proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Trage un ultim fum, cu sete, apoi, cu un gest nervos, arunc? ?igara printre bolovanii de la picioarele sale. Soarele e deja spre asfin?it. Urc? muntele de trei zile ?i trei nop?i, dar el abia a trecut de jum?tatea povârni?ului abrupt ?i plin de grohoti? în vârful c?ruia se profileaz? pe cerul vine?iu, semea?? ?i impun?toare ca un schit luminos, ciuperca exotic?, ”dama voalat?”, pentru care a pornit în lungul urcu? ?i la care vrea s? ajung? cu orice pre? înainte ca soarele s? scapete dup? orizont ?i s? cad? noaptea peste lume. Prive?te în jos, apoi ridic? încet privirea pân? la linia orizontului. De aici, de la mare în?l?ime, toate i se par m?runte ?i f?r? nici o însemn?tate. Nu-?i mai dore?te nimic legat de ceea ce este jos. Î?i r?suce?te apoi cu greu gâtul în?epenit de atâtea zile de efort ?i urcu? piepti?, de foame ?i frig ?i prive?te în sus, spre ciuperca uria??, ap?rut? ca o minune în vârful celui mai ascu?it ?anc de stânc? din toat? zona, o ciuperc? unic? dup? spusele botani?tilor din pres?, un exemplar uria?, nemaiîntâlnit în toat? istoria cunoscut? a botanicii, un exemplar enorm de ciuperc? supranumit? „Dama cu voal” pentru forma ei special? de fiin?? feminin?, gra?ioas? ?i misterioas?. Neobi?nuit de înalt?, mândr? ?i dominatoare, înf??urat? în membrane str?vezii colorate, ca ni?te voaluri de regin?.
A fost observat? mai întâi de oameni tr?itori ai mun?ilor care-?i pasc oile pe paji?tile alpine, apoi survolat? doar cu un elicopter al unor cercet?tori de la Institutul de Istorie Natural?. Dar nimeni nu a avut curajul s? escaladeze piscul de munte pentru a ajunge la ea. Mai întâi pentru c?, dup? spusele speciali?tilor, pe cât e de frumoas? pe atât e de primejdioas?, frumuse?ea ei magic? degaj? miasme mortale, deja de la o distan?? destul de mare miasmele toxice pe care le eman? pot omorî un taur, nu doar un om. Pe de alt? parte, ce rost ar avea? Ca orice ”minune”, va ?ine doare vreo trei-patru zile. Fotografii din elicopter ?i de la poalele muntelui i s-au f?cut, a fost determinat? cu oarecare aproxima?ie specia ?i varietatea. De?i e adev?rat c? nimeni niciodat?, cel pu?in de când exist? studii ?tiin?ifice, n-a mai v?zut un exemplar de asemenea dimensiuni colosale, la o asemenea în?l?ime, mai sus decât orice alt? form? de via?? obi?nuit?.
Dar el n-a mai dormit nop?ile de când a aflat de existen?a ei. Nu doar pentru c? e profesor de biologie, pasionat de orice form? de via??, mai cu seam? de una ie?it? din comun, ci pentru c? simte o dorin?? irepresibil? de a o avea aproape, se vrea cu orice pre? în preajma ei, vrea s? înfrunte muntele ?i valul ei de miasme mortale doar pentru a-i vedea frumuse?ea intim?, str?lucirea mirific? a voalurilor str?vezii cu reflexe multicolore. ?tie la ce se expune. E convins c? înfrunt? moartea, c? e posibil ca drumul pân? la ea s? fie ultimul lui drum pe p?mânt. Dar nu mai conteaz?. Înainteaz? spre ea ca sub efectul unui drog, al unei b?uturi ame?itoare.
Prive?te soarele în amurg, uria? ban de aur tremurând deasupra orizontului, sc?ldat în râuri de sânge. Apoi ridic? iar ochii spre ciuperca imens?, tronând în vârf de munte, sfidându-l de la în?l?imea aceea ame?itoare, privindu-l din cer cu un zâmbet ironic, pe el, un biet gândac de p?mânt înaintând anevoie prin ??rân? spre ea, prin?esa v?zduhului, aerian?, parc? nep?mântean?. Impresia de sfidare îi d? aripi ?i în ciuda epuiz?rii tot mai accentuate parc? prinde for?e noi. Înainteaz? tot mai greu, sprijinindu-se tot mai mult în mâinile însângerate de ascu?i?ul pietrelor ?i ?epii tufelor de spini de care se aga?? în greaua escaladare. Cu genunchii zdreli?i de bolovani ?i picioarele umflate ?i dureroase în bocancii rup?i.
N-a mai mâncat de nu mai ?tie când ?i n-a mai dormit de nop?i întregi decât iepure?te, pe pat de cetin? ?i de mu?chi, ori pe stânca goal?. Dar pe m?sur? ce urc? ?i o vede din ce în ce mai aproape, nu mai simte nici un fel de oboseal?. O for?? vital? n?valnic?, venind de undeva din str?fundurile fiin?ei lui, îl poart? tot mai sus, tot mai aproape de ”mireasa” misterioas? ?i înfrico??tor de frumoas?. Se opre?te doar o clip? s?-?i trag? sufletul ?i s?-i revin? suflul în pl?mânii ar?i ca de foc. ?i s? admire Frumoasa care-?i dezv?luie acum culori ?i str?luciri nemaiv?zute, iriz?ri de lumin? ?i umbre stranii, r?suciri ?i volute ale voalurilor sale.
Porne?te din nou ?i acum parc? începe s? simt? efluviile dulcege ?i otr?vitoare care vin în valuri dinspre ciuperca sfid?toare, semn c? se apropie tot mai mult de ea. Simte în piept un fel de durere ca atunci când era bolnav de pneumonie, dar nu se opre?te nici o clip?. ?tie c? dac? se va opri, va fi de tot, pentru totdeauna, va ceda sentimentului de fric? ?i instinctului de conservare ?i se va pr?v?li iar în vale spre lumea de jos. Îi d? aripi ?i faptul c? prin?esa lui e tot mai aproape cu fiecare pas, cu fiecare aruncare înainte. Vaporii toxici îi dau fiori de nebunie, dar în acela?i timp îl îmbat? de putere, de be?ia luptei ?i de apropierea victoriei. Dama voalat? parc? danseaz?, î?i întinde bra?ele eterice în aer ?i î?i flutur? cu gra?ie voalurile, cu iriz?ri în mii de culori. Doamne, cât de frumoas? poate fi! Începe s? râd? spasmodic, cuprins de o bucurie f?r? margini ?i s? strige spre ea: ”De-acum e?ti a mea! Numai a mea!”
Acum e atât de aproape! La doar câ?iva pa?i. Mireasa danseaz? un dans magic ?i lumea toat? parc? se rote?te în acela?i dans ame?itor. Întinde mâinile spre ea. Aproape c? o atinge, aproape c? o simte, moale ?i cald?, pulsând ?i vibrând în aerul r?coros al serii. Se prinde în dansul ei, se simte plutind u?or, ca un fulg. Danseaz? împreun?. Ce vis minunat! Ce dans în?l??tor! Se desprind parc? de piscul de stânc?, îmbr??i?a?i ?i danseaz? în volute tot mai largi în aerul rarefiat al în?l?imilor. E fericit! Cumplit de fericit! Cum n-a mai fost niciodat?!

A doua zi la ?tiri ?i în ora?ul de la poalele muntelui se vorbe?te peste tot despre un tân?r profesor dat disp?rut de câteva zile din ora? ?i în acela?i timp despre un om v?zut lâng? ciuperca misterioas? din mun?i. Un cioban din partea locului tocmai observase, de la mare dep?rtare, ceva ciudat, un fel de momâie întunecat? aproape lipit? de uria?a ciuperc?, la care nimeni nu se încumet? s? urce. Apoi cercet?torii care au survolat din nou piscul de munte cu elicopterul lor, au confirmat prezen?a unei fiin?e umane nemi?cate, care parc? îmbr??i?a, c?zut? în genunchi, trupul acelei ciuperci nemaiv?zute.