Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Copiii se d?deau în leag?n. Iar... oamenii, .... oamenii mari ce f?ceau?

de Daniela Luminita Teleoaca

Continuau s? pun? semin?e. Firicelele lor verzi ie?inde din iubire înainte de timp. Cu siluetele atârnânde peste margini de lume, cu ochii tri?ti f?cu?i s? se închine bucuriei, darului sfânt al vie?ii, lui Dumnezeu. Când cu bun? ?tiin?? î?i a?terneau amnezia peste nesfâr?itele nop?i de nesomn de fric? de iluzie de ie?ire din ei. Verdele cutremura moartea degetelor când soarele imortaliza figurine de por?elan sculptate în vara aia ce va s? vin? va s? vin?... Cu spicele ei ample, cu obrajii mai ales cufunda?i în puful pâinii lor, cu câte o dâr? de mac s?lbatic, domesticit în suflet de om ca în propria-i lume. Ridicau germenii în lumin?! Acolo departe în suflul cicorilor ce trasau hore cu zveltul zbor de o clip? al libelulelor..,. cu tricoul meu de timp ponosit deodat? p?truns în aria neminat?. Când totul doare doare doare... atât de frumos! Ca o articula?ie la facere, ca o Dragoste. C?ci, ?tiu, împotriva haosului îmi ?ine hang Dumnezeu ?i lucrurile toate fi-vor aranjate... fi-vor... Dar copiii se d?deau în leag?ne. Uria?e, le atingeau parfumate cre?tetele de cer. Cu mânu?e de dincolo de vreme, de istorie, înf??urau funia groas? în tandem cu plasticul miraculos colorat în care fusese împachetat? o ciocolat? sau o inim?: Flori fete filme sau b?ie?i melodii sau cânt?re?i? Alegeau invariabil: Florile! Miroseau dân?ii a fagure ?i a cire?e... a îngeri miroseau. Cu marea lor lips? de griji... cu eternitatea... O Mam?????????....! le a?eza h?inu?e. Ca-ntr-o euharistie se împ?rt??ea din taina duhului copil?riei, ?tia ea cumva: toate astea nimeni nimic n-avea cum a le învinge! Dar oamenii mari c?deau grei la p?mânt ca ?i cum firavele firicele ar fi c?p?tat deodat? consisten?? de plumb... Ar fi putut fi Paradisul...! Din cer se l?sau, istovite, aripi. Un nor nev?zut le acosta firea, hectarele de iubire devastate... Se l?sau se l?sau... grele de tot aripi din plumb... Cascheta unui ofi?er zbur?t?cit? în împleticirea picioarelor pa?nice... S? se fi apropiat ploaia? ?i-atunci... cel mai la îndemân? ad?post? ...ei se închinau! Bucuriei ?leia nev?zute ne?tiute... c?reia doar frumo?ii nebuni nu înceteaz? s? i se închine... Cu puful fagurelui lor copiii domoleau uria?ii purt?tori înspre îngeri. M?t?h?loase, printre ierburi cre?teau, de-a dreptul peste r?suflarea lor, trupuri nedezamorsate de bombe... Dar ei mângâiau semin?e, ridicau germeni, când picii erau pe picior de egalitate cu Dumnezeu... Nici n-au auzit când au murit.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro