Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Amintiri de demult (VI)

de Daniela Luminita Teleoaca

Vitele î?i a?teptau cumin?i rândul. Cu priviri blânde, des?lb?ticite, coborâte undeva într-un p?mânt ce se sustr?gea timpului, uit?turii omului. Instinctul de dobitoace pa?nice le spunea c? r?ul va trece. C? în curând î?i vor desf?ta pântecele cu grasul ierburilor de Ispas. Deci, s? aib?-s? aib? înc? pu?in? r?bdare! B?l?ate, albe, descornorate. Albe. Cu câte un rest de mân? darnic? pe spatele uscat. Cu câte o urm? de bici mai ales. De înjur?tur?. În uitatele dimine?i cu rochi?a-rândunicii. În iure?ul ploilor interminabile, când respiri aer-cu-noroi. Î?i prive?ti piezi? cizmele în care cazi tot. Înghi?i-înghi?i; î?i spui c? înc? se poate... O parte din curtea ?colii devenise neînc?p?toare. M-am al?turat ocheadelor curioase. Convins?, poate, c?, într-un fel sau altul, voi face ritualul p?gân cât de cât suportabil, dac? despre asta o fi fost vorba. Pe geam se v?zuse fum. Se auzise... se auzise... Mugetul. Spaima. Un soi de vuiet al lumilor. De unde s? fi ie?it?! Se v?zuse... Dincolo de poarta înd?r?tul c?reia ne înghesuiam noi, ?âncii, s? ne ostoim setea dintr-un pu? darnic, ivit în b?t?tura unui ?ârcovnic, mare cânt?tor pe nas. Bând din aceea?i can?. Ca ni?te fra?i. Ca ni?te tovar??i. ...una mare alb? cu toart? dezlipit?. Se auzise. ... în b?t?tura unui ?ârcovnic..., bunicul Silviei, fata de Bucure?ti cu ochi încire?a?i ?i ochelari de soare veritabili. „Nu era voie pentru copii!” – se auzise... ?i altceva... Bolnav?, c?ldura lâncezea pietrele. Trupul ?i a?a f?râmicios al mu?e?elului, f?r? drept de apel prelingându-se în ritmul r?sufl?rilor onctuoase ca sub o secer?. Musculi?e obraznice ne perpeleau privirea. ÎN ACEAST? ÎNCERCARE ÎNCORDAT?, FIIN?IAL?, COSMIC?, DE A VEDEA. DE A ÎN?ELEGE. Ireal?, a trecut sora Tatei. Cu aceea?i geant?-veteran? cusut? de um?r. I-am sim?it p?rul ro?u. Pielea de lapte-cu-pojghi??. Seringile. Am întors capul. În lumea p?s?rilor mute, trandafirii albi aruncau tentacule. Parfumul suprap?mântesc al iubirilor fragede. Mi-am pus obrazul pe sufletul lor. Am l?sat timpul s? curg? pe lâng?. Desprins?, am împrejmuit mugetul vitelor însemnate cu fierul ro?u. Când triste?ea dezn?d?jduit? a omului nu-i mai permitea s? se salveze nici m?car pe sine.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro