Acest site este un atelier literar deschis oricćrui scriitor, amator sau profesionist. Reveniži īn cāteva zile pentru mai multe informažii.

Conžinut disponibil īn format RSS/XML ŗi varianta wap

Drumul cćtre literaturć

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si īn continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinānd cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim īmpreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, īnsa cele īntālnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. Īn functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. Īn definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o īntreprind. Noi speram sa fiti īn numar cāt mai mare.

Mocanii (Timpuri ?i destine - cap. 6)

de valeriu danalachi

Domni?oara remarcat? īn ultimul dialog, īntr-adev?r era fat? a lui Neculai. O chema Catea, C?ti?oara, Ecaterina, Caterina... numai nu Cati?a sau Catrina. Īn acea priitoare duminic? de joc, ea cu adev?rat avea īmplini?i ?aisprezece ani. Era al patrulea copil īn familie. Neamul lui taic?-s?u se tr?gea din mocani, demult veni?i din partea Transilvaniei.
Dup? cum gl?suiau vechile pomeniri, turmele muntene īntr-un timp se mul?iser? c? nu le mai ajungea de māncare, iar bacii lor nu mai aveau loc sub soare, nici p?mānt sub picioare. Atunci mocanii, s? nu ajung? la r?u īntre ei, au f?cut adunare. Hot?rīrea a fost ca b?trānii s? r?mān? cu mezinii lor pe locurile str?mo?e?ti, iar tinerii s? plece cu oile īn c?utare de alte ima?uri.
Tot cutreierīnd cu turmele mun?i īnal?i, strīmtori stīncoase... pleca?ii au dat de coline cu hran? īmbel?ugat?, dar nu le-a surīs norocul. Acele p??uni bogate demult erau de al?i veni?i dominate. Cete de b?rbo?i īnal?i, cu bīte lungi ?i buzdugane groase le-au a?inut drumul, īndreptīndu-i spre petroaie ?i coaste usc?cioase. Īndep?rta?i cu totul de a lor ba?tin?, veneticii nu mai aveau cum face cale-ntoars?. Obliga?i la īmp?care cu soarta, au mers īnainte, la īntīmplare, f?r? s? mai ?tie pe ale cui meleaguri se g?seau.
Īndemnīndu-?i turmele īn c?utare de locuri nepopulate, mocanii se ?ineau uni?i, īntre ei nu se īndep?rtau, dar nu tot timpul reu?eau. Cei r?ma?i īn urm? nu mai avansau: se mai perdeau, se mai opreau, de la drum se ab?teau... haite de tīlhari ?i lupī īi rupeau.
Dup? ce colindaser? o bucat? de Moldov?, ciobenii, r?ma?i cu sub?iate cīrduri de oi, se v?zur? lāng? ap? cu maluri īnalte. Rīul nu era mare, dar tulbur, iute ?i adānc. Coborānd la vale dup? curentul apei, aruncānd priviri spre r?s?rit, mocanii au dat cu ochii de ni?te dealuri ar?toase, amestecate cu p?duri, pārloage ?i ima?uri f?r? zare de vietate.
– Īntr-acolo e drumul nostru, acolo ne este locul – zise mai marele din māna de mocani r?ma?i īmpreun?.
– Cum s? trecem apa? – a īntrebat unul.
S-au dat ?i s-au tot dat la vale bacii cu turmuli?ele r?rite, pīn? au dat de un loc cotit, dup? care rīul se l??ea, pierzīnd adīncime. Dup? ce ar?i?a de var? a sc?zut apa, curentul s-a īncetinit, ?i malurile s-au apropiat īntre ele. Atunci a fost, cīnd mocanii au trecut apa cu ale lor cojoace, desage, ciomage, bice... cu cīini ?i cu oi cu tot. V?zāndu-se pe alt mal, au luat-o cale-ntoars? de-a lungul rīului, s? dea de izlazurile v?zute mai īnainte. B?trīnul Bugeac, uitat de boieri ?i voievozi, pustiit de tartari ?i al?i jefuitori din a lor neam p?gīn, i-a primit pe veni?i cu tot ce avea. Bacii cu mioarele lor s-au īmpr??tiat, s-au oprit pe unde s-a nimerit de le-a priit, ?i, cu zel, s-au apucat de trait. Turmele li s-au īnnoit, grīul pe līng? ei s-a pus pe īncol?it, femei de via?? īn s?tucele din v?i ascunse s-au g?sit...
Neculai cu familia lui nu prezenta decāt o r?muric? din vārful acelui arbor trufa?, īncoronat cu mul?ime de Ioni, Scridoni, Grigori, Vasili, Simeoni… īntruchipānd tot neamul moc?nesc din sat ?i īmprejurimi.
Se n?scuse tata Ecaterinei la un sfār?it de veac, īn familie īnst?rit?, apreciat? ?i bine v?zut? de oameni gospodari. Dup? cum pomenea mai tārziu baba primitoare de sarcin?, pruncu venise pe lume rāzānd. B?iatul a crescut, a īnv??at la ?coal? scrisul, citirea ?i socotirea.
Cānd ajunse Neculai s? fie de mare folos pe deal, ?i īn gospod?rie, īmp?ratul ru?ilor (alt Neculai) l-a īnc?l?at īn cizme, l-a īmbr?cat soldat, ī-a pus pu?ca-n māini ?i l-a trimis la r?zboi cu neam?u. A luptat el cāt a luptat, dar īntr-o neprielnic? zi al?turi a c?zut o ghiulea. P?māntul sub picioare s-a cutremurat... Osta?ul Mocanu s-a trezit culcat īn lan necopt de secar?, cu burta spintecat? ?i m?runtaiele-i īn bra?e. Noroc mare a avut c? atunci treceau pe-al?turi doi sanitari cu targa goal?. Doftorii l-au sp?lat, i-au b?gat ma?ele īnapoi, le-au aranjat la loc cum au putut, i-au cusut burta ?i l-au l?sat īn paza Domnului, īncurajāndu-l c?, dac? rana se lecuie?te, acas? pleac?, ?i de r?zboi scap?.
Dup? o lun? de spital, tān?rul a fost liberat de armat? ?i evacuat cu tren plin de r?ni?i īn spatele frontului, ca de acolo s? se retrag? la ba?tin?.
La zile de drumuri f?cute īn vagoane, cu pasul ?i-n c?ru?e de ocazie, a ajuns Neculai acas?. V?zāndu-l suferind de dureri, alb la fa??, sleit ?i lihnit, neamurile s-au apucat de-l bocit, de fric? s? nu moar? tān?r. S-a speriat ?i mam?-sa, dar nu s-a pierdut cu totul. Tot atunci a dat zvon īn m?hal?, c? b?iatul ei avea nevoie de lecuire. Pān? īn sear?, s-a umplut casa de babe din tot satul, bune de f?cut ?i desf?cut minuni, cu ochi ?inti?i ?i sticli?i, gata s? īnghe?e ?i apa īn fāntān?. Numai ce nu i-au f?cut doftori?ele: l-au descāntat de boambe, i-au bolborosit rug?ciuni ale lor... la urm? l-au ?i sc?ldat īn pi?at de iap? tān?r?, cu tot cu izmene. Īn afar? de procedurile executate, zile la rānd repetate, babele c?rau īn poale ?umuiaguri de ierburi, toate t?m?duitoare, obligāndu-l pe bolnav s? le rugume f?r? īncetare, pān? s?-i dea ?i-n gre?uri de am?reala curatoare.
La dou? luni, tān?rul īncepu a mānca mai cu īndr?zneal?, se īnvior? la fa??, c?t?tura-i prindea la via??; glasul i se dregea īn tonul de om s?n?tos. Rana s-a cicatrizat pe dinafar?, ?i īn?untru s-a l?sat aproape uitat?.
Odat? īntremat, s-a apucat Neculai de lucru. Neamurile īl jeleau, īl fereau de greut??i, de oboseal?, se st?ruiau s?-l ?in? mai mult pe lāng? cas?. Dar, nu era el omul care s? īnc?lzeasc? mult locul. ?i apoi, traiul de atunci nu se īnvoia cu alint?rile, nici māncarea pe mas? nu pica din ceruri. Tān?rul s-a īntors la plug. Īntre timp, ru?ii plecar?, ci romānii revenir?, esen?a p?māntului r?mānānd aceea?i.
Lupt?torii revolu?iilor r?s?ritene, ce urmau s? fie īnn?bu?ite de alian?a capitalist?, nu c? au rezistat, dar au ?i promis s? atrag? de partea lor īntregul proletariat mondial. Autorit??ile regale garantau pace īndelungat?, tihn? stabil?, īmbel?ugat?... Lumea nu prea credea, se īngrijora...
America! America! A-me-ri-ca... tot mai des r?suna ecoul noului continent, imaginat drept sigur refugiu, cu mari avantaje vitale fa?? de b?trāna Europ?. Tenta?ia plec?rii ajunse ?i la tor?ile Bugeacului, dezb?tānd plugari din ale lor deprinderi seculare. Valul noii aventuri cre?tea pe zi ce trecea.
Primele zvonuri, ajunse ?i la urechile lui Neculai, au fost uluitoare. Cum numai numele America ī?i f?cea aparen?a īn holburata lui memorie, momentan imagina?ia-i b?tea īn tablouri cu via?a de invidiat, aparte de cele īnchipuite de alte min?i vis?toare. Odat? i s-a desf??urat īnainte un orizont nemaiv?zut, cu soare mare, mare... cer senin plin de hulubi albi, cocostārci... El, īn carne ?i oase, se vedea la umbra unui ficus b?trān, a?ezat la o mas? pus? pe podea de scānduri drepte, geluite, l?cuite. Scaunul cu speteaz? īnalt?, aproape tot īnvelit cu goblen īn fire de aur alb, tare sem?na cu tronu ?arului īn timpurile bune. Nu era singur. Dou? cucoane ?edeau al?turi, una-n stānga ?i alta-n dreapta: amāndou? tinere, frumoase, īmbr?cate la moda de pe acolo, boite pe buze, ochi ?i obraji, cu unghiile lungi, ascu?ite, tot boite... Dar cum EL ar?ta!!!... Purta p?l?rie-cilindru, alb? ca om?tu, f?r? ?ār? de colb pe bordur?, pu?in-pu?in aplecat? spre urechea dreapt?. Da frac de care avea el!!!.. –Tot alb, croit din material sub?ire, nici larg nici strāmt... buzun?ra?u-i de la piept demonstrānd col? de batist? parfumat?, de un albastru senin ales īn tonul ochilor. Tot albastru-i era ?i fluturu de la gāt cu chiatr? scump? la mijloc, strīngīnd sub mul??mita-i barb? capetele rotunjite ale gulerului crohmolit... Compozi?ia se īncheia cu pantofi din piele curat? de crocodil. Baston din filde?, īncrustat ?i b?tut cu safire, se t?v?lea pe podea aruncat la nimereal?, īn ciuda s?r?ciei. Masa de marmur?, īnc?rcat? cu tot felul de bun?t??i, īndemāna la gustare. Īntr-o cup? mare, de aur, vinuri r?cite f?ceau din ochi cu litere str?lucite, īn limbi str?ine ticluite pe etichetele lipite. Trei pocale abureau īn umbra zilei, umplute de un servitor smolit cu totul, retras īntr-o parte, strāns ?i el īntr-un smoking de invidiat, cu m?nu?i albe lungite pān?-n coate... A?ezat picior peste picior īn tronul lui, Mister Nicolas privea a lehamite la necuprinsele-i cāmpii: īmpānzite de tractore cu motoare cānt?toare, mānate de clasa muncitoare, ?i ea g?tit?-n strai de s?rb?toare, supus?, blānd?, īn?eleg?toare... Alt anturaj, alt strai, grai, trai... alte viziuni. O nescris? pl?cere īi radia toat? fizionomia, la un loc cu nasul cārn sub?iat īn m?suri egale pe la margini, gura īntredeschis? ?i din?ii sclipitori, c?z?ceasca-i mustea?? – a spicului copt culoare... Cam a?a i se ar?ta lui Neculai visul american, cānd se pr?bu?ea pe patul de ba?tin?, ?i el stors de coarnele plugului basarabean.
Īntr-un timp, valul plec?rilor s-a a?ezat. Careva amator de drumuri neterminate, poposit proasp?t la ba?tin?, s-a jeluit pe noul continent. L-a hulit ?i l-a tot hulit, c? altora nu le-a mai trebuit. P?rin?ii lui Neculai, s? nu-?i piard? b?iatul pe p?mānturi str?ine, f?cānd uz de acele urāte zvonuri, au insistat la īnsur?toare.
Īn sat, tān?rul era v?zut bine pe dealuri, la jiocuri ?i iernile pe la ?ez?tori, cānd mahalele intrau īn s?rb?tori. Un fl?c?u chipe?, cu cojocel ?i c?ciul? crea?? de cārlan, īnc?l?at īn ciobote lustruite, īnc? ?i din familie de mocani gospodari, n-avea cum s? nu fie luat īn seam?.
Din a lui fire, Neculai era vesel, ?ugub??... mare aspirant la aventuri. Unde era el, acolo se f?cea ?i gloata. Amatori de istorii īnf?ptuite (sau ba) se īmbulzeau īn juru lui, s?-i asculte bazaconiile. Fetele de m?ritat īl pl?ceau, ?i asta īl īncānta. Drept r?spuns, le observa, cu priviri ?i vorbe dulci le aten?iona, dar la īnsurat nu se gr?bea, se uita mai mult la una mai mic?.
Acea domni?oar? de invidiat nu putea fi decāt M?randa. A?a nume īn sat era de neconfundat, c?-l purta doar o singur? fat?, īnc? de feti?can? īndr?git? de Neculai. Maria, astfel suna numele ei de botez, f?cea parte din vi?? adānc?, īnc? pe timpuri de voevozi r?spāndit? īn sat ?i-n afar?, cu oameni vrednici, demni de sincer? onorare. Tat?l ei, Ion Nucaru, se tr?gea din familie de mul?i fra?i: Gheorghe, Miron, Alexandru, Costache... to?i ca unu harnici la lucru, cu ogoare mari, case aranjate... om?no?i, cānt?ri?i īn traiul de toate zilele. Mam?-sa, Anastasia Bugeac, fusese adus? mireas? de la L?rgana*, cu mult? zestre, mare alai... provenit? ?i ea din neam-neam.
Ion ?i Anastasia au murit, de tineri. R?mas? orfan?, M?randa a fost īnfiat? de familie f?r? copii – Iacob Androni ?i so?ia-i Catinca (Nucaru), sor? a r?posatului tat?. Crescut? īn condi?ii de oameni īnst?ri?i, fata de?inea studii primare, cuno?tea limba rus?, german? ?i romān?, ?tia croitoria (meserie rar? īn acele decenii), era istea?? de la natur?. Ultimele calit??i i se tr?geau de la o bunic? ie?it? din slavoni cu vi?e evreie?ti, venit? din Polonia, luat? īn c?s?torie de un b?rbat din alde Nucaru. Cic?, muieru?ca ceea era frumoas? ?i tare descurc?rea??. Sapa nu-i era consoart?, īn schimb casa o ?inea ordonat?, copiii īi erau īngriji?i, instrui?i, īncuraja?i ?i l?uda?i.
A crescut M?randa īn voie ?i destulare, iar m?rindu-se, s-a f?cut īnc? mai frumoas? ca v?zut? de copil?. Era de talie mijlocie, sub?ire la trup, cu ?inuta dreapt? ?i fruntea sus ridicat?. Avea p?rul negru, lung, des, ochii c?prui, nasul drept, sub?ire...
Fata se bucura de aten?ie nu numai din partea fl?c?ilor. P?rin?ii lui Neculai, tr?ind īn aceea? m?hal?, cu ochii o māncau īnc? de mic?. Cānd observar? ei c? b?iatul visa raiuri americane, deciser? s?-i caute mireas?.
– Scridoane – se adres? Maria īntr-o zi c?tre b?rbat-su.
– Cum crezi, M?randa ?i-ar hi bun? de nor??
– M?rioar?, di ?i īntreghi prif?cut?, dinainti ?tiind cari-i r?spunsu?
– Omu s? mai schimb?. ?i i-o pl?cut eri, azi poate s? nu-i mai convin?. De-at?ta ?i ti īntreb, ?i b?ietu trebue īntrebat.
– Lu Neculai īi pla?i tari... N-ai v?zut cum īi fug ochii dup? dānsa?
– Am v?zut, pintru asta anume la dānsa m-am oprit.
– Acu, r?māne s? auzim ?i spuni Iacob ?i Catinca.
– A?a-i, da mai īntāi s? videm ?i spuni b?ietu, s? aud din gura lui: dac? o vre sau nu, s? him ?i noi cu inima īmp?cat?.
– Am s? tai un cārlan, cu fasole pe mas?, a?a īntrebare... Īn aceea?i sear?, Maria g?ti friptur? cu m?m?lig?, ridic? mur?turi din pivni??... Īncurajat de trei p?h?rele, Scridon īncepu a da tārcoale delicatei mānc?rimi creierale . Au stat de vorb? īn voie, ca īntre b?rba?i. Cānd Neculai se aprinse cu zv?p?iatu-i plan de plecare, tat-so ī?i strig? muierea, s? mai aduc? un cob de hin!
– Da nu-i vremea di culcari? – īntreb? M?rioara, cam somnoroas?.
– Nu, c? demult n-am vorghit cu fi?ioru. – N-au dovedit b?rba?ii s? schimbe dou? cuvinte, c? jupāna a ?i intrat cu ulciora?u.
– Hai, a?az?-te ?i tu al?turi, c? treaba-i serioas?.
– Da ?i v-o mai trecut pin minti la oara asta?
– Neculai s-īnsoar?... S? videm ?i fa?im, ?i cum fa?im mai diparti.
– D-apoi, ii ?i timpu, di acu. Da cari-i fata?
-- ?ini, dac? nu M?randa?
-- Doar ?ti?i c? ńi-i drag?, ?i nu di acu... La o s?pt?mān?, p?rin?ii s-au pus de acord cu leg?māntul tinerilor. Tot atunci se anun?ar? f?g?duin?ele, datina... ?i ziua nun?ii.
Petrecerea a fost cu mare veselie, mas? bogat?... ?i māndri l?utari din a Bugeacului covat?. Onora?ii musafiri i-au īmbel?ugat pe tineri cu tot felul de lucruri ?i viet??i de trebuin?? la noua c?snicie.

Dup? c?s?torie, planul ”America” s-a spulberat. Neculai se afund? cu osārdie īn gospod?rie, de?i, īnc? se mai interesa de c?l?torul obijduit pe ?ara paradisului. Pe unde trecea, mereu de el īntreba. P??itul, parc? intrase īn p?mānt. L-a tot c?utat el... pān? la o zi, cānd īn tārgul F?lciu d?du de un mo?neag urācios, la fa?? prost ?i la c?t?tur? mintios.
– Poate, din īntāmplare, ai auzit di ?ineva care s-o īntors nu dimult din America? – l-a īntrebat Neculai, intrānd īn vorb? cu el.
– Asta īntrebare am auzit-o ?i di la al?ii, anumi a?a di tineri ca tini. Ni?i tu n-ai astīmp?r pi p?mīntu t?u, la str?ini ti traji...
– M-am dezīs, da-s curios macar s? aflu adev?ru.
– Dac? a?a-i vorba, am s?-?i spun cari-i omu cela, numa ?ie, mai mult nimenea s? nu afli di dīnsu. Ne-am īn?eles?
– Ne-am īn?eles.
– Eu īs omu cu pri?ina.
– Dac?-i a?a, poviste?ti ?eva di America.
– ?i s? poati spuni di o ?ar? a bandi?ilor aduna?i din toat? lumea?
– Da ia zi drept, mata ai fost acolo?
– Asta mai īmi lipsea, acu, la b?trīne?e...
– Atunci, de ce vorbe?ti ce nu ?tii? – l-a luat la ?esut Neculai, ie?it din fire. – Toate bīrfele... matale le-ai scornit, a?a-i?
– Astea nu-s bīrfe, īs vorbe cu tīlc.
– ?i, care le este rostu, spune matale!
– Ca tinerii s? nu-?i lese meleagul īn schini ?i pārloage. Eu am avut trei ficiori… Di-acu, nu-i mai am. Au vīndut tot ce-au avut ?i au plecat. Eu cu baba am r?mas singuri, da ei muncesc ca negrii, le fac ceaf? groas? la ?mecheri ?i tīlhari. Acu vor s? vin? īnapoi... n-au bani de vapor.
– Poate mīinile nu le cresc de unde trebuie, dac? nu-s īn stare s? cāī?lige īn ?ara banului. Da ??rl?tani... Numa pe unde nu sānt ei, mai ales īn partea asta de Prut.
– Ba-s b?ie?i muncitori, ?tiu rostu... De vicleni ?i ho?omani īi plin? lumea, ai dreptate, dar... Una-i s? dai de ei īn ?ara ta, alta-i s? dea ei peste tine īn lumea lor.
– Spui m?tale... acolo roata norocului īi mare, se īnvīrte?te mai tare. De-atīta ?i ?i-au plecat feciorii anume acolo. Tinerii de azi au alt? minte, vor s? tr?iasc? mai bine... M?ta nu te scīrghi. Lor acu nu le merge, da a s? vin? vremea... Atunci a s? te ea ?i pe m?tale cu baba la America.
– O-ho-hoo!!! S?-mi las ungheru la b?trīne?e?... Tu, v?d c? e?ti b?iet īn curaj. M? mir c? īnc? nu e?ti acolo. Di tineri, drept ai spus. Pe b?trīni a s?-i īn?elege?i cīnd o s? īncape?i īn chelea lor.
– Cum s? īn?eleg eu asta? Cine, ?i īn pelea cui trebuie s? īncap??
– Fiecari – īntr-a lui, numa atun?ea omu se astīmp?r?. Nu-l mai m?nānc? schinarea, nu-l mai traji la nebinii, nu mai īn?earc? marea cu dejitu... Numa atunci el se simte acas?, īn casa lui, īn gr?dina lui...
– Cuvintele estea a m?tale par cam īncurcate, bat tare īnspre ?tiin??. Da, ia zi m?ta, cam de cī?i ani are nevoie un om, s? īncap? īn pelea lui, f?r? ca s?-l strīng??
– Unu mai devreme, altu mai tīrziu...
– Da eu? De mine ce-ai spune?
– Asta la tine se va petrece cānd ai s? ajungi s? s?ru?i p?mīntul care te ?ine ?i care te hr?ne?te.
– L-am s?rutat nu odat?... Īn tot anu fac asta.
– L-ai s?rutat cu gura, cu obragii, cu fruntea... Asta nu se socoate, trebuie s?-l s?ru?i, s?-l alin?i ?i s?-l māngāi cu sufletu.

valeriu danalachi (cantemirdva) | Scriitori Romāni

motto:

Despre noi

Ne puteži contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu gražie de etp.ro