Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Discrepan?e

de Daniela Luminita Teleoaca

ÎN PRINCIPIU TREBUIA S? SCRIU DESPRE IUBIRE, DAR, CUM TR?IESC PRINTRE OAMENI, MULT MAI LA ÎNDEMÂN? MI-A FOST TR?DAREA.

Erai mic. Aveai cu vreo 5 ani mai pu?in ca mine. 5 ani, 3 luni, vreo cin?pe zile. V?zuse?i lumina zilei într-o noapte, una lung?, de sfâr?it de noiembrie. Pe mine se gr?bise Mama a m? aduce în toiul dimine?ii, în plin? var?, cu ce mai h?rm?laie, cu ce mai fericire! Nu mi-a? fi închipuit eu c? vreodat?. Nici. Ohoo, nici atât c?! Cu fa?a devastat? de pistrui, de co?uri, de alte cele, nu-mi amintesc s?-mi fi re?inut în vreun alt fel privirea. ?i, totu?i, mi-am spus: trebuie s? fie unul dintr-?i buni, neajutora?i chiar, asta de nu cumva va fi ascunzând ?mnealui neb?nuite. N-am aprofundat: în ce mod m-ar fi afectat pe mine o realitate sau alta? P?stram, oarecum instinctual, distan?a: nu miroseai tu a om tân?r, iar eu cu apuc?turile mele de adolescent?... Erai, desigur, un june b?trânicios. Cu sacoul t?u à la papa ?i nelipsita batist?, voseptolul bactericid cicatrizant antiseptic expectorant... sedativ, înghi?itul în gol ?i aerul greu, incapabil de bun?voie s? elibereze un zâmbet..., niscaiva artificii. Uhhh! Ce-i drept, eu nu împlinisem 24. Aveam în curând s? experimentez în carne vie cum, la nici 26, te po?i sim?i a?a de în vârst?, cum al?ii te oblig? s-o faci ?i atunci, la ananghie, te zba?i, vietate cu aripile prinse, dai din mâini s?-?i h?cuie?ti timpul, s?-l iei la rost: p?i, cum, bre, a?a deodat??! Atât de devreme? În sfâr?it, aveai tu o voce, una t?r?g?nat?, care-?i afla prilej de poticnire în fiece sens al cuvintelor, al rostului. Râsul nevrotic, uzurpat, mai mult o grimas?, un altceva: „?sta trebuie s? p?timeasc?, nu glum?!” – mi-am zis într-o parte; mi-am v?zut de-ale casei. Continuai s? izbe?ti cuvintele, nel?sându-le a se rosti pân? la cap?t, ingenuu, frumos, adev?rat. Normal! Acolo, înl?untrul t?u, gr?mada aia nerostit? trebuie c? se acumula de-o vreme, cine ?tie dac? nu de la începuturi? Deci, cum ziceai c? arat? diminea?a pentru tine? Cât de bolnave erau mimozele? ?i cum puteau pieri oamenii dintr-o nimica toat?, bun?oar? dintr-o atingere argintie de z?pad??! Cum se cuvenea ca to?i s? o lu?m la goan? pe str?zi necunoscute ca speria?i de bombe, unii de al?ii mai ales terifia?i, sardonic ar?tându-ne stigmatul, desfiin?ându-ne?! Cine î?i spusese ?ie, cine te convinsese c? NU, NU se cuvenea a avea încredere în semeni, nici atât a acorda prezum?ia de nevinov??ie, de naivitate? Cât de h?ituite fuseser? ursitoarele alea, cât de de?ucheat ceasul în care vei fi fost l?sat pe lume? ?i cum s? nu la?i loc, fie el cât de minuscul, ?i „celeilalte variante”?!



Dinspre tine se apropia o iubire altfel, ca o pas?re osândit?, ce nu avea vreodat? s?-?i reintre în aripi.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro