Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Mihai

de Daniela Luminita Teleoaca

Cu fa?a lui mult prea rotund? ?i urme de v?rsat... Îngândurat?... îngândurat?... Cu ni?te petice în loc de vorbe, în frica-i uria?? aciuat?-n adâncuri, aceast? stare ca o câmpie f?r? de liman, cât toat? lumea s? încap?. ?i-am zis: a?a trebuie s? fi fost arhanghelul Mihail: nu mai întâlnisem eu b?iat cu numele de Mihai! Mihai al lui Gulic?! Omu? b?trân cu jum?tate de trup ?i doi nuci uria?i, prip??i?i într-o lunc?, departe de casa lor... Îl sim?eam acolo în fund?tura od?ii, de unde prea arareori îndr?znea o lumini?? s? împr??tie zidul. Îi strângeam mamei catifeaua din degete... Cuminte ca o fat?, purta lucruri de-ale sor?-sii: ciorapi albi, o fost? uniform? de-a patra, a?a era el de mic, aproape nev?zut... Cine ?tie cum de se înfiin?ase f?pturii mele?! Palid?, fa?a-i era fila c?reia timpul ba-i ?tergea semnele, ba, mai abitir, le f?cea s? bat? în ochi. Hot?rât lucru: mi-era mil? de Mihai! De îngeru-?sta cu aripi l?sate, inim? ascuns? bine, ce-?i pierduse el glasul,... nu contenea s? cârp?ceasc? silabe, semnifica?ii... Cine aminte s?-?i aduc?, cine vreodat? s? fi în?eles mânia Domnului ce-n îndelunga-i-r?bdare nu se sfiise el s?-i sfârtece pe batjocoritori?! Înaintea privirii mi-am ap?rut mie, târziu, peste timp... dreapt? ca un grenadier, gârbovit? ca o vie neîngrijit?,... dreapt?... acolo pe dealul Plumbuitei... F?r? a se sinchisi prea mult, vremea ?tergea chipuri unul dup? unul. Ca dat? cu duh, r?suflarea deschidea-nspre cuvinte cale: m-am cl?tinat amintindu-mi cât de greu îmi era s? articulez „precum ?i noi iert?m gre?i?ilor no?tri”, cum, într-un imbold, am introdus, f?r? de ?tirea Lui, nevinovatul „precum ?i noi ÎNCERC?M... ÎNCERC?M... ÎNCERC?M...”. ?i chiar am iertat... ?i chiar m-a iertat, când în spatele casei noastre î?i f?cuser? loc resemnate, aproape smerite, trupurile deposedate de via?? ale celor doi nuci

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro