proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Acest epizod prinse r?d?cini dup? sl?vita adunare s?teasc?, la care-?i ?inuse discursul Clemen?a, înainte de plecarea ei la înv???tur?. În prumul rând, c?rmuirea a dezlegat întrebarea cu adausul de 15% , cuvenit lucr?torilor minori conform legisla?iei în vigoare. Ceva mai târziu, colhozul a dat zvon în brig?zi. Amatori de c?scat gura pe drumuri (lungi) erau invitati la înscriere – pentru viitorul an, la excursie pe Marea Neagr?, cu reducere de 80% din pre?ul ofertei.
La dou? s?pt?mâni de la anun?are, pe list? se vedeau numai câteva familii, ?i acelea de fon?onari*. Pre?edintele – învine?it, zburlit, z?p?cit... ?i atunci, instigatoarea c?l?toriei fu chemat? la conducere, s? r?spund? ea la întrebare.
– Ce însamn? asta?.. – se r?sti el cu glas obijduitor – a?i vrut primbl?ri... ?i acu v? da?i cu fundu la gard. Eu nu pot s? trim?t la Chi?in?u spisoc* cu 10 tutunari, când se ceri o complecta?ie de 200... – m? dau afar? de la lucru, din partid... de peste tot. M? în??legi, omule?
– V? în?eleg, da la noi în sat lumea-i economicoas?, num?r? fiecare copeic?. Ia încerca?i s? face?i ”cruiz” gratis, atunci o s? vede?i, cât de repede se vor vinde locurile. – Cum adica s? se vând?, dac? se dau pe degeaba? – Degeaba – nu. O parte din excursie o pl?tesc sindicatele din cotiza?iile noastre, restul se achit? cu banii colhozului, câ?tiga?i tot de noi.
– Gata, gata... du-te, du-te de pe capu meu... c? am alte nevoi.
Fata avu dreptate. Dup? schimbarea cifrelor din anun?, în zece zile lucr?toare listele fur? completate pân? la ultimul loc. R?mânea doar de urcat ?i de plecat.

În urm?torul an, cum numai s-a desprim?v?rat, c?l?torii au fost înc?rca?i în autobuse ?i du?i la capital?, ca de acolo, la ziua de vapor, s? plece la Odessa ?i mai departe. Între excursioni?ti s-a nimerit ?i mama, l?sând casa mai mult din rug?mintea Clemen?ei – s? nu se piard? banii munci?i, ?i apoi, s? vad? ?i ea Marea Neagr?.
Tatii cruiz-ul nu i-a pl?cut deloc, din start. F?cea zâmbre: cum s? r?mân? el singur, da femeia s? fac? primbl?ri la ora?... la restoranti cu muzic?, la stileag?... Mai d?duse ?i o gelozie nebun? într-însul – se purta ca un îndr?gostit, mai-mai se temea s? nu-i fure femeia careva djighit* de la munte. ” Doamne Dumnez?ule... omule drag?, e?ti în mintea ta?.. Eu, la anii cari-i am, fimei cu 10 copchii...” – îl tot lini?tea mama, f?cându-?i cruce în cas? ?i-n ograd?. Pân? la urm?, t?tuca se ogoi, se d?du în t?cere... Parc?-parc? se împ?case cu situa?ia, doar ochii îi mai scânteiau, rar de tot.

Odat? sosi?i la Chi?in?u, colhoznicii (lucr?torii C.A.P.) au fost caza?i la hotelul Cosmos, ?i servi?i ca turi??i adev?ra?i. Dup? turul ora?ului ?i muzeul Basarabiei, mai r?mase destul? vreme, vaporul având întârziere motivat?.
Dup? alerg?ri pe la pia?a central?, marile magazine... excursioni?tii, majoritatea tineri, tr?geau din timp golindu-?i canistrele, ca apoi s? mai ias? la strad?. Ora?ul era atr?g?tor, cu monumente... Chiar în fa?a hotelului se avânta asupra Lumii o magnific? statuie ecvestr?, consacrat? ultimului haiduc legalizat.
S?tenii se plimbau pe la coada calului, mai treceau pe la târg dup? mur?turi, cump?r?turi, dar totuna se plictiseau. Noroc de badea Costache Munteanu, ?i armonica ...
Mama cu o prieten? a ei de fetie, ostenite de frumuse?ea urban?, s-au astâmp?rat în camer?, c? nici bani de cheltuit pe fleacuri n-aveau. Peste perete, tr?iau doi gruzini (taman b?ie?i de care tata se îngrijora mai tare). ” Devu?ica, davai znacomitsea, d-a-a...”* (domni?oare, hai s? facem cuno?tin??...) – tot repeta unul din ei, auzind al?turi glas femeiesc. La o ora de mas?, s-a nimerit s? ias? odat? din camere. Djighi?ii, într-o secund? trecîndu-le gustul de ”domni?oare”, s-au întors amândoi într-un c?lcâi ?i au luat-o u?urel spre alt? scar?. Mama ca mama, prietena-i era atr?g?toare de tot, având ?i o ?âr? de mustea?? la col?ul buzei.
Dup? mâncare, turistele au ie?it s? dea o roat?, s? mai rup? ?i ele din a?teptare. Într-o str?du?? cu trotuar cam stâlcit, mama a dat cu ochii într-un ?opron îngr?dit cu sârm? de gard, pân?-n pod plin cu l?zi de sticle goale.
– Oari nu cumva ai?ia s? dau stecli? – se întreb? ea, în glas. – Ia hai s? intr?m, pe-o minut?...
– E-e-i-i, Cati, n-ai ?i fa?i?! – Pre?is c? n-ai di gând s? cumperi... – Pre?is c? nu, vreu s? vând!..
– Da chiar c?... o gr?madea sâ v?d în gostini??*, pi lâng? u?i, pi la sc?ri... da pi-afar? câti sâ t?v?lesc, mai ales diminea?a.
– Le-ai obs?rvat ?i tu, a??-i?
– Da. ?mecher? mai e?ti, C?ti?oar?, ?i nu di-acu – di când ti ?tiu. – Ia hai, las? lauda, hai s? intrâm, s? ni interes?m, limba oasî n-ari.
Odat? informate, înviorate de b?noasa ocupa?ie, femeile au luat-o iute spre hotel. Ajunse la camer?, golir? gen?ile – ?i din nou ie?ir? la plimbare: pe sc?ri, coridoare... Doar la un ceas de promenad?, turistele s-au întors la ”steclopunct”* cu bagagele pline...
A?a începu intrarea banului de plea?c?, cu soarele înc? deasupra ultimului Haiduc. În seara ceia, s?racele femei se rugau în gând, amândou? odat?, s? mai întârzie vaporul m?car o diminea?? lung?. Ca r?spuns, cruaziera s-a re?inut dou? zile. Asta a fost suficient pentru a aduna parale de buzunar, ?i ceva la portofel.

În ultima sear? de sejur la capital?, femeile au f?cut banchet, pe cont propriu. Taman atunci venise ?i Clemen?a în vizit?. ”Azi am curaju s? m? îmb?t ?i eu oleac?”, a declarat mama cu glas sc?zut, v?zându-?i studenta al?turia: vesel?, sf?toas?... ?i cu farfuria plin? dinainte.
– Ia striga?i la v-on b?iet în c?me?? alb?...
– Ce dore?ti, m?tu??, – se adres? cu polite?e osp?tarul chemat.
– M?ta-i m?tu??, în fa?a ta st? fimei în toat? puterea, vrednic?, mam? gheroin?* (eroin?)... – se r?sti amica mamei la el.
– Las? b?ietu-n pa?i, Catrin?, c? drept spune… – Nu ti potriji la dânsa, tinere, c? glume?te... Vreu o stecl? di vin bun, di cari înainti beau boierii, s? nu hie tari scump?.
– Întreb pe nacialnic,(?ef) el ?tie mai bine, de care v? trebuie.
– Fa Cati, da oari drept fa?im?... Ai?ia-i ora?... ?i-a adu?i ?eva, c? n-a s? ni r?spl?tim ni?i în dou?. N-ar hi mai ghini s? ?erim di la a no?tri un kil di hin acolo... acas? li-l întoar?im înapoi.
– Nu, ni?i într-un caz, azi vreu g?r?ntat di cari am comandat, c? di chivni?? beu când vreu, dac? mai g?s?sc... Ia ?i prostie am spus ?i eu, da nu pot în??leji din ?i cauz?, anumi acu o vinit la minti.
– Da ?i, îi pi terminati, mam?? – A întrebat fata, mirat?. – Ei da?.. Avem butoi di r?vac curat, cu vrana t?iet?, ?i înc? o jium?tati di altu, amestecat. Anu ista la noi s-o b?ut pu?în, c? avusem mult rachiu.
– Ave?i jin pân la toamn?, numa s? nu deie bun?tatea în teteica, cum îi el acu sângur...
– P?z??ti, doamni... cru?i di aur la cari o r?mas pi acas?, ?i lui!..
Între timp ap?ru ?i chelnerul cu b?utura. Avea pe talger trei sticle, la alegere: Caberne de ?iganca, Negru de Purcari ?i Sapiravi moldovenesc, cu pre?uri variabile. A fost luat cel mai ieftin: Sapiravi, de 2,50, minus sticla= 2, 38. Dup? a doua ciocnire, turistele s-au înveselit, s-au îmbujorat… s-a înviorat ?i studenta.

