Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Adi(c)?ii

de Daniela Luminita Teleoaca

M-ai privit la fel de neprietenos. ?i-ai continuat, mai exact, lipsa de privire, prelungindu-?i neantul dincolo de tine, ca un dumnezeu r?zbun?tor, complexat de propria-i boal?. Ai rânjit sardonic, ca pe trofeu strângându-?i mrejele, uciga? f?r? vreo culp? a crimei. Ai c?lcat mai departe. S-a l?sat din nou lini?tea aia: des-fi-in-?a-toa-re. Când lucrurile toate începeau a o lua razna, a se ascunde, oamenii mai ales, sufletele în care ai fi putut g?si în?elegere, salvare, chiar ?i în ultima clip?. Ceva înghi?ea-înghi?ea ?i lumea se scufunda cu toate ale ei. R?mânea singur?tatea. Dou? siluete, dou? umbre, dou? simulacre într-o aprig? încle?tare a NEfi-ului. Nu eu scrisesem scenariul ?sta! ...una era a ta, cealalt?... nu... nu m? recuno?team pe mine: n-a? fi putut vreodat? scrie o apocalips?! ?tiu c? nu sunt cu mult mai bun? decât tine. Nici atât de înr?it?. ?i dramul ?sta, aparent insignifiant, la o adic? echivalabil cu zero, face, chiar face diferen?a! Deci! Teoretic, orgoliul m-ar fi împiedicat suveran s?-?i fiu partener?, fie ?i o clip?, clipa aia în care î?i pierzi cump?tul ?i nu mai e?ti tu. La discre?ia întâmpl?rii, vertijul te cuprinde ca o hipnoz?, ca o anestezie, ca o moarte: taci! Nu ajunsesem eu vreodat? pe o astfel de margine. Nu aveam s?! ?i, totu?i, eram partenera ta: de ochii lumii! De dragul înc?p??ân?rii mele de a ridica m?nu?a. De a sfida „destinul”! Pe tine! Mie în primul rând ar?tându-mi c? POT! C? voi continua mult? vreme dup? ce tu nu vei mai fi fost... Eram pentru c? EU voiam! Rea, imposibil?, înver?unat?: m? hr?nise?i cu carne crud?: m? s?lb?ticise?i, dasc?lul meu infailibil într-ale gre?itului! Trebuia, deci, s? te temi: nimeni n-ar fi putut b?ga mâna în foc c? toat? „truda” asta ta nu s-ar fi întors, la un moment dat, împotriv?-?i: doar au fost cazuri în istorie când discipolulul ?i-a devansat cu brio „superiorul”! M? prive?ti la fel de neprietenos..., î?i continui lipsa de privire..., insinuându-mi frica, incertitudinea, Vina! Culpa-mi personal? pentru toate neajunsurile lumii. S? cred, s? fiu convins? c? a face un pas în afara ta ar fi imposibil. C? sunt o neputincioas?! C? toate ale mele sunt doar pentru a se defini în oglind? bun?tatea, inteligen?a, rostul, fericirea... celorlal?i.

Îmi întind o mân?. Îmi întind ambele mâini..., îmi întind toate mâinile... nu spre tine.


Te simt, te v?d, te aud. Cum te perpele?ti, cum tragi de lume, de timp, în jurul meu s? se întunece. Ca de drog, ai nevoie letal? de o prad?, de ceva, fie el cât de mic, s? ?i se supun?, s? execute, s? nu contrazic?...



Plictisit? de moarte, î?i dau: not responding.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro