proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

capacitatea de memorare a creierului unui om s?n?tos este fenomenal?, incomensurabil?, infinit?.
toate informa?iile primite prin studiul celor cinci sim?uri sunt stocate în creier. la rândul lor creeaz? gânduri subtile electrice, electromagnetice.
cu alte cuvinte tot ceea ce cheam? mentalul vine spre sine cu o mai mare înc?rc?tur?; inteligen?a atrage inteligen??, bun?tatea atrage bun?tate, iubirea atrage iubire, invidia atrage invidie, ura atrage ur?, triste?ea atrage triste?e, l?comia atrage l?comie, dezn?dejdea atrage dezn?dejde.
într-o mare majoritate oamenii sunt neferici?i, neîmplini?i, buim?ci?i, dezorienta?i, dezn?d?jdui?i, a?teapt? de la stat s? le rezolve toate necesit??ile, sunt oamenii cu multe forme de dizabilit??i.
primii cei ?apte ani de Acas? sunt hot?râtori în demersul pentru devenire, este timpul în care p?rin?ii transfer? în memoria copilului zestrea genetic?, îmbog??ind zestrea str?mo?easc? cu informa?ii din universul cunoa?terii personal.
în cazul meu credin?a puternic?, cucernic? primit? de la tat?l meu a determinat destinul complex a ceea ce am devenit pe parcursul vie?ii pân? ast?zi.
îmi amintesc de faptul c? mic copil fiind tata m? ducea pe umeri în fiecare Duminic? ?i în toate zilele de s?rb?tori cre?tine la biserica din sat care era destul de departe de casa noastr?, eram nedesp?r?it? de tat?l meu, tot timpul a vorbit cu mine, mi-a povestit întâmpl?ri din via?a sa tumultuoas?, despre modul miraculos prin care a supravie?uit trecând ?i luptând în dou? r?zboaie mondiale, îndurând mari vicisitudini (ca întreg poporul român de altfel) cu fruntea sus ?i cu mari speran?e în Dumnezeu. tata avea în?elepciunea unui om de peste ?aizeci de ani ?i cred cu t?rie c? o parte din ea mi-a transferat-o ?i mie. când m-am n?scut eu Tata avea ?aizeci de ani ?i mama treizeci ?i trei.
din prim?vara când am împlinit ?apte ani tata m-a preg?tit pentru ?coal?, mi-a inoculat in minte ideea c? trebuie s? fiu ascult?toare s? înv??, s? fiu încrez?toare, ambi?ioas?, optimist?, sârguincioas?. pe la jum?tatea lunii August au început ploile cu averse mari care au durat mai bine de dou? s?pt?mâni. casa noastr? avea acoperi? de paie ?i pere?i din paiant? ca mai toate casele din aceea zon? cu preponderen?? s?rac?. ploile au p?truns prin acoperi? s-au scurs pe pere?ii casei, i-a afectat ?i mai bine de jum?tate de cas? s-a n?ruit. cei doi fra?i ai mei Marioara ?i Vasile erau la bunica din partea mamei la dou? sate dep?rtare de al nostru, mama era la spital la Oradea îns?rcinat? cu gemeni. tata avea chipul umbrit m-a luat de mân? ?i am plecat visavis de ograda noastr? la m?tu?a Anu?a s? ne primeasc? o perioad?. eu nu m-am oprit din plâns mult? vreme în?elegând suficient dezastrul care s-a ab?tut asupra noastr?. la m?tu?a Anu?a am dormit câteva nop?i pe paie în ?ur?, noaptea era rece ?i ne înveleam cu fân, parc? simt ?i acum impregnat în piele mirosul puternic parfumat al fânului. m?tu?a Anu?a nu avea loc în cas? avea o familie numeroas? ?i doar dou? camere. în tot acel timp memorabil am avut încredere în tat?l meu de?i mi-a spus cu triste?e în glas c? el mai multe nu îmi poate oferi, c? trebuie s? m? lase în grija statului care îmi va crea condi?iile s? devin cineva. peste trei patru zile a venit salvarea de la ?imleul Silvaniei ?i m-a luat cu ea. în salvare mai erau câ?iva copii to?i ra?i în cap plângeau ?i oftau cu putere. eu am for?at u?a de la salvare (mergea foarte încet din cauza gropilor pline de noroi) ?i m-am aruncat pe uli?a de pe vale. am luat-o la fug? spre p?dure cu gândul c? nimeni nu m? mai poate ajunge, ca va veni tata s? m? ia. satul nostru era o mic? a?ezare, r?sfirat peste dealuri în apropiere de p?duri. tata era proprietarul unei parcele de p?dure, colectivizarea nu a ajuns în acea zon? deluroas?.
