Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

A?teptându-l pe Donose

de Mihai-Athanasie Petrescu

Lumina din laborator era demult aprins?. Profesorul Chifor înc? mai spera s? g?seasc? un r?spuns la întrebarea lansat? de conducerea institutului de cercet?ri: se putea evita falimentul? Era nevoie de o inven?ie epocal?, care s? se vând? bine ?i s? ajute la plata datoriilor.
Dar nu ap?rea comanda social?, firma plin? de bani care ar fi putut trece în contul cercet?torilor. Nu ap?rea nici ideea aia str?lucit? care s? se transforme într-o descoperire atât de necesar?, încât de?in?torii de bani s? o considere un ?el în via??. Institutul supravie?uia din mici învârteli, ajunsese s? organizeze ?i medita?ii pentru elevii de clasa a XII-a ai c?ror p?rin?i sperau s? treac? bacalaureatul. Elevii s? treac?, nu p?rin?ii.
Noroc c?, înc?, mai erau bani pentru micile salarii ale angaja?ilor.
Dintr-o dat?, profesorul Chifor fu smuls din cugetare.
- Domn profesor, cred c? am g?sit o solu?ie.
- Ai prins o tem? b?noas?? Te pup? ?efu’ …
- Nu prea … M-am gândit cum s? fac rost de bani de ?coal?. Vând Jeepul, c? ?i a?a nu mai am bani de benzin?.
- Stai, c? nu pricep. ?i-ai dat seama a?a, dintr-o dat?, c? e?ti analfabet?
- Ha, ha … Nu, de fapt sigur nu, pentru c? de fapt am putut citi reclama de pe net.
- Gata, m? Florine, nu mai vorbi în dodii. Spune odat? ce vrei s? spui ?i gata.
- P?i n-am zis? Vreau s? m? apuc s? înv?? …
- Ce?
- Cum ce?! S? pilotez avioane. C? de când îmi doresc s? zbor … dar nu era ?coal? la îndemân?.
Cu o figur? dezam?git?, Chifor se trânti pe scaun.
- Da, m?, e clar. Ai început s? o iei razna, de foame. S? zbori? Poate te zboar? Donose din institut de nu te vezi.
- Domn profesor … era s? zic c? sunt om serios, dar ?tiu c? nu-s. Domn profesor, am descoperit o ?coal? de pilotaj în cartierul Nord ?i m-am gândit eu c? ar fi bine s? m? duc s? m? înscriu. Numai c? e pe bani. Pentru c? acum sunt s?rac, o s? vând ma?ina aia ?i o s? pl?tesc cursurile. Zice c? prime?te pe oricine are habar de matematic? ?i fizic?, cât s? în?eleag? fenomenele care ajut? la zbor. ?i mai trebuie s? aib? o stare de s?n?tate corespunz?toare. În rest, se înva??.
- ?coal? de pilotaj?! Chiar c? ai luat-o razna! Ce-mi dai s? nu te spun lui Donose? ?i mai ales Veronic?i?
- Dintotdeauna am vrut s? pilotez avionul, dar nu m-au l?sat p?rin?ii. ?i nici nu era la noi în ora? nici o posibilitate, ca s? merg pe ?est, f?r? s? m? prind? ai mei. Dar acum nu m? mai pot împiedica, sunt pe picioarele mele. Iar cu Veronica, v?d eu, o s? m? în?eleag?. Doar c? … de … o s? r?mân pe jos, c? dac? ea umbla cu Loganul … Dar altfel, de unde bani de ?coal??!...
Plictisit, profesorul Chifor l?s? mousul de-o parte. De?i i se p?rea sub demnitatea lui de om de ?tiin?? s? caute rezolvarea unor probleme minore ca m?rirea rezolu?iei unei camere de supraveghere, adic? tema de cercetare pl?tit? de o firm? de detectivi, o f?cea, dac? din asta se mai putea asigura o lun? de salariu …
Intrarea lui Bunea îl lu? prin surprindere. Îl credea la aerodrom, trebuia s? înceap? cunoa?terea aeronavei.
- Domn profesor! Am fost la aerodrom, l-am cunoscut pe instructorul de acolo, unul, Andrei Iord?nescu. Fain b?iat!
- Bravo, m?! Dar nu trebuia s? stai acolo pân? la 17? E de-abia 1620.
- A?a e, dar i-am cerut voie s? plec mai devreme, recuper?m mâine. Mi-a venit o idee.
- A?a? Ia zi, c? tu, când vii a?a montat, sigur ai ceva bun în cap.
- S? vede?i: ?ti?i care e teoría zborului.
- Da, ?i tu o ?tii.
- O ?tiu, dar nu m? gândisem pân? nu a zis Andrei: avionul învinge gravita?ia datorit? unor for?e care …
- ?sta nu ?tia c? tu e?ti mare fizician?
- Nu ?tia, n-avea de unde. Dar parc? nici eu, c?, uite, nu m-am gândit la asta pân? acum.
- La ce, m??
- La modalit??ile de a învinge gravita?ia.
- Pe dracu! For?a generat? de motor …
- Nu la un avion obi?nuit! Domn profesor, gândi?i-v? la marea disput? a anilor de pionierat ai avia?iei! Vuia, în 1903, s-a dus la ?ia ?i le-a zis: b? v? eu fac un aparat de zbor din lemn ?i pânz?, care va decola cu ajutorul unui motor?
- Da, aeroplanul-automobil. Dar nenoroci?ii ?ia l-au luat în râs, cic? era o himer?.
- Exact! De fapt, cei de la Academie erau îndoctrina?i de aparatele de zbor mai u?oare decât aerul. C? era lupta aia între cei care sus?ineau aparatele mai u?oare decât aerul ?i cei care un, voiau aparate mai grele decât aerul. Nu?
- Da, m?, ?i? Îmi predai mie lec?ii de istoria avia?iei, cu scandalul dintre baloni?ti ?i aeroplani?ti?
- Nuuu … Dar dac? am relua r?zboiul ?la ?i ne-am plasa de partea baloni?tilor, ca principiu?
- Tu nu e?ti s?n?tos? … Ia stai, c? încep s? pricep! Vrei s? spui c? am putea c?uta un mijloc de a învinge gravita?ia în sensul de anula greutatea unui corp? M?! E?ti genial! Am avut dreptate când te-am trecut clasa!
- Da, domn profesor. P?i nu? Dac? g?sim o idee cum s? anul?m greutatea unui corp, a oric?rui obiect, problema zborului ar putea fi rezolvat? mult mai u?or ?i, poate, mai ieftin, decât cu ajutorul avionului. ?i, ia gândi?i-v?: dac? omul ar putea s? se deplaseze în zbor, am rezolva ?i problema circula?iei urbane, a transportului în comun ?i a?a mai departe. Iar chestia asta ar putea aduce ?i institutului nostru un mare beneficiu, orice prim?rie din lume ar pl?ti oricât s? descongestioneze traficul prin ora?.
Sc?rpinându-se în cap, Chifor se trânti din nou pe scaun.
- E?ti nebun, m?! Dar de-aia te iubesc eu pe tine! Acum suntem pe teren propriu, ?tim ce vrem, n-avem decât s? începem s? calcul?m, s? studiem … pân? aude Donose, c? ne taie curentul. ?i leafa!
Telefonul îi întrerupse. Era 0530, dar ei nu sim?eau oboseala.
- Are dreptate nevasta-ta, m?. Hai s? plec?m acas?, ?i mai vedem ?i mai târziu. Hai, c? nici Roma n-a fost construit? într-o zi.
- Dar când? Într-o noapte?
- Hai acas? ?i taci. Te duc eu cu ma?ina? C? parc? ziceai c? o vinzi pe-a ta.
- N-am vândut-o înc?, a zis Andrei c? ?coala mai poate a?tepta o vreme, au un sponsor, unu, Dragu.
- M?, ?tii ceva? Ia adu-l ?i pe Andrei ?sta al t?u încoace, cuno?tin?ele lui ne pot fi de ajutor.
- Da, el cunoa?te ni?te lume care ne-ar putea promova …
- M?! Las? glumele, c? e aproape ora prânzului ?i te scalpeaz? Veronica. Avem nevoie de cuno?tin?ele lui de aerodinamic?!
Andrei Iord?nescu fu bine primit în laboratorul profesorului Chifor. Când a în?eles c? elevul lui, c?ruia încerca s?-i bage în cap primele principii ale fizicii fluidelor, era doctor în fizic?, aviatorul a r?mas descump?nit. Nu ?tia dac? s? se supere c? Bunea îl l?sase s?-i explice b?be?te ni?te fenomene, sau s? se team? c? elevul lui s-ar fi putut sup?ra c? nu-l judecase la adev?rata-i valoare. Dar când elevul pilot venise cu invita?ia de a le vizita laboratorul, locul unde luaser? na?tere atâtea inven?ii folositoare societ??ii, Andrei accept? f?r? rezerve.
- Domnu’ Andrei, eu zic s? ne în?elegem de la început asupra inten?iilor noastre, deschise profesorul discu?ia. Dumneavoastr? sunte?i un pilot pasionat, un profesor l?udat de elevi, chiar ?i de unii mai pu?in preg?ti?i – ?i Chifor f?cu un semn c?tre Bunea, dar, din câte am în?eles tot de la elevul ?sta al dumneavoastr?, ?i un bun cunosc?tor al zborului ca fenomen fizic.
- L?sa?i, domnule profesor, s? un exager?m. ?tiu eu câte ceva, dar nu m? pot pune cu dumneavoastr?.
- Nu, nu ne punem la încercare, domnu’ Andrei. Ideea mea e urm?toarea: s? facem cumva s? folosim cuno?tin?ele noastre teoretice ?i priceperile dumneavoastr? practice, plus sim?ul dumneavoastr? de zbur?tor pasionat ?i antrenat, pentru a inventa o nou? form? de zbor. Ceva nou, care s? nu mai aib? nimic comun cu ceea ce se ?tie pân? acum, m? refer la zborul mecanic.
- S? în?eleg c? vre?i s? face?i omul s? zboare f?r? s? foloseasc? un aparat de zbor?
Chifor ?i Bunea r?maser? cu gura c?scat?. Andrei Iord?nescu reu?ise s? defineasc? tema lor de cercetare.
- Vede?i, domn profesor de ce e bun un om de meserie? Spune imediat lucrurilor pe nume.
- Da, domnu’ Andrei, ai dreptate. Cred c? asta vrem. S? transform?m omul însu?i într-un aparat de zbor. Noi am pornit de la urm?toarea premis?: s? anul?m greutatea omului prin alte mijloace decât prin ob?inerea portan?ei.
- Da, practic am zis s? ne întoarcem la ideea “mai u?or decât aerul”, spuse Florin. Dar ?i asta, f?r? a utiliza un balon, asta s-a fumat demult …
- De la 1783, complet? Andrei, montgolfiera.
- Exact. Deci s? facem ca omul s? fie u?or ?i s? se ridice în aer. De fapt nu doar omul, ci orice obiect. S? sc?p?m de gravita?ie.
Discu?iile îi ?inur? pe cei trei amatori de zbor pân? târziu. ?i poate c? ar mai fi stat, dac? aviatorul nu ?i-ar fi adus aminte c? are elevi înc? de la primele ore ale dimine?ii.
Dup? o zi de repaus prin zbor, pentru Andrei, noua noapte de munc? începu prost, din punct de vedere ideologic.
- M-am gândit azi, în timp ce împiedicam elevul s? se înfig? în p?mânt … noi vrem antigravita?ie?
- Domnu’ Andrei, ce dracu, noi facem aici pove?ti SF? Noi facem ?tiin?? pur? ?i o aplic?m în practic?, domne! Numai Wells mai putea veni cu o anti-idee ca asta!
Bunea stinse u?or conflictul:
- Domn profesor, multe idei ale savan?ilor lumii au izvorât din imagina?ia autorilor SF. ?i nici asta nu e chiar rea. De fapt, noi asta c?ut?m: un mijloc de a învinge gravita?ia. Da, termenul apar?ine sefeului, dar datoria noastr? e s?-l aducem în realitate.
Chifor se calm?.
- Da, dar inov?m ?i terminologia. Mai d?-l în m?-sa pe Wells, noi trebuie s? fim mai de?tep?i decât el. Zicem “iorchibuta?ie”!
- Nu sun? bine cu “buta?ia” aia, mai bine “chibuiorta?ie”, protest? Andrei.
- Mai bine s? l?s?m terminologia pe mai târziu ?i s? ne concentr?m pe cercetarea noastr?. Uite, eu n-am dormit toat? ziua ?i m-am gândit a?a: gravita?ia p?mântului nu poate fi egalat? decât de un corp care s? aib? exact aceea?i mas?. Deci asta iese din calcul. Dar, dac? în loc s? ne batem capul cu gravita?ia, ne focus?m asupra magnetismului Terrei?
- Mai exact?...
- Mai exact s? profit?m de câmpul magnetic al planetei. Se ?tie c? polii magnetici au o anumit? proprietate: nord cu nord, sau sud cu sud se resping. Nord cu sud se atrag. Deci problema ar fi s? observ?m magnetismul P?mântului în locul unde se afl? obiectul pe care dorim s?-l facem zbur?tor ?i s? cre?m un pol magnetic identic, dar mai puternic. În felul ?sta, corpul la care ata??m magnetul va fi respins de planet?, deci, practic, va zbura. Ei?...
- Da, m?, Florine, sun? logic. Hai s? încerc?m! decise profesorul Chifor.
Nop?ile urm?toare au produs multe nepl?ceri ?colii de pilotaj “Project”. Andrei, prea obosit pentru a-?i asuma r?spunderea instructoriei, î?i petrecea timpul mo??ind într-unul dintre b?trânele AN-2uri aduse pe aerodrom de C?t?lin Manea cu speran?a de a le restaura. C?t?lin, la curent cu preocup?rile prietenului s?u, preluase, temporar, câ?iva elevi. Singurul care nu accepta schimbul a fost, poate surprinz?tor, Mielu? Dragu. Mai mult, Mielu? chiar puse câteva zeci de mii de lei la dispozi?ia instructorului s?u preferat, pentru continuarea cercet?rilor.
- Nea Andrei, nu ?tiu cum e aia s? zbori f?r? avion, dar chiar mi-ar pl?cea …
În schimb, experien?ele de laborator decurgeau cât se poate de bine. Determinarea magnetismului ?i folosirea lui pentru a respinge de la sol obiecte mici deja era lucru înf?ptuit. De acum, mai trebuiau calculate energiile necesare ?i sursele respective.
- Avem de ales între baterii chimice sau surse alternative, expuse Chifor problema.
- Bateriile sunt cam grele … Mai bine ni?te acumulatoare mici, pe care s? le înc?rc?m cu ajutorul unor celule fotovoltaice, propuse Bunea.
- Dac? aveam aripi, era simplu, suspin? Iord?nescu. Dar am zis de la început, elimin?m orice ar sem?na cu un aparat de zbor. Putem, îns?, transforma costumul de protec?ie într-un panou fotovoltaic. Iar casca, pe lâng? echipamentele de comunicare radio, s? con?in? ?i un sistem de comand? al repartiz?rii energiei. Dar … s? nu fie greu, c? î?i strâmb? gâtul.
- Ei, hai c? g?sim noi o solu?ie, îi lini?ti profesorul.
?i o g?sir?, dup? multe alte nop?i de lucru.
- Domnilor profesori, dac? am reusit s? ridic?m de la sol frigiderul, chiar dac? nu e bere în el, sigur putem ridica ?i un om. Încerc?m?
- Încerc?m, Andrei. Ia pune tu centura magnetic? pe tine, s? vedem.
Binen?eles c?, echipat cu inven?ia (f?r? nume, deocamdat?), Andrei deveni imediat un obiect mai u?or decât aerul.
- Ce senza?ie ciudat?!... exclam? aviatorul. Am mii de ore de zbor, dar niciodat? nu m-am sim?it a?a, cum cred c? se simte o pas?re. Sau, poate, ca Justin Capr?, când a zburat cu rucsacul lui zbur?tor.
- Dr?gu? din partea ta, îi r?spunse Chifor. Las? senza?iile ?i pune mâna de manevreaz?, hai, c? nu suntem la joac?.
- Ba suntem, declam? Andrei. Doar c? avem juc?rii scumpe ?i ?tiin?ifice. Unele care chiar func?ioneaz? perfect, complet? el, comandând, din micul dispozitiv pe care îl avea în palm?, câ?tigul ?i pierderea de altitudine. Uita?i, pe vertical? e cât se poate de bine. Acum putem s? ne concentr?m pe direc?ie.
- Bun, ?i cum propui, totu?i, s? o facem?
Aterizând în siguran?? pe podeaua laboratorului, Andrei r?spunse:
- Eu v-am spus mereu, la avionul meu e simplu, am for?e pe care le pot folosi ?i suprafe?e de comand?, atât pentru controlul altitudinii, cât ?i al direc?iei în plan orizontal. F?r? astea, sunt o juc?rie în b?taia vântului.
- Domnilor, dar dac?, dup? ce ne-am luptat cu for?a gravita?ional? a Terrei, ne aliem cu ea? spuse Bunea.
- M?, tu iar începi cu sefeurile tale, sau chiar ai o idee?
- Am o idee, domn profesor. Ce-a zis Newton? C? exist? o lege a atrac?iei universale. Adic?, dac? ?i celelalte planete sau alte corpuri cere?ti au gravita?ia lor, slab resim?it? de noi, p?mântenii, ca fiin?e, dar atât de bine ilustrat? de multe fenomene cum e mareea, de ce nu ne-am folosi de ele?
- Hai, hai, zi tot!
- Zic, domn profesor. Dac? ne uit?m pe harta cerului, observ?m c? exist? în orice direc?ie un puncticel, o planet?, o stea, un ceva, acolo. Nu am verificat niciodat?, dar sunt sigur c? exist? destule corpuri cere?ti ca s? completeze un cerc folositor societ??ii. Hai s? ne apuc?m s? le identific?m ?i s? calcul?m for?a lor de atrac?ie. Sigur c? sunt la distan?e mari ?i for?ele resim?ite pe Terra sunt destul de mici, dar tot sigur sunt mai mari decât zero.
- Am în?eles ce zici. Vrei s? ne l?s?m atra?i de corpul ceresc aflat în direc?ia dorit?. Am zis eu mereu c? e?ti b?iat de?tept! Dac? te l?sam repetent, cum meritai pentru cât ai chiulit în primul an, cu cine dracu mai inventam eu acum chestiile astea senza?ionale?
Andrei se foi, nelini?tit.
- Mda … dar eu nu ?tiu atâta astronomie cât s? pot desena sau citi rapid harta cerului …
- E drept, nici noi, dar avem specialistul nostru în institut, interveni Bunea.
- Aoleooooo … m?, acum chiar c? ai nimerit-o. Chiar pe Donose, pe directoru’ te-ai g?sit s?-l atragi în ga?ca noastr?? …
- P?i de … dac? altul nu avem …
Donose se l?s? greu convins.
- Chifore, e fantasmagorie. Garantezi tu c? po?i face un om s? zboare dirijat folosind gravita?iile planetelor?
- Garantez, domnu director. Deja am reu?it s? ne orient?m dup? cele câteva planete pe care le-am putut noi identifica cu min?ile noastre lipsite de cultur?. Dar dac? ne ajuta?i dumneavoastr?, putem s? ne orient?m la milimetru.
- Nu ?tiu ce s? zic … Dac? nu iese, m? compromit al?turi de voi.
- Va ie?i perfect, o s? vede?i.
- M? Chifore, uite cum facem. Dac? merge ca lumea, inven?ia intr? în patrimoniul institutului ?i va purta numele noastre: Donose, Chifor ?i Bunea.
- ?i Iord?nescu, f?r? domnul pilot nu am fi putut ajunge la sistemul nostru de zbor.
- Nu ?tiu, tipul ?la nu e de la noi … dar s? zicem. Îl punem la colaboratori.
- A f?cut parte din colectiv, a venit cu idei ?i solu?ii practice, a experimentat sistemul, nu e doar un colaborator.
- Bine, m?, bine. Deci, hai s? experiment?m … ?sta, cum îi zice … Dochibunul.
- Vre?i s? spune?i Chi … ?sta … Dochibuniorul
- …ior … ?ine?i voi la tipul ?sta, pilotul … Bine, fie ca voi.
Chiar dac? era o persoan? antipatic? pentru mul?i dintre subordona?ii lui, profesorul Donose era un mare specialist în domeniul astronomiei. Cu ajutorul lui, harta necesar? fu desenat? cât se poate de rapid, iar experien?ele de laborator fur? încununate de succes. Andrei, obiect ?i pilot, reu?i s? se îndrepte în orice direc?ie î?i dorea sau i se cerea de la sol. Adic? de la podea.
- Domnilor profesori, merge perfect. Sigur, aici, în mediu protejat. Când om ie?i afar?, o s? ne lovim de condi?iile atmosferice, dar eu zic c? ne descurc?m, cu ni?ic? pricepere.
- Asta cu ie?itul afar?, interveni Donose, e o problem?. Afar? înseamn? în v?zul lumii, deci trebuie s? fim siguri c? totul va fi perfect.
- Domnu director, vede?i c? merge ok aici, de ce s? nu mearg? oriunde?! pled? Chifor. Vorba lui Andrei, doar ni?ic? pricepere, ?i …
- Da, m?, ?tiu ce zici. Dar e vorba de renumele meu … ?sta, al institutului. Pe urm? e chestie de prioritate. Adic? trebuie s? chem?m pres?, observatori ?tiin?ifici … nu? Trebuie s? ne asigur?m c? nu ne fur? nimeni inven?ia.
- Domnu director, dac? dumneavoastr? v? ocupa?i de astea cu presa ?i observatorii, noi ne ocup?m de rest. Va fi perfect! îl asigur? Chifor.
Toate problemele tehnice au fost rezolvate. Cu greu, unele, dar cu succes. Costumul de protec?ie, confec?ionat la casa de mode din ora?, sem?na perfect cu orice costum casual, nimeni nu ar fi putut ghici c? sub masca din stof? de calitate superioar? se ascundea o adev?rat? uzin? electric?. Casca de protec?ie, o a doua uzin?, ad?postea computerul de bord.
- Nu am putea elimina casca? Ar putea fi interpretat? ca aparat, iar noi zicem c? zbur?m f?r? aparate, obiect? profesorul Donose.
- Nu ne las? legea 319/2006 privind securitatea ?i s?n?tatea în munc?, domnu director. Este echipament de protec?ie, altfel pl?tim amend?, îl asigur? Chifor.
În parcarea institutului se adunase un public numeros, format mai ales din pres? ?i oameni de ?tiin??. Toate erau preg?tite pentru un zbor demonstrativ. Andrei, pe care Chifor ?i Bunea îl desemnaser? pilot de încercare, studia cu aten?ie sistemul, ca un elev de mod? veche, care mai repet? o dat? lec?ia, în pauz?.
Conferin?a de pres? ad-hoc pe care o sus?inea directorul institutului, se termin? brusc în clipa în care o reporteri?? blond? îi adres? întrebarea:
- A?adar, sus?ine?i c? ave?i curajul s? zbura?i ast?zi, folosind noua inven?ie?
Murmurul care se isc? îl puse pe gânduri pe director. Era o chestie de orgoliu, de via?? ?i de moarte. Nu avea cum s? dea înapoi.
- Da! r?spunse el, hot?rât.
Andrei era gata pentru zborul de încercare. Era con?tient ?i mândru de rolul lui de pionier, dar era ?i preg?tit, teoretic ?i practic, pentru decolare. Se asigurase c? formalit??ile de zbor în spa?iu necontrolat erau îndeplinite, totul era în regul? din punct de vedere legal, mai a?tepta doar aprobarea pentru decolare din partea directorului Donose.
Numai c? Donose era de alt? p?rere.
- Iord?nescule, scoate costumul de pe tine, eu trebuie s? zbor, nu tu.
- P?i, cum a?a?! Doar am stabilit totul, am …
- Am stabilit, dar acum e vorba de institutul nostru, de prestigiu ?tiin?ific. Am spus pentru pres? c? sunt destul de curajos pentru zborul ?sta, acum n-am încotro, o s?-mi asum r?spunderea de director al institutului ?i voi zbura. Te-am v?zut pe tine ce ?i cum se face, iar restul îmi spui prin comunica?ie radio. Trebuie, un avem de ales.
Chifor ?i Bunea asistau, neputincio?i, la discu?ie. În punctul în care se aflau, Donose avea dreptate; nu putea da înapoi f?r? s? pun? în pericol prestigiul institutului. Andrei Iord?nescu fu nevoit s? scoat? de pe el costumul special, pe care îl îmbr?c? profesorul Donose. Viziera fumurie a c??tii de protec?ie ascunse, din fericire, figura disperat? a directorului în momentul când Chifor rosti, clar ?i puternic, pentru toate urechile reprezentan?ilor presei:
- Clear for take off!
În uralele celor prezen?i, Donose se desprinse, înceti?or, de la sol, ridicându-se constant ?i rapid spre nori. Stabiliser? în cadrul briefingului c? pilotul trebuia s? se ridice pân? la cel mult 70-80 de metri, dup? care ar fi urmat câteva manevre u?oare de întoarcere în diferite direc?ii, apoi aterizarea lin?. Dar Donose continua s? se înal?e, dup? aprecierile lui Andrei deja dep??ise 200 … ba chiar 300 de metri. Dintr-o dat?, împins de vânt, Donose se îndrept? spre centrul ora?ului, trecând razant pe antena GSM de pe acoperi?ul unui bloc.
- Domnu director! Recep?ie! Domnu director!
Apelurile în sta?ie ale lui Chifor r?mâneau f?r? r?spuns, iar Donose, împins de vânt, începea s? dispar? la orizont.
Publicul adunat în parcarea institutului începuse s? î?i exprime, prin strig?te, entuziasmul, iar intensitatea uralelor cre?tea odat? cu distan?a acoperit? de profesorul zbur?tor. Chifor lu? ini?iativa:
- Doamnelor ?i domnilor, dup? cum vedeti, inven?ia noastr?, Dochibunior, func?ioneaz? perfect. Domnul nostru director execut? un zbor perfect, sigur ?i pl?cut, survolând iubitul nostru ora?. V? mul?umim pentru participare!
Ziari?tii profitar? de faptul c? un mai aveau nimic de consemnat ?i se gr?bir? c?tre redac?iile lor, pentru a-?i scrie materialele informative. Mul?umi?i de ceea ce v?zuser?, oamenii de ?tiin?? î?i notar? ?i ei informa?iile ?i cifrele necesare omolog?rii experimentului, dup? care se îndreptar? c?tre casele lor. Chifor, r?mas, al?turi de colegii lui, în parcare, renun?ase s?-?i mai apeleze, prin radio, ?eful. În schimb, anun?ase prin 112 c? domnul profesor Donose, care executa un zbor experimental, pierduse controlul zborului ?i nu se ?tia unde se g?se?te. Singura speran?? era ca dispozitivul dochibunior s? func?ioneze cât de cât normal ?i ca directorul s? aterizeze undeva s?n?tos.
- Domn profesor Chifor! Domn profesor Bunea!
Nea Matache, portarul institutului alerga prin parcare, ?ipând ca din gur? de ?arpe.
- Domn profesor! A sunat domnu director! A zis s? nu-l mai a?tepta?i, c? a aterizat undeva într-un sat, Ghermann, sau a?a ceva ?i c? e întreg, dar aparatul din docuri nu mai merge, are un scurtcircuit la alimentare, nu se ?tie cum s-a udat trenul la aterizare, cum dracu o fi aia.

Mihai-Athanasie Petrescu (mihai-athanasie) | Scriitori Români

motto: bine-am venit!

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro