proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Toate mamele aveau umbrele frumoase. Cel mai adesea, ro?ietice cu picuri alburii. Nu ?i se umpleau de sânge degetele. Numai ploaia, odat? insinuat? dincolo de stratul superficial, î?i articula altfel vertebrele. Modul de a te raporta la tine, la ceilal?i. C?ci ele se înfiin?au mereu pe câte o poart?. Aduceau pe lume anotimpul acela crezut pierdut. În?elegeai: neclintit? în fotoliul verde, ziua întreaga a?teptase?i semnul ei. Ivirea! Î?i în?bu?eai emo?ia. Micul dr?cu?or, bine ascuns în tine, î?i d?dea ghes s? nu te ar??i. Mimai banalul. Faptul divers pentru care cu greu ai fi g?sit loc printre ale tale. Un cu?it î?i str?pungea coastele. Inima din fiecare celul?. Îng?imai sugrumat: Ai sosit? (Adic?... pleac?!) ?i, bolnavi, ochii t?i mici alunecau pe fereastr?, recompunând sfânt drumul pa?ilor Mamei, Rana P?s?rii Uria?e, a?ezându-?i deasupra durerii de moarte zâmbetul cel mai cald. Atunci, nemaiopunând rezisten??, p?pu?ile de porumb î?i ie?eau din copil?rie. Reprimat? o vreme, pizma vegetal?, trecea în sev? de om, când eu, pitic?, îmi somam vârfurile s? înlesneasc? odat? ruperea. ?i rupeam! Exact ca ?i cum a? fi rupt din mine. Zona aceea indispensabil?. Încercând s? v?d cum se poate muri lucid, în deplin? cuno?tin?? de cauz?... Acolo, sub nailonul translucid, se desf??ura o lume f?r? nicio tangen?? cu realitatea siluetelor periculos de clare. Tâmp repetând, f?r? chip de oprire, traiectorii, mimici, sta?ion?ri. Sta?ion?ri. Sta?ion?ri, Am fi putut muri sugrumate sub imperiul plasticului, la prima vedere prietenul ideal... Dar sensurile se instaurau într-o complicitate anume. ?i noi, mai ales noi, 2 mogâlde?e, f?ceam parte din scenariu, poate chiar dintr-un plan. Rezistam cu stoicism: la cap?t nu putea fi decât Spectacolul! Peticul cu r?sad minuscul de tutun pe care noi îl plouam din stropitori agintii. În starea de dincolo când, supus?, ??râna se amesteca în felul ei cu apa ?i n?rile noastre sorbeau cu nesa? o parte însemnat? a cosmosului. C?ci asta trebuie s? fi fost, oricât de mult urma el s? ni se strecoare, într-un viitor, printre degete. N-aveam noi vreo treab? cu vecin?t??ile! Cu gr?dinile ciudate ie?inde din trupuri cândva mi?c?toare. Din multa dragoste a celor r?ma?i, într-un fel sau altul, mereu s? le fie pe aproape. S? supravie?uiasc?. S?. Între timp, o mam? continua s? intre pe o poart?. O aducea ploaia. Sau Ea aducea ploile. Nou-n?scute, firicele de fotoni alb-ro?ietici pocneau în strig?te muzicale, z?mislind via??. ?i Casa devenea imensa câmpie sub acoperirea Cerului! Cu muguri de cuvinte rostite doar în partea lor de început, l?sate mai apoi tandru s? se topeasc?. Într-un în?eles r?coros-mântuitor. Acum, când orice tentativ? de a-mi reprima sufletul ar fi, mai mult ca oricând, pueril?...