Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Incognito

de Daniela Luminita Teleoaca

La to?i ne era fric?. Nu ?tiam exact de ce. De cine?! Aceea?i întrebare care ne fr?mântase str?bunele str?bunii se ivea ?i pe buzele noastre, amu?ite înainte de articulare. Ne luam cu una, cu alta. O inflorescen?? galben?, cel mai probabil de ro?ie, ivit? aproape din întâmplare, tot a?a mergând spre maturitate. Un rest dintr-o ram?. Povestea încropit? de fiecare dintre noi... dintre voi... cu imagina?ia-i personal?, intersectându-se în marea imagina?ie colectiv?... pân? la confuzie pân? la anonimat pân? la apocalips?. P?s?rile ciripeau la fel ca la facere. ERA CEVA ÎN SPATELE CIRIPITULUI LOR! În felul în care eu simulam începerea, continuitatea. Uria?a actri?? parc? b?tea în retragere. ?i atunci... ei... atunci o barc? oarecare suspenda interoga?ia. Nu fusesem nicicând mai asertivi. Luam lumea. O puneam în enun?uri cu punct, care se f?ceau ditamai mun?ii, ditamai oamenii. Ah, ce gelo?i mai eram pe Dumnezeu! Cum de ?tiuse El a?a de irezistibil s? croiasc? via?a!? ?i celeilalte, intempestiv, pe nev?zute, loc în ea s?-i fac??! C? mergeam ca orbii, frumo?ii orbi ai marilor ora?e! Purtând la intervale inteligente, cu luciditate stranie, aurul spicelor, starea de gra?ie, incapacitatea de a ne opune contopirii cu nesfâr?itul: ?ine-m? la cap?tul lumilor, acolo unde nu exist? trecere ?i hrana îmi este zumzetul spicului înspre înviere! Tr?iam clipa, fie ?i în foi?orul ?sta ce se dep?rtase v?zând cu ochii, de care ne atârnasem ca de o prim? ?i ultim? firav? fo?nire de via??! ... ERA CEVA ÎN SPATELE CUVINTELOR NECUNOSCUTULUI! Într-o clip? z?rit pe banca invizibil?. Acolo în camuflajul perfect al vi?inilor fosforescen?i ce aruncau stropi de ploaie înspre îngeri. – Merge?i cam 500 de metri (ohooo, o juma de km!!) la dreapta... pân? la o intersec?ie... (lumea era, desigur, aceea?i succesiune ampl? de r?scruci, de reinvent?ri salvatoare)... O s? vede?i ni?te umbrelu?e, unele ag??ate direct în cer... Dac? o s? ave?i noroc, ve?i prinde chiar luntra?ul...

(Nu m? încredin?asem eu vreodat? prea mult norocului... am sim?it pala înmiresmat?: sigur Dumnezeu inventa cea mai curat? dintre lacrimi)

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro