Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Paroxistic (2)

de Daniela Luminita Teleoaca

B?t?tura este aproximativ dreptunghiular?. Bine m?turat? ca de vânt prietenos sau doar având la activ niscaiva p?cate de care a tot sperat s? se mântuie. Un fost cote? prima pe stânga. Un pu? cu diametru minuscul. O ciutur?, în parte ruginit?. Vr?bii g?l?gioase pe margini. Tuf?nici vi?inii într-o parte, cumva l?turalnic?. Un câine istovit, doar cu sfert de privire r?mas. Vecinii parc? au intrat în p?mânt! ?i e duminic? doar! ?i amiaz?! Una dintre acele zile în care, oricât de mult s-ar autosugestiona, în ruptul capului nu ar putea împ?rt??i vreo durere, minimul sentiment al dramei. O fi... prea puternic??! Sau împietrit?...?! Ar fi vrut, totu?i, o potecu?? (prim?)v?ratic? în inima lui octombrie. Una ticsit? cu garofi?e ?i cr?i?e cafenii. Un miros de le?ie îi atinge un col? al copil?riei. S?punul de cas? al bunicii! Cuptorul de curte! Dorin?a, abia reprimat?, de a se repezi. De a gusta. Aici, o femeie cu trupul de?irându-se ?i basma. Nu ?tie ce spune... Aaaa, poate o invit? în?untru... S? p??easc?, deci! –?i Dicu nu e acas?? – se treze?te fata întrebând o umbr?! Cealalt? face semn de abandon cu bra?ul... Î?i leag? deodat? basmaua la spate, l?sându-?i la vedere ochii decolora?i de spaim?. Per ansamblu îns?, chipul de?iratei este unul blând. Unde mai pui ?i o anume rudenie de sânge. S? p??easc?, deci! Fondul ancestral de unelte semnificante adun? gândul unei tuf?nici în dreptul inimii. ?i fata se las? purtat?. Nu, nicio durere, nicio suferin?? personal? nu ar putea s? o d?râme! Ea dispune dispune de resurse, cât s? duc? poveri incredibile! S-o pun? numai la încercare cineva! U?a întredeschis? d? drumul, pu?in câte pu?in, unei lumi aparte, pe care b?t?tura nu pare a o con?ine. Prispa este blindat? de ?iraguri uscate de foi de tutun, p?strând înc? amintirea verdelui. O vede pe st?pâna casei stând pe p?mânt, ?inând hangul extazurilor. Al agoniilor. Trecând silen?ios, ca-ntr-un ritual, p?nu?? cu p?nu?? prin andreaua neiert?toare. Balo?i de paie, u?ori ca fulgul, aromeaz? împrejurimile... De grind? atârn? un tuci. Femeia vorbe?te pu?in, mai mult gesticuleaz?. În aceast? duminic? de octombrie, cu vecini absen?i ?i vr?bii pe margine, timpul are felul lui anume de a spune c? exist?. Când î?i d? iluzia c?-?i poate acorda toate circumstan?ele atenuante, când se repede somându-te s?-?i exprimi „ultima dorin??”. P????iii..... S?-i fac? cineva un cadou! S? primeasc? o invita?ie! S? scape, da, s? scape de sentimentul c? este atotputernic?! ?i nicio durere personal? sau... a altcuiva n-o poate atinge!.... U?a se deschide din ce în ce mai mult... Întunericul acapareaz? articula?iile. În?elegi asta din felul în care te poticne?ti zdrav?n pe o suprafa?? perfect plan?. Varul este dat de mult. Într-o icoan? str?veche face de veghe un sfânt golit de multe. O carpet? cusut? cândva este martor? mut?. Femeia o îmbie. Întunericul este zdruncinat de o muzic? dat? la maximum. Pupilele se dilat?. Femeia arat? spre un fel de tunel... Cealalt? î?i dep??e?te temerile: curiozitatea este mai mare decât frica. P??e?te, deci! – A?a i-a fost datul! – aude ca prin vis vorbele de?iratei!... L-a tras a?a! ?i femeia ar plânge. Fata nu se teme... p??e?te... p??e?te... Camera este aproape goal?. Un pat ca o groap? pentru fier vechi ?i paie. Igrasie. O plapum? izinit?, sunetele stridente aruncând cu zgomot. De undeva... de depaaaaaaarte, cel mai probabil din gura pe închise a unui h?u, se ive?te aproximativ o figur?. Una b?rb?teasc?. Nu s-ar putea spune dac?-i place sau nu ce aude. Dar poate c?, prin compara?ie, este un sunet dumnezeiesc... – ?i-a pus ?treangul ?i s-a dus! – deap?n? ea povestea... Acolo..., la Câlni?te, în locul ?la cu vârtejuri, de unde nimeni nu a sc?pat! Eu i-am spus... Maic?, ?i-o fi venit de cap...!! Intrase dracu-n el! A fost moale! ?i când e mortu’ moale, musai mai ia pe cineva! Muzica url? îndr?cit?. Privirea celui care zace ca un pu?c?ria? se acoper?. Iri?ii alunec? alunec???... ?i, când nu mai po?i fixa realitatea,... O senza?ie de vom? ia în st?pânire totul. Zgomotul trebuie s? fie unul dintre apanajele redutabile ale infernului... Muribund, omul se vinde iadului s? înfrunte moartea, spaima de neîn?eles în fa?a ei. Inima fetei se sfâ?ie.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro