Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Ispita (2)

de Daniela Luminita Teleoaca

Atunci am sim?it pentru prima dat? gustul lalelelor grena, mai mult negre. De o frumuse?e aparte. Cu care nimic nu ar fi putut concura, ... poate doar în condi?iile asum?rii e?ecului. Un e?ec grandios care te-ar fi scos, desigur, din scen?... Mama aducea bra?e ample. Umpleam toat? casa! –Dar ce s? faci cu atâtea flori?! Ce s? faci?! – îndr?znise o bunic?. Una mic? de tot, de-o via?? deprins? cu ou? de potârnichi ?i r?saduri pitice, pe care periodic le aducea la via?? cu juc?ria-i-stropitoare. Puse în vazele noastre p?mânte?ti, florile sp?rgeau constant teluricul, croindu-?i loc în etern. ?i eu! Suferam de o foame cumplit?, de vreme ce golul din susul f?pturii mele mai mare se f?cea... odat? cu lipsa. Poate dac? a? fi avut curajul s? m? apropii… s? m? apropii… pân?-n str?fundul fiin?ei negre. S? o miros. S? o fac a mea. Una cu mine. Printr-o neaten?ie. Printr-o ingratitudine. Printr-un p?cat. Printr-o iubire! Eu s? trec în locul ei! Ohh, cum mai mirosea! De nu mi-a? fi reprimat gestul paradisiac de a mânca din petalele acelea! M-a? fi apropiat… m-a? fi apropiat... f?r? s? m? vad? nimeni, f?r? s? m? simt?..., s? m? suspecteze. Ar fi fost, f?r? doar ?i poate, actul cel mai intim! Cel mai adev?rat! Dar intrase Mama. Am trântit u?a. În fuga imagina?iei am îmbr?cat primul meu costum estival de domni?oar?. Am r?mas pironit? înaintea furiei apelor, acostând fa?a casei noastre, tocmai din pântecele dealului-munte-f?cut slobozite. Casa noastr? cu ferestre vinovate ascunzând taina lalelei negre! Mascându-?i cum putea ea mai bine cr?p?turile, la contactul cu mai-pu?in-omenescul, f?cându-?i semnul crucii. Am stat mândr?. Dreapt? ca un grenadir. („De nu m-ar lua apa!” – mi-am omorât eu gândul...) N-am auzit când s-a lamentat Mama. Hipnotizat, timpul meu s-a abandonat mirosului fals pa?nic al rochiei cu frunzuli?e, doar ieri scoas? din somnul resemnat pe raftul unui magazin oarecare.

Uff, crescusem!

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro