proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

"Aceast? boal? nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu s? fie sl?vit prin ea." (Ioan 11:4)

Ziua întâia
Spaim?, neîn?elegerea schimb?rii peste noapte a st?rii b?trânului tat?, convulsii, obnubilare. Ma?in? a salv?rii sosit? prompt, preînc?lzit?, spital or??enesc, medic tân?r, experien?? ?i competen?e limitate, onestitate total? cu el ?i cu ceilal?i - eu îl trimit la jude?, nu vreau s?-i curm via?a, nu ?tiu ce are. Intrare în UPU jude?ean la orele 15, investiga?ii complexe, consulturi peste consulturi, tomografii computerizate, doar timpul trece extrem de încet, con?tien?i de starea greu de suportat a apar?in?torilor, ei, cei cu responsabilit??i în s?n?tate, mai precis îns?rcinatul cu rela?ia cu pacien?ii, asistent social, ap?rea din or? în or? comunicând fiec?ruia dintre cei care a?teptau, tot ce s-a mai f?cut pentru bolnavul lor, f?r? concluzii medicale, doar procedurile executate în timpul din urm?. Amestec hilar de suferin?e ?i atitudini între cei care i-au înso?it pe bolnavi, pove?ti teribile despre suferin?e reale care necesit? interven?ia de urgen??, dar ?i pove?ti incredibile auzite în sala de a?teptare arhiplin?, aproape înc? jum?tate din câ?i aveau loc pe b?ncile tari de lemn, st?teau în picioare, vânând din priviri orice loc s-ar fi eliberat, mergând pân? acolo încât în momentul când te ridicai s? prime?ti informa?iile de la purt?torul de cuvând, prin spatele t?u o doamn? s?-?i ia locul, povestind apoi cu voce sonor? ?i cu v?dit? pl?cere cum so?ul ei s-a sp?lat, s-a b?rbierit ?i pe la orele dou?zeci, dat? fiind durerea rebel? din ?oldul stâng, mergând în jos pe picior, amor?indu-i ca într-o veritabil? criz? de lombo-sciatic?, degetele de la picior, s-a prezentat la serviciul unit??ii de primire urgen?e, de?i locul lui era la un medic specialist neurolog, ?i ca el, mul?i al?ii. E relativ? lini?tea în inimile celor doi fra?i, internare la ATI la 23 ?i 45 de minute, dup? nou? ore de investiga?ii. Fiul cel mare i-a v?zut trupul, auzindu-i vaietele timp de 10 secunde, în trecere, a?teptare pe hol înc? 30 de minute, asistenta de salon comunic? dup? miezul nop?ii c? nu poate s? spun? mai multe despre bolnav, doamna doctor va spune totul, mâine. Ploaie crâncen? afar?, drumul prin ploaia rece de iarn? perceput ca o binefacere, o suferin?? minor? pe lâng? cea a b?trânului tat?, o sp?lare a gândurilor amestecate pe care le-ar vrea limpezite , clarificate, deslu?ite. N?vala de întreb?ri ?i îndoieli, nevoia de r?spunsuri ?i certitudini fac s? nu se întâmple asta, somnul vine greu prin încâlcitura gândurilor care, doar spre diminea?? se ascund în ungherele somnului.
Ziua a doua
- Acesta este începutul sfâr?itului, a rostit încet doctori?a, orice s-ar întâmpla în urm?toarele ore, zile, acesta-i adev?rul, este începutul sfâr?itului, iar fiul cel mare era aproape senin, o lini?te dobândit? în cele câteva ore de somn, vestea fiind doar o confirmare, ?i o confirmare anuleaz? o îndoial?, elimin? o speran??, amândou? extrem de d?un?toare când e vorba de boal?, de suferin??, de moarte. ?i totu?i, vestea nu poate p?trunde cu adev?rat în mintea lui, cum ai putea s? înve?i moartea într-o clip?, înc? în via??, a?a cum î?i spune cineva c? trenul t?u pleac? la orele 14 ?i dou?zeci de minute, p?strezi informa?ia a?teptând doar plecarea, dar cu plecarea din lume este mai complicat. Oare ce simte, ce ?tie, ce a?teapt? el, suferindul cu sond? gastric? pentru hidratare ?i cu perfuzie cu antibiotice, antimicotice ?i paracetamol? Întreb?rile acestea le-am mai avut o dat? în urm? cu dou?zeci de ani, suferindul de atunci fiind mai tân?r cu vreo cincizeci de ani, nu am aflat niciodat? r?spunsul, ?tiu c? nici acum nu-l voi afla, r?spunsurile de felul acesta se afl? doar o singur? dat? în via??, î?i spunea fratele cel mare, aceast? formulare personal? nereu?ind cu adev?rat s? înl?ture întreb?rile ?i îndoielile.
- Este într-o stare septic?, nu ?tim unde este focarul, dar infec?ia este dovedit?, a spus doctori?a, întrebând, ca o mare specialist? în PR, pentru a evita întreb?ri incomode generate de afirma?ia ,,nu ?tim unde este focarul” - ce s-a petrecut acas?, înainte de a-l aduce la urgen?e?
Fiul cel mare ?tia cu certitudine confirmat? medical, c?-i va muri tat?l în câteva zile, asta f?r? s?-?i piard?, în mod dramatic lini?tea. Uimit de lini?tea proprie - nu cred c? e lini?tea camusian?, ?i-a spus, este vorba, de firescul vie?ii, de legitatea mor?ii, cap?t al suferin?ei, uneori, încerca s? asimileze cu adev?rat noua situa?ie Nu ?tia ce avea tat?l lui muribund în minte, care-i erau gândurile, oricum dureroase, b?nuia, dar el, fiul cel mare, a intrat într-un proces de rememorare, de la prima amintire cu p?rintele, aveau pâine mai veche în cas?, el avea vreo patru ani, tat?l, vr?jitorul, a înmuiat-o, a udat-o cu mâna pe ambele p?r?i apoi a pr?jit-o pe plita sobei cu lemne - atunci am mâncat cea mai bun? pâine din via?a mea, rumenit? ?i pufoas? în acela?i timp, ?i-a spus, închizând ochii pentru a înt?ri amintirea. - Deci nu-l putem vedea nicicum, carantina datorat? gripei nu ne permite!
Fratele lui, fiul cel mic era nemul?umit c? nu mai avea rezultate, b?trânul nu mai r?spundea comenzilor, dar mai ales, dorin?elor lui, intrase pe ultimul drum pe care avea s?-l parcurg? viu. Dragul meu frate, i-a spus în gând fratele cel mare, Dumnezeu are legile lui, nu ascult? întotdeauna de noi!
- Este con?tient acum? a întrebat fratele cel mic? Care este starea lui?
- Dac?-l zgâl?âi ?i insi?ti s?-i vorbe?ti, este trezibil, a venit r?spunsul doctori?ei, în holul de dinaintea u?ii de la intrarea în interiorul spa?iului interzis pentru accesul oricui înafara cadrelor medicale.
- Înseamn? c? se gânde?te la noi, mai suntem prezen?i în mintea lui...
- ?i noi l-am l?sat acolo, singur, zi ?i noapte, a r?spuns fiul cel mare, sim?ind deodat? cu intensitate cople?itoare o vinov??ie uria??. Hai s?-l ducem acas?, s?-l mai avem lâng? noi câteva zile, de aici îl mai vedem doar mort, în sicriu, chiar dac?, prin externare îi scurt?m via?a cu o zi dou?, m?car ne simte lâng? el, va muri mai u?or.
Ziua a treia
Ingrat?, ziua în care decizia extern?rii trebuia comunicat? medicului curant, nu înainte de a fi adoptat? de întreaga familie, consensul era obligatoriu, îngijirea bolnavului acas? nu putea s? fie la nivelul celei din spital, dar perspectiva conect?rii la aparate, a mor?ii din postura de corp viu intubat, viu doar datorit? sus?inerii exterioare, u?ura cumva decizia. Pân? la orele 12 ?i 30 de minute, or? la care trebuia comunicat? hot?rârea, doctori?ei de salon, au avut loc discu?ii cu to?i membrii familiei, dar ?i cu prieteni apropia?i, f?r? decizie clar?.
,,- Dragul meu, duce?i-l acas?, eu a?a a? face, nu-mi iert nici acum c? pe tata nu l-am externat ?i a murit intubat, ajungând în capel? direct din spital, chiar dac? bunicul era lâng? el.” ?i bunicul de atunci, care-?i ?inea în bra?e fiul cel mai mare stingându-se dup? nou? luni de suferin??, era chiar muribundul de acum.
,,- Dragul meu prieten, duce?i-l acas?, eu nu eram în ?ar?, sora mea m-a anun?at c? tata este grav, ?i ar trebui s? vin, poate-l mai prind în via??. M-am suit în primul avion, m-am dus direct la casa p?rinteasc?, tata tr?ia, era con?tient, s-a bucurat enorm, am stat cu el vreo trei ore, l-am imbr??i?at plecând la mine acas? s? fac du?, s? m? schimb ?i s? m? întorc. La scurt timp dup? ce am ajuns acas?, sora mea m-a anun?at c? tata a murit. M-a a?teptat s? poat? muri împ?cat, ?i asta nu-i o vorb? goal?, ?tiu sigur c?-i a?a. Nu mai sta pe gânduri du-te ?i scoate-l din spital, este cel mai bine!”
Pân? la urm? decizia s-a închegat în mintea ?i-n inima fiului cel mare, care avea s-o comunice mult dup? ora de întâlnire, se înserase, a sunat în sec?ia ATI, a vorbit cu asistenta de salon care a promis c? o anun?? telefonic pe doctori??. Îndoielile nu au disp?rut cu totul dup? comunicarea hot?rârii, mu?cau perfide din ceea ce ar fi trebuit s? fie o decizie în?eleapt?, aduc?toare de mul?umire, dar nu era a?a, nici nu avea cum s? fie, când miza jocului erau via?a ?i moartea. Cum s? iei decizia potrivit?, care este decizia corect?, dup? toate discu?iile care, f?r? excep?ie i-au oferit argumente ale inimii, a luat decizia la fel, tot cu inima, când sfâr?itul este iminent, cum s? alegi altfel decât cu inima, mai ales dac? tr?ie?ti într-o singur?tate veche ?i neschimbat?. Amintirile n?v?leau peste el, lec?ii ale inimii oferite de via?? de-a lungul anilor, suferin?a fiului copil când tat?l b?rbat matur, a trântit u?a plecând nervos, în ajunul unui Cr?ciun din copil?rie, suferin?a tat?lui când fiul aflat cu familia ?i ni?te prieteni în casa p?rinteasc?, a trântit aceea?i u?? plecând în noapte pe calea ferat?, bucuria tat?lui la reu?itele ?colare ale fiului, suferin?a lui de infarct când fiul a abandonat prima facultate, suferin?a fiului adult când a aflat una dintre ultimele discu?ii ale tat?lui s?u cu fratele cel mai mare aflat pe patul de moarte, aducerea aminte a procesului lent de evolu?ie a unei suferin?e adolescentine pentru condi?ia tat?lui mai pu?in atent la aspectul exterior, într-o admira?ie total?, o pre?uire f?r? margini a sacrificiului permanent al p?rintelui pentru cei trei fii ai lui. - Ne-ai iubit mult bunule tat?, te-ai sacrificat atât de mult încât î?i în?eleg, ?i-am în?eles chiar atunci când mi-ai spus regretul t?u c? ai muncit prea mult ?i ai tr?it prea pu?in, te-ai bucurat de via?? prea pu?in. Cred c? ?sta a fost unul dintre marile tale regrete, de când m? ?tiu eu pe lume, te ?tiu doar muncind. Noaptea scurt? cu somn chinuit avea s? aduc? la primele ore ale dimine?ii dou? sim??minte. Primul era bucuria pentru faptul c?, dup? patru zile avea s?-l vad? în sfâr?it, s?-i vorbeasc?, s?-i ating? mâinile ?i fruntea, o bucurie uscat?, umbrit? de o teribil? îngrijorare pentru opera?iile care urmau a fi îndeplinite pentru continuarea tratamentului în condi?ii improprii, hidratarea trupului b?trân, hr?nirea, dac? mai era posibil?, ?i altele care urmau a fi descoperite.