într-un târziu l-am auzit pe tata c? m? strig? cu toat? puterea. nu era singur era cu asistentul de pe salvare ?i cu ?oferul. tata m-a luat în bra?e m-a strâns cu putere ?i mi-a spus s? am încredere c? el va r?mâne cu gândul la binele meu atât cât va tr?i, m-a asigurat c? m? va veghea ?i de la mare dep?rtare.
m-am lini?tit suficient ?i am acceptat soarta care m? întâmpina cu foarte multe necunoscute. am ajuns la Beiu? la o mare Cas? de Copii din regiunea Cri?ana. am crescut cu foarte mult? triste?e dar am înv??at suficient, constant, cât s? fiu printre primii zece. am avut multe gânduri de suicid de r?t?cire, de dezn?dejde, dar credin?a cumulat? în cei ?apte ani de acas? a învins. a luminat întunericul din sufletul meu. toat? via?a am fost milostiv?, blând? cu cei mai n?p?stui?i decât mine, nu am urât pe nimeni niciodat?, nu am creat conflicte de interes de în?elegere. când m? întreba cineva ce vreau s? devin când voi ajunge mare eu spuneam hot?rât? c? vreau s? devin înv???toare ?i mireas?. dragostea de carte în general pentru literatur? m-a format treptat ?i-a pus amprenta puternic pe destinul meu, participând an de an la cercul de literatur?, citind foarte mult. am mai frecventat ?i cercul de muzic?, de desen, de lucru manual, f?ceam orice numai s? nu simt povara triste?ii c? m? înconvoaie. o dat? pe s?pt?mân? ajutam la treburile buc?t?riei astfel c? puteam s? îmi suplimentez mesele pu?ine ?i s?r?c?cioase cu diverse bun?t??i rezervate dasc?lilor, personalului din ?coal?. pe tat?l meu nu l-am mai v?zut niciodat?, fra?ii mei au fost lua?i ?i ei ?i du?i la o cas? ajut?toare în ?imleul Silvaniei, au murit de peritonit?. fra?ii gemeni au fost da?i de mama spre adop?ie de când s-au n?scut, am aflat acele lucruri de la m?tu?a Florica într-o var? pe la 12 ani când m-a vizitat.nu am l?sat pesimismul s? îmi taie aripile ?i visele erau mereu mai frumoase mai îndr?zne?e.
când am terminat opt clase mi-am dorit s? intru la liceul pedagogic îns? mi s-a spus r?spicat c? statul nu are buget pentru nici un copil care vrea s? frecventeze un liceu, o ?coal? superioar?, c? statul are obliga?ia moral? s? fac? din noi buni meseria?i, folositori societ??ii, astfel c? am frecventat o ?coal? profesional? textil? în Arad. în Bucure?ti am ajuns la fratele meu de tat? Ionel c?ruia i-am scris c? dac? nu m? prime?te la el eu m? voi sinucide, pentru c? numai pe el îl mai am. mi-a scris într-un târziu ca pot veni la el ?i va vedea cum m? va putea ajuta. a fost ?ef de personal la o unitate militar? cu grad de plutonier adjutant, am dou? nepoate apropiate de vârsta mea, Camelia cea mic? ?i Elena cea mare, cu ele am împ?r?it patul câteva luni pân? m-am angajat ?i am putut s? m? mut cu chirie. dup? revolu?ie l-am pierdut ?i pe el, s-a stins în urma unei ciroze chinuitoare la ficat. rela?ia cu cumnata mea nu a fost una fericit? a considerat mereu c? eu sunt fiica fratelui meu f?cut? la o be?ie cu mama mea tân?r? ca el ?i frumoas? de pic?, în una din vacan?ele fratelui meu petrecute la Marca la veri?ori mul?i la num?r de altfel.
cu povestea mea vreau s? scot în eviden?? faptul c? este important? credin?a cu care privim via?a cu care gândim c?r?rile destinului cu care convie?uim într-o lume diversificat?, multidimensional?.
visul meu din copil?rie s-a împlinit pe deplin, toat? via?a i-am înv??at pe oameni s? fie buni, blânzi, iert?tori, prieteno?i, încrez?tori în divinitate a?a cum am fost eu printre peste dou? mii de copii cu care mi-am petrecut copil?ria ?i adolescen?a. o familie mare multiform? multicolor? nu-i a?a? am fost ?i mireas?, iubit?, pre?uit?, respectat?.
din nefericire so?ul meu a pierit în urm? cu doi ani r?pus de covid, dup? ?ase s?pt?mâni în care a stat în com?, suferin?a mea a fost lung? chinuitoare cumplit?, dar faptul ca am avut ?i am memoria plin? de bucurii de credin?? de amintiri spectaculare m-a ajutat s? trec cumva peste triste?e peste durere, în plus am scris c?teva c?r?i de poezie prin care m-am desc?rcat de toate sentimentele care m-au cople?it, le-am împ?r?it cu lumea din jurul meu, cu cititorii, cu prietenii care mi-au fost aproape. înc? mai sunt reminiscen?e de dezam?gire de triste?e de regrete în memoria mea dar treptat se vor estompa acum când ?tiu sigur c? de acolo de sus so?ul meu iubit Alexandar m? vegheaz? împreun? cu tat?l meu, ?tiu sigur c? fericirea noastr? care a durat aproape patruzeci de ani va mai avea continuare în ceruri ?i de ce nu într-o alt? via??, ca suflete pereche.
cred c? astfel trebuie s? privim aceast? lume care ne creeaz? diverse oportunit??i ?i perspective universale s? evolu?m frumos,s? fim ferici?i, împlini?i ?i liberi s? zbur?m printre visuri ca p?s?rile cerului, dar zi de zi ?i noapte de noapte cu sim?urile treze rafinate de esteticienii naturali ai raiului plin de splendori, minuni ?i miresme fascinante.