Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

O lume (2)

de Daniela Luminita Teleoaca

Dup? un rechizitoriu dur, Jimy fusese pus la col?. Kira sc?pase ca prin urechile acului. Asimila acum lec?ia primit?. Vedea negru pe alb, m?rind minuscula realitate la o lup? mo?tenit? de la o antecesoare. Hot?rât lucru, nu voia s?-?i supere mai mult de atât st?pâna! Doar ea era cea care. O sp?la. Îi schimba garderoba în mod constant. O punea la oli??. Îi asculta micile confesiuni, marile drame, acum în prag puberal, când hormonii o luaser? razna ?i de s-ar fi redus totul la o simpl? invazie facial?! Dar ce te faci cu fantasmele? Cu umbrele alea care apar ?i nu-?i mai dau pace!? Cu ideile fixe? Cu revoltele? Cu im-po-si-bi-lul? Când se ivea Miss, toate acestea se f?ceau nev?zute ?i ea se trezea pe un pat cu a?ternut proasp?t primenit, într-o odaie cu tuf?nic?, cu struguri mul?i ?i grauri la pervaz, ciugulind isteric boabe imaginare, exact din palma ei atotcuprinz?toare. AhCeVia??.
Doar venea toamna! Blând?, ro?cat?, fermec?toare! Timpul ideal ca miss Kelly s? le dea 4-5 ?uturi, s? le scoat? de la naftalin?, pe ea ?i pe înc? 2-3 surate, ce dep??iser?, mai cu chiu-mai cu vai, stadiul de mucoase! Le scutura 3 molii. Le punea cu capul în jos. Le debarasa de toate pânzele nonnecesare ca de ni?te detalii superflue. Le elibera de surplusul de ap? ?i de praf. Le învârtea câte o roti??, suficient de mult, cât s? aib? vorbe ?i atitudini pentru o zi întreag? de var? indian?! Se gr?bea s? le prezinte unor cercuri mixte de cuno?tin?e ca pe ni?te tinere promi??toare. Ei, ca s? fie sincer?, se mai cereau ele la oli?? ?i pofteau la biscui?i pe r?z?toare, p?strând probabil în sânge amintirea ritualului unei copil?rii – totu?i! – trec?toare. F?r? doar ?i poate, miss le adusese la via??, sco?ându-le din anonimatul mai înfior?tor decât moartea! Ea le adusese, ea avea s?…
Î?i privea cu jum?tate de iris binef?c?toarea, într-un fel, în toate felurile, dumnezeul s?u! ?i dumnezeul ?sta, mai exact dumnezeea, avea, desigur, problemele sale! ?i ei – cât era ea de divinitate! – trebuie s? i se fi n?z?rit m?car din când în când. NIMENI N-AR FI PUTUT SPUNE CU EXACTITATE CE VEDEA DOMNI?OARA, DAR ÎN MOD CERT NU ERAU IMAGINI TOCMAI PL?CUTE! [S? fi fost cai verzi-galbeni-alba?tri pe pere?i, un junghi intempestiv, niscaiva semne, … o lips??!] Altfel cum s? se explice s?ritura ei brusc?, din somnul cel mai pa?nic, în cap?tul diametral opus al od?ii?! [C? somnambul? nu era!] Hot?rârea stranie de a ?terge o fereastr? pân? la disolu?ie, pân? la pr?bu?irea acesteia în marele zid. Felul acela în care se da de ceasul mor?ii. Îl lua pe Hector ?i da cu el de bra?ul canapelei. Acolo înlemnea ingratul. Arunca vân?t cu Sidonia în eter, cu Zân?, Zingarella ?i Muńeca. Nu se potolea pân? când ofranda nu atingea m?car gradul de „satisf?c?tor”. Ce-i drept, mai sim?ea câte un gol în stomac când Pequeńita o striga pe un nume arbitrar: Mam?????! Îi frângea articula?ia coapsei… a gleznei – habar nu avea pe care dintre, – jelindu-?i progenitura, cu lacrimi de sânge ?i plastic, ca pe odrasla favorit?: Preaiubita! Cu deget impetuos o împingea repede într-o penumbr? oarecare: uitase.

Ohhh! Cum de uitase?! Repede-repedee! Scotea din dulap una dou? trei patru cinci ?ase….10… 17… f?r? de num?r perechi de pantofi. Le lipea la perete: condamna?ii zilei! Î?i f?cea o mea culpa cum numai în romanele naturalist-fantastice ?i-e dat s? întâlne?ti. DaDaDa! O s? se calmeze! O s? le ia pe rând! O s? insiste cât va fi cazul. Nu se va opri – petreac?-se apocalipsele! – decât atunci când toate vor mirosi ?i vor luci ca scoase din fabric?.
Tot trudind, gândurile i se aranjau în forma unui piedestal. Sau a unei cruci. Acolo, sus de tot, îl vedea pe el. În rob? de preot sadea, purtând frunte grandios de ple?uv?, ochi ciclopici, saco?? biodegradabil? ?i, vai!, indiferen?? letal?! Se nevoia-se nevoia, urca pân? h?t departe. Îi sim?ea r?suflarea. Îi punea mecanism. Chit c? popa se zvârcolea ca un ?arpe. Mai exact ca un drac. I-a pus c?lu?. L-a strigat pe numele ?tiut numai de ei 2 în visele-visurilor sale. Cu pumnal înfipt în ro?u, i-a ?ipat iubirea! Ingrata ce o omorâse cu zile. Nu contenea! Dar nu, nu-i repro?a nimic lui, Doamne, fere?te! C? doar se l?sase prins. Rebotezat. Redefinit. Reontologizat. Inclus în marea familie a kirelor-jymilor-muńecu?elor-pequeńitelor… Sfânt? adunare! Hei! Nu era de ici de colo! Gata cu obsesia fetei b?trâne! B?trân? ?i virgin?! La cele 5 decenii pe care le c?rase per pedes apostolorum în propria spinare.
– Gavriiil! – se pr?bu?ise ea în nume de arhanghel, a?ezându-?i fantastic zulufii obraznici. P?pu?ile p?straser? un moment de resemnare. Îl prelungiser?.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro