proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

N-a? putea spune c? m? dau în vânt dup? fostele prietenii, dar dac? tot s-a întâmplat s? trec prin fa?a institu?iei, dar fix prin dreptul ei, nu m-am putut împiedica s? ap?s cu ar?t?torul, scurt, butonul soneriei adâncit ca un cuib de vrabie în stâlpul umbrit de un arbore de m?tase. M?car a?a, s? ?tiu cine e de serviciu, cine mai munce?te, cine nu, de parc? ?sta era interesul meu în ziua de mar?i, trei ceasuri rele.
Ei bine, femeia de serviciu era bine-merci pe-afar?. Timp frumos, bun de ascultat ciripituri ?i alte cele ?i chiar de urm?rit bucuria ?obolanilor prin iarba crescut? mai stra?nic decât un copil, oricare ar fi acela. Ei bine, am zâmbit cumva ?iret, am salutat, în timp ce din p?rcu?orul amenajat cu dou? b?nci împrejmuite de trandafiri ?i stânjenei în pozi?ie de drep?i îmi f?ceau cu mâna, chicotind, câteva colege ie?ite s? se încarce musai cu d3. Episodul era la fel de vechi ?i sociabil ca ?i parcul. Zumzetul gâzelor era bine de tot perturbat de h?rm?laia iscat? de râsete ?i voci amestecate cu aerul îmblânzit de soarele de mai.
Am intrat în cl?dire, dup? ce ne-am f?cut cu mâinile pe sus, ca la vreun ame?it de festival în aer liber, ca la o parad? cu surle ?i trâmbi?e ?i fete expuse pe toate p?r?ile, dar musai cu p?l?rii de vr?jitoare ori cine ?tie de care. Era doar o revedere, ce mare lucru! Dar, ne place s? ne d?m în stamb?.
A?adar, fiindc? ?tiam c? va urma o mare plictiseal?, de vreo dou? ore aproximativ, adic? atât cât îmi puteam permite s? stric din propria via?? de dragul fostelor prietenii din care unele nu meritau pentru nicio secund?, am luat-o din u?? în u??, din birou în birou pân? am ajuns la toaleta damelor care, trebuie s? recunosc, a devenit pe loc foarte interesant?. ?ti?i ?i voi cum e dup? ce bei câteva limonade reci. Apoi, ca omul, m-am sp?lat pe mâini ?i pe fa??, sim?eam cum se dezlipesc pupicii ?i celelalte celule moarte cu care îmi tapetasem obrajii de dragul revederii. Ce chestie! ?i asta era tocmai pentru c? în doi ani ?i mai bine m? dezv??asem de astfel de lipituri!
La naiba dac? mai în?eleg cum sunt f?cut?! Am riscat pe pielea mea s? dovedesc uneia dintre amice, uneia care a tot roit în jurul meu cât a avut nevoie ?i-apoi s-a dat de?teapt? ?i mi-a f?cut ni?te fi?e de-alea de doi bani de m? l?sasem p?guba?? fiindc? n-a? fi scos-o la cap?t cu ea, era prea îngâmfat?... Dar, ce spun eu? Îngâmfat?, pe naiba! Mai degrab? ofticat?. Frate, dar n-ai s? crezi cât de ofticat?, lua foc din orice. Cum ziceam, voiam s? dovedesc un lucru, tâmpit, de altfel, c? am uitat deja întreaga fanfaronad? ?i sunt dispus? tare s? o îmbr??i?ez. Era mai degrab? ideea de a o b?ga laolalt? cu întreg regimentul de fo?ti colegi, adic? de a-i face înadins c? e una ca oricare alta, tocmai fiindc? se credea ea altfel. Mi-a aruncat o privire trufa??. Nu ?tiu de ce, m? a?teptam la mai mult din partea ei, dar, ce chestie, chiar nu a mai fost în stare de fi?e ?i din astea. Mi-am spus atunci c? trebuie s? plec îndat? ?i mi-am jurat s? nu mai dovedesc vreodat? niciunei mutre ridate cum c? obrazul fin nu trebuie întors niciodat?!