În ultima zi de aflare la hotel, chiar înainte de plecarea la Odesa, lâng? u?a autobusului mama a dat cu ochii de un cuscru a ei. Se uita lung ba la ”Icarus”*, ba la dânsa, ba la inscrip?ia de parbriz:
– Buna ziua, cuscr?.
– Mul??m?sc, buna zâua ?i dumneatale – i-a r?spuns ea, întimidat? de nea?teptata lui ivire, ?i ceva îngândurat?. – Da-a... cu ce ocazie pe la Chi?in?u?
– Iaca ne-o trum?s colhozu la excursie...
– Departe?
– La marea Neagr?, cu brig?zile de tiutiun...
– Buun? excursie!.. Asta-i cruiz, cuscr?, ?i coast? bani. Ai?i tinerii no?tri umbl? goi, da mata ti primbli...
Mama s-a schimbat la fa??. Nea?teptatele cuvinte, ca înfipte în creier, au întristat-o. N-a r?spuns. A urcat calm? în autobus, ?i-a g?sit locul lâng? vechea prieten?, apoi s-a întors cu spatele la geam. V?zând-o plin? de obid?, tovar??a s-a mirat. ”Mama ii di via??, legat? cu a??... când ii mai drag? omului, niap?rat sâ g?s??ti ?ineva...” – a zis eroina, oftând.

Excursia a fost frumoas?. Odessa, apele albastre, mun?ii, ora?ele Caucazului, na?iile de oameni... – tot, ce s-a v?zut de s?teni cu ochii proprii, a fost nou ?i impresionant.
Ce-ar fi pentru un om mai interesant, decât necunoscuta lume a p?mântului pe care trâie?te? R?mase mul?umit? ?i mama, abia a?teptând s? compart? cu fetele ce v?zuse ?i auzise. La Suhumi, din banii aduna?i pe sticle, cump?rase ea un covor dat naibii, s? hie în amintirea cruizului, aparte de chi?ibu?uri luate ca aten?ii.

La dou? s?pt?mâni de c?l?torie, colhoznicii s-au întors. Satul îi a?tepta cum îi petrecuse, lucr?rile de prim?var? abia începeau.
Acas? totul era în ordine: fetele s?n?toase, voioase, doar pu?in sup?rate pe Costa, mai mult pentru postul lui de c?pitan; or?t?niile cu animalele îngrijite, hr?nite, ad?pate; ograda aranjat?, od?ile m?turate, ?oalele scuturate, blidele sp?late... Pe plita înc? fierbinte aburea oal? de zam? cu t?ie?ei, a Luminen?ei lucrare. Toat? familia era prezent?, doar tata lipsea, înc? nu venise de la lucru.
Fericit? c? se v?zuse între pere?ii ei, mamei i-a venit pofta de un p?h?ru? de vin. A coborât singur? în beci, s? controleze totodat? ?i starea mur?turilor. Când s? scot? vin, nu mai curgea, barelul ?tiut de ea pe jum?tate, aplecat ca un monstru cu cepul spre p?mânt, suna a gol.
Treaba ceia nu era bun? – imediat o îngrijor?. Înc? mai mare-i fu mirarea când v?zu vrana schimbat? la butoiul neumblat. A dat-o la o parte ?i a b?gat m?sur?toarea. Stuhul ar?ta jum?tate. Nu-i venea s? cread?, a mai controlat odat?. M?sura r?mânea neschimbat?. Atunci fu, când o apuc? groaza adev?rat?. – Unde s-a evaporat un butoi de vin? Câ?i, ?i de care ajutori avuse teteica nostru, de înc?puse într-în?ii atâta b?utur?, în zile (?i nop?i) num?rate?.. – Da mai conta?..
Cine-i mai ?inea ei parte, dup? întrecerile petrecute într-o pivni?? r?mas? în voia gâtului ?i a mahmurei bun?t??i ? Un lucru a f?cut mama atunci: a jurat s? nu mai lase b?rbatul singur acas?, înc? ?i sup?rat.