proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

F?r? îndoial? c? via?a avea ceva parfumat în ea. Era, poate, mireasma aceea de la origini care, odat? cu marile îndep?rt?ri, suferise o diluare anume, tot suferea..., astfel c? dat r?m?sese numai la vârsta paradisiac? a copil?riei s? te reîntâlne?ti cu ea. Nici atunci nu puteai face mare lucru. Doar s? te la?i tr?it... (Sau asta era totul?! Era... îndeajuns?) Lumea se derula, ca de obicei, într-un cerc. În grani?ele acelea cu vertij, neridicate vreodat? de cineva, nici m?car schi?ate, a?a de reale – în?elegi tu aproape din prima – când un pas anapoda se soldeaz? cu întâia electrocutare. ?i asta nu e deloc ultima! Treci repede peste. ?tii (înc?) s? o faci. ?i-e str?in sentimentul rivalit??ii. Al înfrângerii. De?i p?rul Ramonei ?i al Oi?ic?i se a?az? mai bine pe spate decât al t?u. Mamele lor trebuie c? le piapt?n? îndelung. Zile ?i nop?i în ?ir... nop?i... Pesemne doar asta fac... Al meu se înc?p??âneaz? a nu cre?te mai mare de „atât” (?i „atât”... de-abia dac? se vede!) Oricât de mult ar dep??i mângâierile Mamei gesturile pur estetice ale celor dou?... Dar e ondulat. A?a de m?t?sos! C?, într-o zi, s-a încurcat în el un fluture. ?i-a chemat repede neamul de lepidoptere. Cu pove?ti colorate, ?i ele începând nesfâr?it în dreptul unor cercuri miraculoase, de acolo de unde ochiul purcede cu adev?rat s? vad?. ... cu râule?e ro?ietice ?i zone de popas mi?c?tor, din care se adap? câte-o muzic? f?cut? pas?re... Soarele împânze?te arome în buzunare minuscule. Ne gâdil? degetele. E prim?var?! Toiul ei! Auriu, zumzetul se f?râmi?eaz? deasupra pleoapelor închise pentru a în?elege. Aceast? lume într-un fo?net perpetuu, din care nu te încume?i s? cobori, nici m?car la ultima, s? te asiguri c?, DA, a fost...., este bine, .... continu?! Aceast? hipnoz?. OLFAC?IA C?REIA, DE UNA SINGUR?, I-AM DAT NUMELE DURERII FRUMOASE, PENTRU C? ATÂTA VREME CÂT SIM?I... Deci, eu,... cu roiul de fluturi! Feti?? serioas?, pus? altfel pe ?otii. Tainic coborât? dintr-un milieu cu minun??ele închipuit de Bunica. Lacrimile ascunzându-mi. Rana palpitând asemenea unei inimi, de nu va fi fiind chiar inima personal?. Toat? vulnerabilitatea curajoas? de a m? încumeta, de a-mi flutura chipul, p??ind ireal dincolo de Cas?. Din instinct rostesc pufos cuvintele, ierburile de care se înconjoar? ca de balsam împotriva mor?ii. ?i sensul, ... via?a acum se z?misle?te, în secunda asta când, cu ochii închi?i la afar?, ghicesc albastrul zambilelor ?i dorul albinei cu o narcis?. Peticul parfumat desprins de lume odat? cu alunecarea ei în trecere. Rostesc pufos. Aduc pe lume. Povestea de dragoste, ce scap? mai mereu printre degete... Batista-i parfumat?/ Se afl? la o fat?/ La o fat? frumoas????....