Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Demisie nea?teptat?

de Grig Salvan

Azi face cincizeci de ani. S-ar zice c? e abia la jum?tatea vie?ii. Dar pentru un „om al muncii” ca el, via?a e trecut? bine de jum?tate, dup? dou?zeci ?i cinci de ani de munc? ar mai avea doar cincisprezece pân? la pensionare.
Tocmai s-a încheiat programul de lucru în sediul companiei, st? singur în salonul de protocol al firmei, a?teptând s? vin? ?i cei câ?iva colegi mai apropia?i ?i ?eful de departament care s?-l s?rb?toreasc? pentru aceast? rotund? aniversare. E o procedur? standard în corpora?ie ca cel care-?i aniverseaz? ziua de na?tere s? fie s?rb?torit, scurt ?i modest, cu un speech, felicit?rile de rigoare, cu câteva saleuri, covrigei, fursecuri ?i pahare de suc. Mesele mai îmbel?ugate nu sunt tolerate, fumatul e interzis prin lege, alcoolul de asemenea, nici m?car tradi?ionala cup? de ?ampanie nu mai e admis? într-o firm? cu preten?ii de maxim? seriozitate.
St? la geam ?i viseaz? cu ochii deschi?i, rememorându-?i via?a lui de la terminarea facult??ii pân? azi ?i parc? un film viu i se deruleaz? prin fa?a ochilor...

E tân?r absolvent ?i proasp?t angajat, fericit c? a g?sit, imediat dup? absolvire, un loc de munc?, deloc u?or, plin de stres ?i provoc?ri, dar b?nos ?i mai ales e mândru de corpora?ia din care face parte.
De?i e înc? noapte, ceasul de pe noptier? zbârnâie violent, trezindu-l brutal dintr-un vis frumos pe care îns?, sub ?ocul trezirii, îl uit? pe loc. Dar are sentimentul viu c? era despre o via?? luminoas? ?i plin? de promisiuni.
Imediat sun? nervos ?i al doilea ceas, potrivit s? sune ca m?sur? suplimentar? de siguran??, dac? dintr-un motiv sau altul primul nu sun? ori nu-l aude. Nu cumva s? întârzie la munc? ?i s? fie sanc?ionat ori, Doamne fere?te, chiar dat afar?. Din acela?i motiv munce?te pe brânci, de simte uneori c? i se taie r?suflarea ?i-i ies ochii din cap, dar e fericit c? e prins în marele mecanism ?i face fa?? cu brio.

?i a?a trec anii, unul dup? altul, cinci, zece, cincisprezece, dou?zeci... Cu munc? în draci, cu programul domestic obi?nuit, cu somnul scurt ?i agitat din cauza stresului zilnic. Datorit? sarcinilor mari de serviciu nici concediu nu prea are, e mereu restan?ier la acest capitol. Dar banii se adun? în cont ?i are un sentiment de împlinire, ?tiind c? are via?a asigurat?, în vreme ce al?ii o duc de azi pe mâine, într-o ve?nic? nesiguran?? a locului de munc? ?i a vie?ii lor instabile.
S-a c?s?torit ca tot omul, are doi copii cumin?i ?i buni la carte.
De la o vreme îns? rela?ia lui matrimonial? scâr?âie din toate încheieturile, stresul de la munc? îl face s? fie tot mai îndep?rtat de so?ie, pulsiunile lui sexuale tot mai rare, via?a lor intim? tot mai precar?. A?a încât nu e de mirare c? într-o bun? zi so?ia îl p?r?se?te pentru un tip cu o via?? mai palpitant?, care o plimb? prin lume ?i-i satisface toate capriciile. El r?mâne s? se ocupe doar de serviciul de la firm?, de cas? ?i de cei doi copii.
Azi copiii au terminat facultatea ?i au munca ?i via?a lor. El e singur ?i-?i tr?ie?te via?a, prins ca într-o plas? de p?ianjen în acela?i mecanism automat ?i aceea?i rutin? zilnic?.

Vin femeile de serviciu ?i aranjeaz? masa pentru protocol. El se prive?te obsesiv în geamul deschis ?i se vede mult îmb?trânit fa?? de cei cincizeci de ani ai s?i, cu p?rul r?rit ?i albit, cu fa?a supt? ?i ridat?, sl?bit bini?or ?i pu?in adus de spate. „Când am tr?it eu?” se întreab? el retoric. „Când a trecut via?a mea ?i ce mi-a oferit ea? Am tr?it ca un robot bine uns s?-?i fac? treaba zilnic?... ?i cam atât”. Vorba cântecului, „Fir-ar mama ei de via??!”
S-a s?turat pân? în gât, de câteva zile a intrat într-un fel de panic? ?i agita?ie, vrea cu orice pre? s? ias? din mecanismul acesta, vrea ?i altceva, vrea s? fac? atâtea lucruri la care a visat în tinere?e ?i de-a lungul vie?ii, vrea s? guste libertatea, s? cunoasc? lumea, nu doar cei câ?iva kilometri p?tra?i pe care se mi?c? de dou?zeci ?i cinci de ani încoace.
Asear? s-a decis în sfâr?it. ?i-a scris frumos demisia la calculator ?i a semnat-o solemn, iar azi o va înmâna oficial ?efului de departament.

