Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

„(Ne)fârt??ia”

de Daniela Luminita Teleoaca

Te apropiase?i de mine. Nu îndr?zneam s? gândim mai departe: un oblon, un „ceva” se punea. Timpul era probabil du?manul comun number one. 5 ani 3 luni cin?pe zile.... De-ai fi putut mi?ca într-un fel anume anii! De-a? fi putut o mân? de ajutor a-?i da! Asta s? fi fost cea mai mare primejdie?! IMPEDIMENTUL? OBSTACOLUL? ...?i sentimentul ?la ciudat c? s?vâr?eam un incest: în mod cert cândva î?i fusesem sor?, continuam s? î?i fiu; în mod cert îmi fusese?i frate..., continuai... s? îmi fii?! Lumea notase: „aceea?i alur?!” De-aia nu îndr?zneam pesemne a merge mai departe. Nu se f?cea! Nu trebuia! Topit, areligios, m? chemai: „PREACURAT? PRIETEN?”, cu un semn al exclam?rii de-abia sim?it! Sunetele alunecau, se pierdeau, deveneau ecou... Nu ?tiu cât de mult am cugetat asupra acestei chem?ri, dar în?elesesem ?i eu, la un moment dat: a-?i p?stra virginitatea o vreme atât de îndelungat? trebuie c? b?tea teribil la ochi într-o lume deprins? cu altceva. F?cându-m? c? nu e?ti b?rbat, î?i povesteam, deci, despre p?pu?ile mele. Începuse?i a ?ti de-a fir a p?r numele lor, rochiile, vârstele, sl?biciunile cromatice, dramele din plastic intrate în sângele meu, pe cât de „preacurat”, pe atât de s?lbatic. Vulcanic?, te-am asigurat: „Noi doi n-o s? ne cert?m niciodat?!” P?reai a nu fi auzit... când eu persistam în naivitate...

M-am l?sat în voia ta, am acordat multe dintre prezum?iile inventate. Iubirea era mare, era uria??! Prin for?a ei eradica r?ul, abisurile, abera?iile. NE AR?TA LUMII C?, DA, TREBUIE S? FIM! Nu se putea pune lumea cu Ea! Nu se putea pune lumea cu Noi! Noi mai ales nu ne puteam pune cu... Iubirea! Mi-ai atins obrazul, mi-ai atins ?i buzele... Nuferii, pe care mi i-ai cules într-un imbold lacustru, au deschis cerurile: nu m-am mai gândit la „altele”.




... în ruptul capului n-am reu?it s?-mi recuperez partea-lips?. Greutatea se l?sa tot mai mult pe dreapta, neavând bucata simetric? echilibratoare. Orice problem? neurologic?/ muscular?/ circulatorie fusese exclus?. Nu aveai acelea?i nevoi ca mine. Nu sta vremea-n loc din acelea?i cauze. Nu-mi acompaniai nop?ile, când „pierdeam timpul”, s? m? reg?sesc: te culcai odat? cu or?t?niile: nicicând nu aveai s? te schimbi. N-ai fost prietenul meu. Nici amantul...: atunci ce vei fi fost? ... chiar ?i o banal? imagine altfel ni se descoper?: cum s? reconstituim întregul? Partea-lips? îmi amor?e?te tot mai des: e?ti sigur, e un moft de-al meu, ?i-mi ?ipi: culc?-te naibii mai devreme! Nu faci vreun efort s? ridici v?lul. O cea?? aparte î?i ia în posesie eul ?i vrei s? fiu sigur? c? EU gre?esc....


.... care... nuferi... ziceai?


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro