proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

E comunism ”biruitor la ora?e ?i sate”, noi suntem adolescen?i, b?ie?i mode?ti de la ?ar?, dar s?n?to?i, viguro?i ?i plini de via??. Via?a ni se pare frumoas? ?i plin? de promisiuni de viitor. Am terminat a 11-a de liceu, e var?, suntem în vacan?a cea mare, chiar dac? pentru noi ”vacan??” ca atare nu mai exist? de vreo câ?iva ani, de când am devenit b?ie?i mari ?i ap?i de munc?. Din familii mai modeste fiind, lucr?m în fiecare var? pe ?antiere s? mai facem un ban pe lâng? bugetul redus de familie, s? avem bani de uniform? ?i rechizite pentru când va începe ?coala în septembrie.
Vara aceasta parc? are un farmec deosebit, vremea e de-a dreptul tropical?, natura de o frumuse?e neasemuit?, dar pentru noi e doar un decor dureros ?i arz?tor, lucr?m ca zilieri în echipa de între?inere a c?ii ferate al?turi de ”b?trânii” echipei, tragem din greu la ?aibe ?i ?uruburi, la ?ine ?i traverse, plini de smoal? ?i rugin?, ar?i de soarele necru??tor. Ne deplas?m cu ”monoraiul”, vagonetul nostru cu dou? ro?i pe o singur? ?in?, plin cu scule, de-a lungul sectorului nostru de cale ferat?, schimb?m ?ine uzate ?i traverse cr?pate, strângem ?uruburile pân? sunt gata s? crape, ca nu cumva s? se deplaseze ?inele ?i, doamne fere?te, ”s? sar? trenul de pe linie”.
- Strânge?i, b?ie?i, strânge?i bine, pân? iese zeam? din ele, mama lor de ?uruburi! ne strig? ?eful de echip?, plin de zel, mereu exigent ?i tem?tor ”s? nu care cumva s? sar? trenul de pe linie ?i s? înfund?m pu?c?ria”.
Noi strângem, cupla?i doi câte doi la cheia ”de gheuri”, cu priz? încruci?at?, pân? scâr?âie ?uruburile gata s? plesneasc? ?i pân? ne sim?im umerii disloca?i ?i încheieturile palmelor dureroase, iar transpira?ia curge pe noi ?iroaie, ca sub du?. Pielea ne ustur? îngrozitor de la soarele arz?tor ?i de la smoala de pe traverse.
Acum, dup? aproape o lun?, sunt mai obi?nuit cu munca grea de la calea ferat?, dar mi-amintesc de primele s?pt?mâni când, cu febr? muscular? ?i durere la încheieturi, aveam un somn agitat ?i co?maruri în care vedeam numai c?i ferate, trenuri, chei „de buloane” ?i chei „de tirfoane”. ?i ”monoraiul” cu scule pe care ?eful mi-l d?dea mie s?-l conduc, în echilibru pe-o singur? ?in? ?i-mi striga mereu din spate:
- ?ine-l drept, nu-l înclina, uit?-te numai în fa??, s? nu-l r?sturn?m, cu scule cu tot!
Trec trenuri mereu, dinspre o parte de lume spre alt? parte de lume, ni se par vise pe ?ine, lume frumoas? la geamuri, l?sând în urm? parfumuri amestecate ?i exotice iar noi ne imagin?m via?a frumoas? a pasagerilor, la munte ?i la mare. Mai ales la mare, la cât suntem noi de vis?tori ?i dornici s? vedem tineri ca ?i noi, liberi ?i veseli, fete cu trupuri minunate ?i frumos bronzate.

- Azi lucr?m în gar?! ne anun?? ?eful la apelul de diminea??. Avem de schimbat dou? ?ine ?i vreo dou?zeci de traverse coapte. Dup? ce trece acceleratul de Mangalia, avem închidere de linie! Pân? atunci ne odihnim în gar?, dar dup? plecarea trenului vreau s? sbârnâi?i la munc?, nu vreau s? ne facem de minune ?i s? nu termin?m cumva treaba în dou? ore cât avem aprobat? închiderea!
Suntem un pic stresa?i pentru c? închiderea de linie înseamn? s? ”sbârnâim” la munc?, vorba ?efului, dar pe de alt? parte suntem încânta?i c? vom vedea acceleratul de Mangalia de aproape, sta?ionat în gar?, vom vedea aievea c?l?torii frumo?i ?i curat îmbr?ca?i, mergând spre mare, fetele mai mult dezbr?cate decât îmbr?cate, aranjate, dichisite, curate, nu ca noi, p?lma?ii, murdari din cap pân? în picioare, mânji?i de smoal? ?i rugin? de pe fiare.
Înc?rc?m monoraiul cu scule de la magazia echipei, eu preiau conducerea lui, cu grij? s? nu-l r?storn ?i ajungem în gar? unde desc?rc?m echipamentul ?i ne a?ez?m pe b?ncile în?irate de-a lungul peronului în a?teptarea acceleratului de Mangalia. Pe celelalte b?nci, ori în picioare, lume elegant? cu mul?ime de bagaje preg?tite pentru sejurul la mare. O fat? blond?, supl? ca un manechin, doar în ?ort ro?u ?i tricou alb, mulat pe pieptul frumos dezvoltat, se chinuie s?-?i aduc? la peron bagajele multe ?i grele, tr?gând de ele, când de unul, când de altul. Cavaler cum sunt, sar de pe banc? ?i îi cer permisiunea s-o ajut la c?ratul bagajelor. E numai zâmbet ?i bucuroas? îmi mul?ume?te anticipat, eu, gol pân? la brâu ?i numai mu?chi, salt bagajele ca pe ni?te juc?rii ?i le a?ez în ordine pe peron în a?teptarea trenului.
Se a?az? al?turi de mine pe banc?, eu sunt îngrozit la gândul c? sunt murdar ca un salahor, iar ea atât de str?lucitor de curat?. Facem cuno?tin?? ca doi tineri civiliza?i, eu m? uit cu groaz? la mâna mea de b?rbat puternic, frumoas?, dar murdar? ?i b?t?torit? de munc?, ce ?ine mâna ei fin?, de culoarea filde?ului. Se uit? admirativ la mine, m? întreab? ce fac prin gar?, dezbr?cat ?i murdar cum sunt, fâstâcit îi spun adev?rul, sunt muncitor la calea ferat?, dar unul de ocazie, ”de var?”, am terminat a 11-a ?i am de gând ca la anul s? dau la facultate, studiez tot timpul, am c?r?i de literatur? ?i filosofie mereu în geanta mea de lucru, cu mândrie scot din geanta cam murdar? Adolescentul lui Dostoievski ?i Critica ra?iunii Pure a lui Kant. Culmea e c? ?i ea a terminat „a 11-a”. ?i ea tocmai cite?te Dostoievski, mi-arat? Crim? ?i pedeaps? în dou? volume în po?eta de pe um?rul ei ?i ne amuz?m de aceste coinciden?e.
Eu nu pot s?-mi revin pe deplin din emo?ia apropierii de aceast? f?ptur?, o asem?n cu o poz? din camera mea, Brigitte Bardot, tân?r?, blond?, angelic?. Îi spun de asem?nare, râde cu ochii str?lucind în soare, cu dantura perfect? ?i buzele ro?ii ca fragile bine coapte. Tam-nesam îmi face ?i ea complimente care m? dau de tot peste cap, îmi spune c? sem?n cu actorul american Robert Redford ?i c? a? putea s? dau admitere la actorie, eu îi spun acela?i lucru ?i îi propun, mai în glum?, mai în serios, ca, la anul, s? d?m amândoi la IATC ?i s? juc?m apoi în filme memorabile, vom fi, cu siguran??, un cuplu de mare succes.
Sporov?ind de una de alta, timpul trece ?i megafonul g?rii anun?? sosirea trenului accelerat Sighetu Marma?iei - Mangalia care va sta?iona cinci minute. Trenul intr? în gar?, lumea se agit?, eu sar sprinten ?i o ajut s? urce în tren, în îngr?m?deala mare care s-a produs ea cu siguran?? nu s-ar fi descurcat, îmi mul?ume?te tot timpul, g?sim num?rul locului de pe bilet ?i-i salt bagajele în plasa de sus, apoi îi urez vacan?? pl?cut?, distrac?ie frumoas? la mare unde o a?teapt? ga?ca de prieteni ?i vreau s? m? retrag, cu inima b?tând s?-mi sparg? pieptul, sfâ?iat? de emo?ia desp?r?irii, de parc? ne-am cunoa?te ?i am fi prieteni de-o via??. Ea îmi apuc? mâna ?i se lipe?te de pieptul meu gol ?i transpirat, am o senza?ie de jen?, dar ?i o bucurie imens? ce-mi str?bate pieptul, se întinde spre mine, îi v?d ochii mari ?i alba?tri de-aproape, îi simt buclele p?rului blond b?tându-mi obrajii ?i m? s?rut? ?treng?re?te, pe fug?, eu sunt gata s? le?in, se rote?te vagonul cu mine, aud ca prin vis megafonul g?rii anun?ând plecarea trenului, îi las mâna, îi zâmbesc, atât cât mai pot, ea-mi zâmbe?te la rândul ei, m? gr?besc s? cobor, trenul deja se pune în mi?care, sar din mers, m? uit de-a lungul vagonului, o mai v?d pentru ultima oar? la geam f?cându-mi semn cu mâna, eu îi r?spund moale ?i r?mân încremenit pe peron, în glumele ?i râsetele colegilor de echip?.
- Ai fi plecat cu ea, a?a-i? zice ?eful de echip?, f?cându-mi cu ochiul.
Eu îi r?spund doar în gând: „Da! A? fi plecat cu ea pân? la cap?tul p?mântului!”
- Gata! La munc?! tun? ?eful nostru de echip? ca un adev?rat comandant ce este. Ni s-a dat semnalul de închidere! Mâinile pe chei ?i desface?i iute ?inele!