la ?coal?, are o datorie fa?? de fra?ii ?i surorile lui, dar, în primul rând, are marea datorie fa?? de propriul viitor. ?i viitorul, oricât a încercat s? se str?duiasc?, nu-l putea întrez?ri f?r? acea fat? cu p?rul negru ?i privirea senin?. Dar va trebui s? ac?ioneze, ?i înc? destul de repede. Trebuie s? fie la fel de r?zb?t?tor cum a fost acum doi ani când a plecat spre necunoscutul de atunci, spre a-?i face un rost în el. Atunci ar fi putut gre?i, ar fi putut s? nu reu?easc? ?i n-ar fi fost mare nenorocirea, ba nici chiar una mic?. ?i-ar fi zis „încercai ?i eu dar n-a fost s? fie” Acum nu se mai pune problema a?a. Simte c?, dac? n-o s? reu?easc?, va fi profund nefericit. Dar cum s? fac?? Oare n-ar fi bine s?-i scrie lui Viorel ?i s?-l roage s? fac? el cumva s?-l întâlneasc? din nou cu Victoria? Se r?zgândi îns? repede dându-?i seama c? acesta, cu siguran??, ar fi râs de el. Îi ?i vedea, parc?, zâmbetul zeflemitor din col?ul gurii. S?-i scrie oare Victoriei în satul Ru?i? Dar ce s?-i scrie pentru ca aceasta s? în?eleag? sentimentele lui? L-ar putea socoti neserios ori de-a dreptul nebun ?i atunci ar fi imposibil s? se mai apropie vreodat? de ea. Ce s? fac??
Obosit de gândurile ce-l fr?mântau ?i care îi ar?tau c? este într-o situa?ie f?r? ie?ire, b?tut pe frunte de o raz? de soare, ce intra pe fereastra vagonului ?i fugea împreun? cu el, adormi. Fr?mântarea din perioada de veghe nu s-a oprit, l-a înso?it mai departe dar pe alt plan. St?tea sub castanii de pe Bretter. Treceau într-o parte ?i în alta zeci de femei ?i b?rba?i. Cei mai mul?i se fereau de soarele arz?tor ?inând deasupra capului umbrele colorate. Deodat? lumina începu s? se întunece. Te pomene?ti c? se face noapte. Nu se poate, este înc? devreme. Adineauri s-a uitat la ceas ?i era de abia patru ?i jum?tate. Dar parc? miroase a fum. Da, f?r? îndoial?, fumul este cel care a întunecat cerul, iar mirosul este tot mai p?trunz?tor. Oamenii, care de abia se mai vedeau prin fum, fugeau lovindu-se între ei. A încercat s? fug? ?i el dar picioarele nu-l ascultau. Un ?ip?t de femeie, sfâ?ietor, a început s? acopere zgomotul tramvaiului care tocmai pornise gr?bit din sta?ie, parc? pentru a sc?pa din întuneric ?i fum.
Se trezi ?i, instantaneu, î?i d?du seama unde se afl?. Trenul tocmai trecuse printr-un tunel. Fiind singur în compartimentul de clasa a doua a adormit cu geamul deschis. Un fluierat strident de locomotiv? îi explic? pe loc fumul ?i strig?tul femeii din vis. Dup? ce vagonul se aerisi, închise geamul ?i î?i scoase din buzunarul de la piept micul carne?el cu spiral? ?i cu un cap?t de creion începu s? deseneze linii ?i cercuri. Încet, încet pe o fil? ap?rur? la început dou? buze apoi ochii, gura, sprâncenele, coadele împletite în jurul capului. Nu fu mul?umit. Rupse foaia ?i începu acela?i exerci?iu pe alta, apoi pe alta ?i tot a?a de mai multe ori. Când ajunse în gara din Sibiu zâmbi mul?umit ar?t?rii din carnet.
Pân? s? schimbe trenul ce-l va duce spre Cun?a mai erau aproape patru ore. Î?i l?s? valiza la ghi?eul de bagaje ?i porni agale spre centru.
Bine c? gândurile n-au glas. Dac? ar avea mul?imea ar afla prostiile care-i trec omului prin cap. Iat?, el acum se gânde?te dac? ar fi vrednic s?-i fac? Cel de Sus o minune. „Doamne, dac? sunt vrednic, f?-o. F? s? o întâlnesc ast?zi pe cea care am desenat-o în carnet. Ai început, cred din tot sufletul, s? faci o minune, atunci când am reu?it s? desenez acel chip, eu care n-am talentul desenului”. Se opri, scoase carnetul ?i î?i mai privi odat? opera. „S? intru într-o libr?rie, îi trecu un alt gând prin minte, s? cump?r un bloc de desen ?i s? m?resc pe o foaie desenul din carnet. Nu se poate s? nu-mi reu?easc?. O s?-l pun într-o ram? ?i am s?-l ag?? pe unul din pere?ii c?m?ru?ei mele din ?pring”.
Nu, nu este bine ce-i trece prin cap. Va trebui s? fac? ?i altceva în afara de a se gândi mereu la acela?i lucru. Va merge acum în ?pring ?i-?i va preg?ti clasa, va num?ra copiii, a?a cum i-a spus inspectorul B?rb?tei ?i va vedea dac? se va putea înfiin?a înc? un post, se va îngriji din timp de lemnele necesare pentru iarn? atât pentru el, cât ?i pentru ?coal?. Fiind ocupat, gândurile i se vor împ?r?i ?i nu va fi atât de tulburat numai de unul. A?a va face! Luând aceast? hot?râre, se sim?i mai lini?tit.
În acea zi de var? str?zile ora?ului erau aproape pustii. S-a suit pe platforma unui tramvai ?i în curând a ajuns în p?durea Dumbrava. Miros de jivin? venea dinspre pârâul ce se întrez?rea în fundul unei v?i printre stejarii b?trâni. Vru s? se îndep?rteze de acel miros, dar cu mirare a v?zut oameni care se îndreptau înspre acolo. Auzi ?i o frântur? de discu?ie:
- Eu am fost ?i în vara trecut?. Erau doar dou? cu?ti în care se aflau câte dou? vulpi. Pe o tabl? era scris c? animalele au fost aduse de inginerul Szekely de pe Valea Sadului. Le-ar fi g?sit ca pui acolo, pe când lucra la uzina electric?. Acum sunt mari.
- Mi-a spus un vecin c? anul acesta s-au mai construit câteva cu?ti ce sunt locuite de pui de urs. Au fost adu?i ?i doi c??elandri de lup.
- Nu face bine prim?ria c? adun? atâtea lighioane la un loc. Când or rupe gratiile de fier, va fi vai de cei ce le privesc. ?i sunt tot mai mul?i gur?-casc? ce vin s? se uite la s?lb?ticiuni. Se zice c? în curând se va pune ?i o tax? pentru cei ce vor s? le vad?.
S-a dus ?i Nae dup? acei oameni. I-a pl?cut ce-a v?zut. Cu?tile erau bine închise, iar, printre gratii, animalele puteau fi v?zute în voie. Iat? va mai avea ceva de f?cut pân? începe ?coala, ?i chiar dup? aceea, poate pân? în prim?var?. Va trebui s? stea de vorb? cu p?rin?ii elevilor s?i. La început numai cu cei ce au copiii mai mari, s?-i l?mureasc? pentru a-i l?sa într-o c?l?torie-excursie la Sibiu. Va reu?i oare s?-i l?mureasc?? Când e vorba de dat bani, ??ranii de pretutindeni sunt foarte zgârci?i, dar totodat? ca to?i p?rin?ii vor ?i ei binele copiilor. ?i nu le va face bine o c?l?torie cu trenul apoi una cu tramvaiul? Se vor da jos în gara Turni?orului ?i de acolo într-un sfert de ceas vor fi în Pia?a Konrad. Acum vreo trei ani linia tramvaiului a fost prelungit? din Gara Mare pân? aci. Dar s? nu se gândeasc? de acum la am?nunte. Toate la timpul lor.
S-a întors lini?tit în gar? pentru a urca în trenul ce-l va duce spre satul de care acum se sim?ea tot mai legat. Pe peron nu-i venea s? cread? pe cine vede. S-a frecat la ochi. Oare vede bine? Da, printre c?l?torii care urcau în trenul de Cop?a era ?i ea. Ea pentru care se rugase s?-i ias? în cale. Iat? c? ruga îi fusese ascultat?, îi ie?ise în cale. Dar acum, peste câteva minute se va dep?rta din nou de el. Trebuie s? fac? ceva! ?i a f?cut. A fugit repede la casa de bilete ?i a cerut un bilet spre Cun?a, dar prin Cop?a. La privirea mirat? a casieri?ei care parc? spunea „a?a ceva nu se poate” r?spunse în grab? „nu-i nimic da?i-mi doar pân? la Cop?a, acolo m? descurc eu.”
Într-un vagon de clasa a treia, într-un col? lâng? fereastr? era ea. Privea la un cartona? pe care-l ?inea în mân? ?i pe care probabil scria ceva foarte interesant deoarece nici nu b?gase de seam? c? el se a?ezase aproape în fa?a ei. Trebui s? tu?easc? de câteva ori pentru ca Victoria s?-?i ridice ochii spre el.
- Bun? ziua, domni?oar? Victoria, nici nu ?ti?i ce surpriz? pl?cut? este aceast? întâlnire. Este a doua oar? când ne întâlnim în tren.
- Este adev?rat c? ne întâlnim, foarte întâmpl?tor, a doua oar?. Dar nu-mi place c? mi te adresezi „cu domni?oar?”. Dac? e?ti prieten bun cu v?rul Viorel, spune-mi, te rog, pe nume.
Cu un curaj de care era ?i el mirat zise foarte natural.
- A?a o s?-?i spun. Îmi face bine s?-?i spun a?a pentru c? în ultimul timp m-am gândit mult la tine.
- Z?u? A?a le spui la toate fetele pe care le reîntâlne?ti dup? ce le-ai v?zut odat??
- De ce vorbe?ti a?a? Eu pot s?-?i dovedesc c? vorbele mele spun adev?rul.
- Ba, asta nu mi-o po?i dovedi vreodat?. Cum a? putea intra în capul t?u s? v?d dac? este adev?rat ce spui? Mai repede este cum zic eu. ?i asta s-ar putea dovedi prin m?rturia celor ce le-ai mai spus vorbele acestea. Dar tu ?tii c? niciodat? nu se pot aduna toate aceste fete pentru a le pune s? m?rturiseasc?.
- Îmi pare r?u s?-?i spun c? n-ai dreptate. Iat? dovada c? m-am gândit la tine. ?i, zicând asta, î?i scoase carne?elul din buzunarul de la piept ?i-i puse în fa?? fila cu desenul.
Victoria se uit? lung la desen
- ?i ce dovede?te asta?
Nae scoase o oglinjoar? pe care de la un timp o purta mereu, al?turi de piapt?n, în buzunar.
Acum uit?-te la desen ?i apoi în oglind?.
Dup? câteva momente Victoria, care se lupta cu ro?ea?a ce sim?ea c?-i inund? obrazul, zise:
- Cine a f?cut desenul?
- Tu cine crezi?
O vreme n-a mai zis nici unul nimic. T?cerea a început s? se prelungeasc? nefiresc de mult. Nae a fost cel ce a rupt-o.
- Dar tu ce citeai, cu atâta interes, pe cartona?ul ce-l ?ii în mân?
- V?d c? te intereseaz?, prive?te ?i cite?te :

DOMNUL PETRU MU?AT din comuna Sâmbta inferioar? Jude?ul F?g?ra? are onoarea a V? face cunoscut c?s?toria D-SALE cu DOMNI?OARA SABINA PAPELEA
DOMNUL ?i DOAMNA VASILE PAPELEA din comuna Ru?i Jude?ul Sibiu au onoarea de a v? face cunoscut c?s?toria fiicei D-LOR SABINA cu DOMNUL PETRU MU?AT
?i invit? cu toat? dragostea pe toate rudeniile, cons?tenii, prietenii ?i cunoscu?ii din loc ?i jur la:
CELEBRAREA CUNUNIEI LOR RELIGIOASE
care va avea loc Duminic? 17 octombrie 1930 orele 2 p.m. în Biserica gr. ort. „Sf. Maria” din Cleveland, O. precum ?i la masa care se va aranja la ora 6,30 seara în Hala Carpatina, 1303 W. 58 Street.
Onoarea de na?i o au D-l ?i D-na Octavian ?i Maria Bertea din Sâmb?ta inferioar?, locuitori în Canton, O.
Muzica Domnului Irimie Popa va distra On. oaspe?i cu cele mai frumoase arii de dans ?i cântece na?ionale.
În speran?a c? ne ve?i onora cu prezen?a D-voastre, pân? la întâlnire v? salut?m cu drag
PĂRINŢII,MIRII ?i NA?II

Victoria începu s?-i povesteasc? lui Nae cu însufle?ire de parc? l-ar fi cunoscut de când îi lumea cine este Sabina Papelea, cum a ajuns în Cleveland O. ?i cât de bucuroas? este ea, veri?oara Sabinei, de aceast? veste. A citit pân? acum de zeci de ori acest anun?-invita?ie, ?i crede c?-l va mai cetii de multe ori de acum înainte. Apoi uitându-se speriat? spre geam
- Vai de mine…mai este foarte pu?in pân? opre?te trenul ?i nu st? decât un minut.
Repede, ajutat? de Nae, ?i-a luat bagajul ?i s-a îndreptat spre u?a vagonului. În acela?i moment trenul s-a oprit. Dup? ce a coborât, Nae o întreb? gr?bit:
- Mai stai acas? mult?
- Da, pân? dup? întâi.
- O s?-?i scriu. La ce num?r stai?
- La dou? sute nou?zeci ?i patru. Dar, dac? ui?i num?rul, scrisoarea vine ?i f?r? el. Sunt singura din sat cu numele acesta ?i m? cunoa?te po?ta?ul.
Dup? ce trenul s-a pus în mi?care, a stat la geam pân? n-a mai v?zut-o. Tot atâta timp a stat ?i Victoria uitându-se dup? tren. Apoi Nae î?i zise fericit: „Mul?umescu-?i, Doamne! Cum le aranjezi Tu pe toate!”