proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Ziua a patra
La zece ?i zece minute s-a întâlnit cu doctori?a, c?reia i-a confirmat personal decizia de externare comunicat? în seara anterioar?. Medicul curant, cu o competen?? nedefinit? în scurtul episod, dar ca specialist în PR, mai ales în dialog cu ni?te am?râ?i de apar?in?tori con?tientizând iminen?a mor?ii, excep?ional de talentat?, le sugera permanent c? acest mizerabil început va sfâr?i într-o deplorabil? intubare, avea dreptate, o spunea ?i cu un aer mimat de participare la suferin?a auditoriului - ce postur? ingrat? ave?i! i-a spus , dup? un mesaj realist rostit cu voce cald?, din care a în?eles pentru a nu ?tiu câta oar? c? este începutul sfâr?itului pentru tat?l lui, da doamn? doctor, avea?i dreptate, nu v-am repro?at nimic, de fapt v? repro?ez un singur lucru, o mâr??vie generat? de un sistem îmbuibat de formalism, când m-a?i anun?at c? trebuie s? merg la spital s? scriu în fi?a bolnavului c? solicit externarea, împotriva recomand?rilor medicului curant, formul? cinic?, comunicat? telefonic, apoi scris?, obligatoriu, la dictarea asistentei de serviciu pe salon, dumneavoastr?, pentru a nu mai da seam? de minciuna obligatoriu de scris, disp?ruser??i. Sus?inerea domniei voastre pentru retragerea cre?tineasc? a bunului meu tat?, din institu?ia suferin?ei ?i a mor?ii în casa ultimilor 55 de ani, sugerat? în cele trei întâlniri anterioare, a disp?rut exact atunci când eu, fiul cel mare ?i nerecunosc?tor, solicitam externarea, asumându-mi, împreun? cu to?i cei pe care i-am consultat mai înainte pierderea câtorva zile din via?a lui, a b?trânului, în schimbul prezen?ei necontenite lâng? el.
Drumul c?tre cas?, târziu, spre înserate, ?ofer cu protez? la picior, ma?in? veche, neprietenoas?, b?trânul tat? singur pe targ?, la externare lipse?te personalul, doar ?oferul ?i muribundul, decizia instantanee de a lua locul înso?itorului absent, frigul din cutia mirosind a moarte, transpira?iile reci ?i, la fiecare denivelare a drumului nemodernizat, adic? sub orice critic? de?i este cel mai solicitat drum jude?ean, (nu s-au in?eles cui s?-l dea în lucru, spunea, cândva, cineva... sunt foarte mul?i bani în joc, este o lucrare de anvergur?, trebuie rezolvate alunec?rile nesfâr?ite de teren, largit drumul la trei benzi pe urcare, sunt tare mul?i bani ?i nu s-au hot?rât cui s?-i dea, s? mai capete ?i ei parand?r?tul), la fiecare zgâl?âire, adic? aproape permanent, vocea b?trânului tat?, implorând ajutorul, nu m? l??saa! nu te las, sunt eu. .. cum e?ti tu? da sunt eu, ?i te duc acas?, nu mai avem mult ?i ajungem, vaaaiii, nu m? l?saaa! d?-mi ap? rece! mai ai pu?in? r?bdare, ajungem acas? ?i-?i dau, ?oferul ?chiop a scos salvarea neprietenoas? de pe carosabil, în urletele b?trânului tat?, cum e, bine? da e bine..., ce s? zic?, trag ?i eu o pi?are ?i mergem mai departe m?rturise?te ?oferul, la pornire iar??i, nu m? l?saaa!, în curbe, unde for?a centrifug? îl împingea în chingile care-l legau de targ?, acelea?i cereri disperate s? nu fie l?sat, precedate de strig?tul dezn?dejdii, în condi?iile limit?rii limbajului, rostit cu ochii închi?i - vaaaiii, vaaaiii!. Debarcarea în patul suferin?ei, dup? patru zile, igienizare absolut necesar? dup? tratamentul cu indiferen?? perfuzabil? din spital, rahatul vechi de câteva zile se odihnea în pampersul greu mirositor, escarele de decubit rânjeau cu negru funebru prin ?esutul necrozat, tânguirea permanent?, vaaaiii! nu m? l?saaa!, prefer s?-l aud v?itându-se acas?, decât s?-l fi primit mort, spune fiul cel mare, clar, spune ?i fiul cel mic, ?i abia atunci un fel de lini?te, de împ?care tulburat? doar de vaietele b?trânului tat? la manevrele obligatoriu de executat, ?i-a f?cut loc în casa p?rinteasc?.
Ziua a cincea
Ultimele ore de comunicare relativ con?tient?. Tratament obligatoriu, hidratare anevoioas? absolut necesar?, vocea lui în tonalit??i înalte, agresive în alte condi?ii, acceptate cu spaim?, în context, spaima c? s-ar putea termina ?i ele, strig?te ale disper?rii, amintiri amestecate, reactivarea în mintea fiului cel mare a suferin?ei vechi, cicatrizate, a cancerului de prostat?, diagnostic oribil, învins de bunul tat?, mai tân?r cu treizeci de ani ?i mai puternic pe vremea aceea, vindecare miraculoas?, apoi, dup? nou? ani, încercarea cumplit? a mor?ii primului s?u fiu, în bra?ele lui, chiar în bra?ele lui, dup? nou? luni de prezen?? zilnic? pe scaunul de lâng? patul din salonul muribunzilor de la oncologie. Lung? via?? ai avut, tat?l meu, bunul meu tat?, grea ?i plin? de încerc?ri... cred c? doar credin?a, sincer?, complet?, complex?, f?r? îndoieli te-a ajutat s? treci peste toate, sigur acesta-i mecanismul t?u de supravie?uire, îi spunea, în gând, fiul cel mare, r?mas cel mare dup? moartea fratelui, privindu-i, neputincios, agonia în curs de instalare. ?i iar??i amintiri, aceste vehicule teleportante, ce naiba caut? ?sta în mintea mea, acum, aveam opt ani, murise ?eful t?u, Gheorghe Gheorghiu-Dej ?i ne-ai dus pe to?i cu o ma?in? cu ?ofer, în raion erau zece ma?ini, poate, într-un sat apropiat s? vedem funeraliile tovar??ului la televizor, noi înc? nu aveam, în raion dac? erau vreo cincizeci, de toate, cinci ani mai târziu veneau vecini la televizorul nostru s? vad? fotbalul din Mexic, hot?rârea de a-l cump?ra luând-o dup? primul om pe lun?, când amândoi ne-am dus la casa de cultur? a ora?ului s?-l vedem pe Neil Armstrong plutind pe suprafa?a selenar?. Înc? nu-l descoperise?i pe Dumnezeu, mai erai cu partidul, mama suferea c? nu o l?sai s?-?i cultive credin?a, o f?ceai pentru noi, pentru protec?ia noastr?, într-o lume p?gân?, impregnat? cu un soi de romantism revolu?ionar meschin, ai vegheat mereu s? cre?tem în spiritul vremurilor, ai reu?it pe deplin, eu descoperindu-l pe Iisus târziu, la treizeci ?i trei de ani, cam în aceea?i vreme în care, disp?rând opreli?tile, a început ?i mama s?-?i manifeste convingerile, atr?gându-te ?i pe tine în lumea cu Dumnezeu, în care ai intrat tem?tor dar din care nu aveai s? mai pleci vreodat?.
Ziua a ?asea
Sângele nu se face ap?, sângele strig?, plânge, implor?, se roag?, asta face sângele când simte c? se dilueaz?, temându-se de înstr?inare, de indiferen??. Ziua nepo?ilor a fost una special?, nepo?ii din ?ar? s-au strâns la patul bunicului, sute de kilometri parcur?i într-o zi, cum s? nu-i iube?ti, cum s? nu-i cinste?ti, cum s? nu te minunezi de sentimentele acestor copii, e adev?rat c? au ?i ei copii, chiar studen?i, dar gândurile te n?p?desc, ?i tu, fiul cel mare te treze?ti amintindu-?i ceva ce ?tii de mult timp, ai ?tiut tot timpul, copiii care au fost crescu?i de bunici sunt mai boga?i cu un sentiment, mai buni ?i mai frumo?i, te sim?i iar??i trist ?i s?rac, tu ?i-ai v?zut bunicii doar cât ai fost mic ?i doar în vacan?e, nici nu-?i mai aminte?ti pe câ?i dintre cei trei pe care i-ai prins în via?? i-ai condus pe ultimul drum. Ast?zi îns? este ziua lor, a nepo?ilor, camera este plin? de iubire, chiar dac? trist? ?i împov?rat? de iminen?a sfâr?itului, palma pe fruntea lui îi alin? dogoarea, atingerea ?i masajul mâinilor smulgându-i gemete de durere, acela?i vaaaiii, care rupe inimile celor din jur. Cu toate c? nu au fost recunoscu?i de b?trân, nepo?ii nu se d?deau du?i, ?tiind c? atunci când se vor întoarce, în scurt timp, va fi dup? l?sarea întunericului peste lume. ?i iar??i zboar? gândul, pe mama ta, bunica Valeria mi-o amintesc cel mai bine, pe bunicul Maxim nu l-am prins în via??, s-a gr?bit s? plece, la bunica din partea ta mergeam cel mai cu drag, dar numai pân? pe la zece-doisprezece ani, m?run?ic? ?i slab? alerga toat? ziua, doar duminica avea alt ritm, se primenea, î?i îmbr?ca hainele de s?rb?toare mergând la biseric?, jum?tate din via?? a fost v?duv?, a tr?it peste nou?zeci de ani îngropându-?i câ?iva copii, ultima dat? când am v?zut-o era oarb? ?i desf?ca m?lai, s?rut mâna bunico, mi-a recunoscut vocea, tu e?ti..., cred c? dorin?a ei s? m? fac dasc?l, s? predau la ?coala din sat, locuind în casa b?trâneasc?, cu pere pip?rate în fa?? ?i nuc pe coast?, cu grajdul ?i ?ura într-o ordine des?vâr?it?, cu saltea de paie, strujac aspru din cânep? cultivat? ?i ?esut? chiar de ea, în camera mirosind a ierburi cum nu am mai sim?it vreodat? în vreun alt loc, cu patul înalt în care ne aburcam la somn, cu spaima ?i strig?tul când ?arpele casei t?indu-mi calea în drumul c?tre closet, mi-a înghe?at sângele în vine albindu-mi obrazul, cred c? aceast? dorin?? a f?cut-o s? nu-mi uite vocea nici dup? zeci de ani. Tufele de alun împr??tiate prin fâna?ele de pe colinele satului erau atât de bogate c? umpleam tr?istu?ele cu alune dejdiocate în câteva ore, borcutul de pe Valea Blidarului era o atrac?ie irezistibil? la vârsta mea de atunci, de?i era doar o ap? u?or în?ep?toare ?i ro?cat? din cauza oxizilor, t?v?leam fânul cu grebla cea mic? la vale de pe coastele abrupte, mergeam cu spaim? la ,,T?ul f?r? fund”, lacul negru ?i ,,periculos” iscat din senin, la începutul secolului trecut, pe fundul c?ruia, se spunea, se odihneau la aproape dou?zeci de metri adâncime, utilajele ?i sculele de scos piatra, care nu au putut fi salvate din calea ?uvoiului de ap?, prindeam pe?ti din râul limpede, cu mâna sau în borcanul cu m?m?lig? legat la gur? cu o cârp? g?urit?, porcu?ori, l?t?u?i, boi?teni, boace, grindele ?i câte o mrean?, pe care ni-i pr?jea bunica turnând peste ei ?i câteva ou? b?tute. Am fost ?i eu, pe vremea singurului anotimp fericit, un nepot liber, care mai avea bunici, dou? bunici ?i un bunic.