Intr? în sfâr?it colegii de birou în frunte cu ?eful de departament, îl felicit? cu to?ii protocolar ?i zgomotos, el le r?spunde f?r? prea mult entuziasm. ?eful ?ine un mic toast, îi laud? virtu?ile de angajat model ?i-i ureaz? noi succese în firm?, s?n?tate ?i putere de munc?.
El mul?ume?te cu glas tremurat, î?i ia inima în din?i ?i-i înmâneaz? ?efului demisia sa.
- Sper c? e o glum? de-a ta, s? ne mai distr?m ?i noi! zice ?eful, zâmbind contrariat.
- Nu, deloc. Vreau s?-mi închei socotelile cu firma.
Colegii r?mân încremeni?i de cele auzite. Apoi sar cu to?ii pe el, revolta?i la culme:
- Cum s? pleci, m?i, omule, de la a?a o firm?? Ai o munc? interesant? ?i pasionant? ?i un salariu cum mul?i ?i-ar dori!
- Ce nemul?umiri ai? revine ?eful calm ?i cu un aer de data asta grav. Spune ?i se rezolv?, aici ?i acum! Nu-?i ajunge salariul? Am s? te propun pentru o m?rire.
- Nu-i vorba de salariu, banii nu sunt o problem?...
- Atunci? Care e problema ta?
- Pur ?i simplu nu mai vreau. Vreau ?i altceva de la via??.
Discu?iile se prelungesc inutil. Omul r?mâne la decizia sa cu o înc?p??ânare care-i uime?te pe to?i. În cele din urm? ?eful accept? demisia pe care o va înregistra mâine diminea?? la secretariat.
- Dar va trebui s? ne dai un preaviz ?i s? mai vii cincisprezece zile la serviciu, îl aten?ioneaz? ?eful.
- Îmi pare r?u, dar am restan?? exact cincisprezece zile de concediu, am aici ?i cererea de concediu. La birou toate sunt în perfect? ordine, am finalizat toate lucr?rile ?i rapoartele de serviciu, le g?si?i pe birou ?i în fi?etul meu.
Depune cheile pe mas? ?i micul party se destram? într-o atmosfer? de înmormântare.
To?i p?r?sesc sala în t?cere ?i intr? nea Petric?, omul de paz?. Are ?aizeci de ani, a fost pe vremuri subofi?er în armat?, angajat apoi ca agent de paz? ca majoritatea fo?tilor s?i colegi.
- Ce ?edin?? a?i avut aicea?
- Un mic chef...
- Ce chef? ?sta-i chef? r?bufne?te nea Petric?. F?r? un coniac, f?r? un ?pri?, f?r? o ?igar?, f?r? ni?te mici ori un gr?tar? P?i, pe vremuri în toate fabricile ?i institu?iile nu lipseau o sticl? de ceva în biroul ?efului, pachetul de ?ig?ri ?i scrumiera pe mas?. Aia via??, nu asta de azi! Dar cu ce ocazie cheful?
- E ziua mea.
- Oho, la mul?i ani! izbucne?te nea Petric? afabil ?i strânge cu amândou? mâinile mâna s?rb?toritului. ?i scuze pentru cuvintele de adineaori!
- Nu-i nimic, nea Petric?! Ai perfect? dreptate...

Sare brusc din pat, speriat de lumina puternic?. Soarele e deja sus, se aud p?s?relele ciripind vesele la geam. Inima îi bate s?-i sparg? pieptul, dar î?i aduce aminte c? a dezactivat alarma de pe telefon ?i de-acum e liber s?-?i fac? singur programul, nu s? i-l fac? al?ii. Deschide larg geamul, se prive?te în sticla lui, î?i îndreapt? spinarea ?i î?i zâmbe?te larg, parc? a mai întinerit de ieri încoace. Înc? nu ?tie ce va face, dar nu va duce grija zilei de mâine, are contul plin, e s?n?tos ?i înc? tân?r ?i are sentimentul c? via?a lui abia începe.

Grig Salvan (Benedictus) | Scriitori Români

motto: inca nu-i prea tirziu

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro