Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Cavalerul negru al apocalipsei

de Somesan Sergiu






Pre?edintele Americii, Harry Martin, era pe peluza Casei Albe pentru o sesiune de fotografii, împreun? cu to?i cei care avuseser? un cât de mic rol în eradicarea pandemiei de COVID-19. ?edin?a de fotografiat se apropia de final ?i to?i încercau s? vin? cu un pas mai aproape de pre?edinte sau de profesorul George Owen, cel care descoperise miraculosul medicament ?i în acela?i timp vaccin pentru perfidul virus.
Cu o zi în urm?, pe teritoriul Statelor Unite ale Americii a fost înregistrat ultimul bolnav cu COVID-19 ?i deja se vorbea ca sigur despre un premiu Nobel pentru profesorul Owen. Interesul de a figura într-o fotografie cu el era a?adar de în?eles, iar Andreea Price, ?efa grupei din Serviciul Secret care asigura paza în diminea?a aceea, privea cu îng?duin?? toate acestea mici manevre. To?i cei care erau acum pe peluz? fuseser? verifica?i de oamenii ei, a?a c? se putea relaxa pu?in. Spre deosebire de momentele când pre?edintele era în deplasare ?i se hot?ra brusc s? fac? o baie de mul?ime ?i venea în contact cu o mul?ime de necunoscu?i, sesiunea de acum p?rea un adev?rat moment de respiro.
Ca pentru a-i aduce aminte c? niciodat? nu po?i s? spui niciodat? ?i s? la?i garda jos, mai ales când lucrezi în cadrul Serviciului Secret, casca ei din ureche începu s? bâzâie ?i o voce precipitat? începu s?-i comunice ve?tile care în urm?toarele ore aveau s? schimbe complet fa?a lumii.
A ridicat bra?ul stâng ?i a ?optit scurt în microfon:
—Repet?, te rog!
Dar în timp ce asculta se îndrepta deja cu vitez? spre grupul în mijlocul c?ruia se afla Potus – numele de cod al pre?edintelui.
Împingând f?r? menajamente pe cei care îi st?teau în cale, l-a apucat strâns pe pre?edinte de bra?ul stâng, chiar deasupra cotului, ?i, la privirea lui uimit?, a spus scurt:
—Cod ro?u, domnule pre?edinte!
Pentru c? i s-a p?rut c? nu a fost destul de explicit?, a precizat:
—Cod ro?u trei, domnule pre?edinte! Trebuie s? plec?m chiar ACUM!
Vocea ei era dur? ?i suna mai mult a ordin, dar pre?edintele nu p?rea impresionat.
A dat din umeri ?i a ridicat ochii spre cerul senin ?i albastru de deasupra Washingtonului. Al?turi de el, au ridicat ochii to?i cei care ?tiau ce înseamn? codul ro?u trei sau poate pur ?i simplu din spirit de imita?ie. ?i asta pentru c? acel cod ro?u trei însemna nici mai mult, nici mai pu?in decât atac aerian asupra Casei Albe.
—Nu se vede nimic, Andreea, a spus el t?r?g?nat ?i cu un u?or repro?.
S-a întors spre ?eful Statului Major al Armatei ?i l-a întrebat:
—Nu a?i cerut în urm? cu dou? luni o suplimentare a for?elor aeriene care ap?r? capitala?
—Da, domnule Pre?edinte, a?a este ?i, dup? cum vede?i, sunt la post deja.
F?r? s? mai spun? ceva, ar?t? spre cer, unde trei avioane F-22 Raptor se repezeau spre vest în întâmpinarea unui inamic înc? invizibil.
—E bine c? suntem ap?ra?i, domnule pre?edinte, insist? Andreea, dar tot ar trebui s? mergem în camera de ?edin??.
„Camera de ?edin??” era numele de cod pentru bunc?rul aflat la peste 200 de metri în adâncurile capitalei ?i, spre deosebire de ceea ce credea toat? lumea, nu era sub Casa Alb?, ci mult mai departe, spre nord. Se ajungea la el mai întâi cu un ascensor de mare vitez?, de la care pleca apoi un vagon închis ermetic. Bunc?rul era prev?zut cu aer condi?ionat dublu filtrat ?i cu tot ce era nevoie pentru a ?ine leg?tura cu toate structurile de comand? din ?ar? ?i din lume.
—S? mai st?m pu?in, Andreea, s? vedem ce naiba se întâmpl?, mai ales c? ap?rarea noastr? tocmai a primit înt?riri, ar?t? el spre cele patru elicoptere de atac care survolau Casa Alb? îndreptându-se tot spre vest.
Andreea privi neajutorat? spre Tyler Burke, ?eful personalului din Casa Alb? ?i, în mod implicit, ?eful ei direct, dar acesta ridic? neajutorat din umeri ?i atunci fata se hot?rî s? mai a?tepte pu?in. Nimic nu se z?rea pe cerul senin ?i incredibil de albastru ?i toat? lumea începea s? se întrebe dac? nu cumva era vorba o alarm? fals?.
În cele din urm?, departe spre vest se auzi un uruit surd care se apropia cu fiecare clip? ce trecea. La un moment dat, umbra unui nor negru ca noaptea p?ru c? se apropie, dar era prea departe pentru a-?i da seama cineva despre ce este vorba. Cum avea viteza destul de mare, în curând s-au putut vedea mai bine ?i am?nuntele. Era un obiect de form? lenticular? care p?rea imens, în ciuda în?l?imii de peste zece kilometri la care zbura. Era de un negru mat, dar cel mai curios lucru era c?, ?i de o parte, ?i de alta, l?sa în urm? un nor dens ?i la fel de negru ca el.
Dup? ce au f?cut un ocol în jurul lui, a?teptând probabil ordine, avioanele au lansat rachetele spre ?int?. Rachetele au explodat la ceva distan?? de el f?r? niciun efect vizibil asupra obiectului, ca ?i cum acesta ar fi fost înconjurat de un câmp protector.
Avioanele s-au întors pentru a coordona un nou atac ?i, v?zându-le atât de mici pe lâng? obiectul imens de deasupra lor, pre?edintele se încrunt? ?i se întoarse spre ?eful Statului Major al Armatei ?i-l întreb?:
— Numai mie mi se pare c? avioanele astea arat? ca ?i cum un roi de ?ân?ari ar ataca un elefant?
?eful Statului Major al Armatei s-a încruntat, dar se vedea clar c? era ?i el uimit:
—Nu ne a?teptam s? fim ataca?i de a?a ceva atât de mare, domnule Pre?edinte. Estimez c? are peste zece kilometri diametru. Iar viteza ar fi undeva la aproape 3.000 de kilometri pe or?. Poate chiar mai mult.
La numai câteva secunde dup? încheierea discu?iei, obiectul a ajuns deasupra lor ?i ?i-a continuat drumul implacabil spre ocean. Pentru c? avea viteza mult mai mare decât a sunetului, abia la câteva secunde dup? trecerea lui s-a auzit bubuitul cumplit care îi înso?ea trecerea, f?cându-i pe to?i s? î?i duc? mâinile la urechi.
Cerul atât de albastru în urm? cu numai câteva clipe s-a f?cut dintr-odat? negru ca smoala ?i Andreea Price ?i-a înte?it strânsoarea asupra cotului pre?edintelui.
—Acum chiar c? trebuie s? intr?m, domnule Pre?edinte! a spus ea cu cel mai sever glas pe care îl putea folosi cu cel mai puternic om al Planetei.
—Mai stai pu?in, Andreea, a spus pre?edintele, care privea în sus de parc? nu-i venea s? cread? ce se întâmpl? în înaltul cerului. Î?i dai seama c? dac? chestia aia de sus ar fi vrut s? ne distrug?, eram de mult? vreme cu to?ii mor?i.
Tyler Burke p?rea ?i el nehot?rât, pentru c? la privirea ei întreb?toare ridic? doar iar neajutorat din umeri.
Protocolul era clar în astfel de situa?ii ?i ar fi fost destul s? fac? un semn la cei mai apropia?i agen?i din Serviciul Secret ?i pre?edintele ar fi fost luat pe sus ?i transportat ca un simplu colet uman la ad?post! Ezit? câteva clipe ?i se gândi cum s? procedeze.
Într-o frac?iune de secund?, ?i-a adus aminte de unul dintre primele ei cursuri din cadrul Serviciului Secret. „Nu uita?i de puterea cuvintelor, le spunea instructorul, privindu-i pe fiecare în ochi, în timp ce trecea printre pupitre. Poate c? vorbele nu au viteza gloan?elor, dar v? asigur c? pot uneori ac?iona mai bine decât un glon?. Depinde numai de voi s? hot?râ?i ce anume s? folosi?i!”
—Domnule pre?edinte! a spus ea tare ?i dup? ce se s-a convins c? i-a atras aten?ia continu?: în mod clar obiectul este de origine extraterestr? ?i în mod sigur, dac? voia, ne putea distruge pe to?i. Dar probabil c? ei ne consider? pe noi, oamenii, doar ni?te insecte, iar fumul pe care îl las? în urm? este probabil doar un soi de insecticid toxic cu care vor s? scape de noi. Este de datoria dumneavoastr? s? v? pune?i la ad?post ?i s? lua?i cele mai bune m?suri pentru poporul american.
Cum pre?edintele înc? ezita, Andreea f?cu semn la cei mai apropia?i agen?i s? se apropie, dar nu a mai fost nevoie de ac?iunea lor, pentru c? pre?edintele s-a pus rapid în mi?care spre intrarea în Casa Alb?.
Norul l?sat în urm? de ma?ina zbur?toare s-a dovedit în cele din urm? c? nu era deloc toxic, dar pân? s? se afle asta, unul dintre jurnali?tii afla?i în apropierea Andreei a auzit-o ?i în numai câteva ore jurnalele titrau cu litere de o ?chioap? vorbele ei ca fiind ceva sigur: „Extratere?trii ne consider? ni?te insecte ?i vor s? scape de noi”!
Greut??ile Andreei nu s-au terminat îns? odat? cu deplasarea pre?edintelui spre ascensorul de mare vitez? care avea s?-i duc? spre bunc?r, ?i asta din cauz? c?, odat? cu pre?edintele, a venit buluc dup? el ?i toat? mul?imea de invita?i care au fost pe peluz?.
Problema ei era c? trebuia s? selecteze urgent care dintre ei aveau s?-l înso?easc? pe pre?edinte în prima curs?, întrucât capacitatea liftului era de numai zece persoane. ?i era nevoie ca în bunc?r s? ajung? în cele din urm? acele persoane care puteau ajuta cumva la rezolvarea crizei ce se prefigura la orizont.
Dup? pre?edinte a vrut s? intre în lift ?i vicepre?edintele Ryan Stone, dar Andreea i-a f?cut semn s? se opreasc?, consecvent? principiului c? nu trebuie s? pun? toate ou?le în acela?i co?.
?i ca s? nu fie probleme, i-a spus suficient de tare ca s? aud? to?i cei din preajma lor:
—Dumneavoastr? ve?i merge la Camp David domnule vicepre?edinte. Am chemat deja elicopterul a?a c? v? rog s? îl a?tepta?i afar? pe peluz?.
Vicepre?edintele s-a conformat ascult?tor ?i urm?torii ale?i pentru lift au fost doi dintre oamenii ei, fiindc? nu se putea ?ti niciodat? ce se putea petrece când mai mul?i oameni sunt închi?i pentru o perioad? mai mare într-un spa?iu restrâns ?i era posibil s? fie nevoie de ei ca s? p?streze ordinea. Au mai fost ale?i profesorul Owen, ?eful Statului Major al Armatei ?i înc? patru speciali?ti de care credea ea c? s-ar putea s? fie nevoie. Dac? ar fi avut mai mult timp la dispozi?ie, probabil c? ar fi ales mai atent?, dar era vorba de câteva clipe pe care nu le putea risipi.
—Ceilal?i vor veni cu urm?toarea curs? a liftului, a spus ea ?i, privind spre ?eful de personal, a v?zut c? acesta a înclinat aprobator din cap, semn c? a ales bine.
A închis u?a liftului ?i acesta a pornit cu vitez? c?l?toria sa spre Camera de Comand?.
Urm?torii care vor fi evacua?i cu liftul de mare vitez? vor fi du?i într-o anex? a bunc?rului principal, construit tocmai pentru astfel de momente. Nu era cazul s? se aglomereze Camera de Comand? în momente de criz? cu to?i cei care s-ar fi putut afla întâmpl?tor la un moment de pericol în preajma pre?edintelui.
Când au ajuns cu to?ii în Camera de Comand?, au v?zut c? erau deja a?tepta?i. Camera era mare, avea peste 300 de metri p?tra?i ?i peretele opus intr?rii era prev?zut cu ecrane imense pe care se puteau vedea imagini în care obiectul care împr??tia norii negri era filmat din diferite pozi?ii.
Pre?edintele a r?mas cu ochii pironi?i asupra unei imagini transmise probabil de pe unul dintre pilo?ii de pe avionul Raptor. Obiectul se vedea m?rindu-se pe ecran pân? când pilotul a lansat rachetele ?i a f?cut apoi o volt? pentru a-l evita.
—Pare o imens? farfurie zbur?toare neagr?, domnule comandant, se auzi vocea lui înainte de a se îndep?rta. Prima salv? nu a avut niciun efect, a?a c? o s? m? întorc s? mai lansez un rând de rachete.
R?spunsul celui care coordona ac?iunea nu s-a mai auzit ?i pre?edintele a întrebat:
—Bine, am v?zut despre ce este vorba. Acum cine poate s? îmi spun? ceva mai mult despre aceast? farfurie zbur?toare neagr?, cum i-a spus pilotul.
Colonelul Neil Rich, ofi?erul care coordona pe schimbul de diminea?? ac?iunea în Camera de Comand?, a spus:
—Tot ce ?tim, domnule Pre?edinte, este c? obiectul zbur?tor s-a materializat ast?zi în jurul orei 10 AM deasupra localit??ii Front Royal Belmont, la o sut? de kilometri vest de Washington. Repet, s-a materializat, pentru c? înainte de apari?ia lui în punctul indicat nu a fost semnalat de niciunul dintre sistemele noastre radar. A?a c? putem face presupunerea rezonabil? c? este un artefact extraterestru ?i din acest motiv am activat planul Alien 19.
Planul Alien 19 era un plan menit s? aduc? în Camera de Comand? speciali?tii de care pre?edintele avea nevoie pentru a contracara o invazie extraterestr?.
—Da, ai procedat bine, a aprobat pre?edintele. Eventual, s? iei leg?tura cu ei ?i s? poarte m??ti de oxigen, pentru eventualitatea în care Andreea Price are totu?i dreptate.
Colonelul Neil Rich s-a încruntat ?i pre?edintele ?i-a adus aminte c? nu ?tia nimic de discu?ia dintre el ?i agent?. L-a pus la curent ?i colonelul a cl?tinat negativ din cap.
—Înc? nu ?tim compozi?ia norului l?sat în urm? de obiectul neidentificat, dar în mod sigur nu va ajunge foarte curând pe p?mânt. M?sur?torile foarte exacte efectuate cu telemetre de precizie ne indic? faptul c? norii respectivi sunt complet nemi?ca?i.
—Bine, dar asta este imposibil, interveni profesorul Owen, de?i în mod clar nu era specialitatea lui, ci p?rea mai degrab? o observa?ie de bun sim?. La în?l?imea aia sunt totu?i curen?i de aer, vânturi ?i...
Se vede treaba c? ofi?erul îl cuno?tea din nenum?ratele apari?ii la televiziune, pentru c? îl întrerupse politicos ?i i se adres? cu deferen?a cuvenit?:
—Pân? ast?zi, despre multe lucruri a? fi spus c? sunt imposibile, domnule profesor, ar?t? colonelul spre uria?ul ecran.
Manevr? câteva butoane ?i pe ecranele din fa?a lor au ap?rut mai clar norii l?sa?i în urm? de obiect. P?reau desena?i pe cer de mâna unui pictor suprarealist.
—Obiectul, farfuria zbur?toare, dup? cum i-a spus pilotul, are 12 kilometri diametru ?i las? în urma lui ?i în p?r?ile laterale câte o dâr? lat? de 26 de kilometri în fiecare parte, adic? obtureaz? total lumina soarelui pe o distan?? total? de 64 de kilometri. Viteza este de aproximativ 3.200 de kilometri pe or?, deci în fiecare or? peste 200 de mii de kilometri din suprafa?a P?mântului este acoperit? complet. Nu ?tim înc? ce grosime are, dar opacitatea norului este complet? ?i nicio raz? de lumin? nu mai str?bate prin el. Oricum, am trimis câteva avioane ca s? ia e?antioane din nor ?i dup? analiza lor vom ?ti mai multe.
Pre?edintele se încrunt? ?i î?i mu?c? buzele. În cele din urm?, ridic? neajutorat din umeri ?i spuse:
—Dar toate astea nu au nicio logic?.
Cum nimeni din înc?perea imens? nu a spus nimic, în cele din urm? profesorul Owen a spus:
—Sau poate au o logic?, dar numai pentru extratere?tri ?i ar trebui s? facem eforturi s? o în?elegem înainte de a fi prea târziu.
Cum spusele profesorului p?reau de bun sim?, nimeni nu a spus nimic ?i au a?teptat s? vin? echipa Alien 19 ca s? vad? ce aveau de f?cut în continuare.


*
?i Kremlinul avea o Camer? de Comand?, dar pre?edintele Pontin evita pe cât posibil s? o foloseasc?, în primul rând din cauza faptului c? el credea c? ar d?una imaginii publice de pre?edinte neînfricat, pe care încerca s? o afi?eze. Apoi, în mod sigur nu ar fi fost de bun augur ca popula?ia s? afle c? pre?edintele ?i apropia?ii lui s-au ascuns într-un bunc?r în caz de pericol, l?sând restul popula?iei s? se descurce cum o putea.
?i în subcon?tient nutrea speran?a c? nimeni de pe P?mânt nu ar fi a?a de nebun s? atace Rusia, care avea atâtea arme atomice, încât ar putea prin folosirea lor s? distrug? de câteva ori Planeta.
Dar în momentul în care ?eful securit??ii ap?ru la u?a camerei în care se desf??ura dineul oficial cu pre?edintele Venezuelei, pre?edintele Pontin se ridic? brusc ?i, f?r? s? î?i cear? scuze, p?r?si înc?perea în care se desf??ura dineul.
Îl cuno?tea pe generalul Igor Kurceatov, ?eful securit??ii ?i consilierul lui personal, de ani buni ?i ?tia c? este un om curajos ?i care nu se pierdea u?or cu firea. A?adar, când l-a v?zut ap?rând alb la fa?? în u?a camerei ?i f?cându-i semn s? ias?, nu a ezitat.
A a?teptat s? se închid? u?a în urma lor ?i abia apoi l-a întrebat pe general din ochi ce s-a întâmplat.
—Suntem ataca?i domnule pre?edinte!
Pre?edintele Pontin s-a f?cut ro?u la fa??, în ciuda faptului c? era cunoscut ca un om care î?i putea ?ine firea în cele mai grele clipe, ?i a întrebat mai mult ?uierat:
— Cine a îndr?znit?
În rus? întrebarea p?rea ?i mai aspr?, „?to pasmiel?”, ?i abia când ?uierul ei i-a ajuns la urechi, generalul s-a l?murit c? pre?edintele se gândea c? una dintre ??rile cu care avea aproape mereu conflicte a îndr?znit s? atace Rusia.
—Extratere?trii, domnule pre?edinte. Otr?vesc Planeta, a?a c? este mai bine s? coborâm cât mai repede în bunc?r.
—Otr?vesc Planeta? a întrebat pre?edintele, parc? f?r? s? îi vin? s? cread?. De ce ar face una ca asta?
—Nu ?tiu, domnule pre?edinte, dar este sigur. Informa?ia vine din preajma pre?edintelui SUA ?i a ap?rut deja în ziarele americane online.
Amândoi au gr?bit pasul ?i în curând au ajuns în Centrul de Comand? rus, care era destul de asem?n?tor cu cel din Washington.
Pre?edintele a privit la ecranul uria? din spatele camerei, unde imensul obiect zbura maiestuos ?i nep?s?tor deasupra Planetei, ?i parc? nu îi venea s? cread? c? a?a ceva putea fi real.
—Am activat planul STEAUA ?i în câteva ore academicianul Suvorov ?i echipa lui ar trebui s? ajung? aici.
La fel ca americanii, ?i ru?ii au presupus c? la un moment dat Planeta ar putea fi atacat? ?i au alc?tuit o echip? în acest sens. Ea era condus? de academicianul Vladimir Suvorov ?i din câ?iva speciali?ti ale?i de el.
—S? sper?m c? academicianul ?i oamenii lui vor ajunge la timp ?i ne vor spune ce s? facem, pentru c?, vezi tu, Igor, ne-am preg?tit ani la rând pentru eventualitatea c? vom fi ataca?i de cineva de pe p?mânt ?i acum uite ce se întâmpl?.
—Vor ajunge, domnule pre?edinte, spuse generalul ceva mai optimist, ca ?i cum simpla prezen?? lâng? el a pre?edintelui i-ar fi dat curaj.
Era ru?inat c? se pierduse a?a cu firea mai înainte, dar, la fel ca pre?edintele, la un atac extraterestru nu se a?tepta nici el. Toate simul?rile din camera de r?zboi se refereau la state mai mult sau mai pu?in puternice de pe Planet?, nu la un atac din stele.
Duse mâna la ureche ca s? aud? mai bine, apoi spuse ceva mai lini?tit.
—Avem o surs? în apropierea pre?edintelui american ?i se pare c? norii nu coboar? de la în?l?imea la care au fost crea?i ini?ial. Cel pu?in, a?a i s-a comunicat acum câteva minute. ?i americanii au trimis înspre nori un avion-laborator, care s? încerce s? ia o mostr? din nori ?i s?-i analizeze compozi?ia.
—Bine, a spus pre?edintele Pontin. S? m? ?ii la curent cu evolu?ia. Eu o s? m? duc s? m? întind pu?in, fiindc? o s? fie nevoie s? fiu treaz în urm?toarele ore!
Cl?tin? din cap nemul?umit: dac? ar fi b?nuit ce urmeaz?, poate c? nu ar fi exagerat cu vodca la dineul cu pre?edintele Venezuelei, dar voia s?-l fac? s? se simt? bine ?i s? mai bage pu?in? zâzanie între el ?i americani. Înainte de a adormi, se gândi c? poate în curând va fi nevoit s? se alieze chiar cu americanii, ca s? scape de problema extraterestr? care tocmai ap?ruse.


*
Juan Ziang, pre?edintele Chinei, adormise greu în seara precedent?. Neoficial, China înc? era a doua putere a lumii, dar ultimele date statistice i-au ar?tat c? în curând va ajunge pe primul loc. Cel pu?in din punct de vedere economic, pentru c? militar va mai dura câ?iva ani. Dar nu foarte mul?i, se gândea el chiar înainte de a se cufunda în somn. Oricum, nimic nu mai putea sta în calea suprema?iei chineze, se gândi el ?i adormi cu un zâmbet satisf?cut.
De asta, atunci când a fost trezit de ?eful securit??ii, a fost nepl?cut impresionat de fa?a însp?imântat? a acestuia. Dac? Hao Yin, practic al doilea om dup? el în ierarhia neoficial? a puterii, era însp?imântat, atunci f?r? îndoial? c? ar trebui s? fie ?i el.
—Suntem ataca?i, domnule pre?edinte, a spus cu voce stins? omul lui de încredere.
—Cine a îndr?znit s? fac? una ca asta? a tunat pre?edintele.
Hao Yin ar?t? spre balconul dormitorului ?i spuse:
—Mai bine a?i privi singur, domnule pre?edinte!
A aruncat cu un gest furios p?tura sub?ire de pe el ?i s-a repezit la geam. Dinspre vest venea spre el cu o vitez? care i s-a p?rut incredibil? ceva care p?rea un dragon uria? din pove?tile copil?riei.
În urma dragonului, un fum negru întuneca cerul senin, ca un semn al diavolului.
„Nimic nu mai poate sta în calea suprema?iei chineze!” ?i-a adus el aminte de gândul cu care adormise în seara trecut?. Sau poate dragonul negru de deasupra lui tocmai se pusese de-a curmezi?ul m?re?iei chineze.
Dup? ce a trecut de ei ?i i-a auzit tunetul cumplit, s-a întors spre ?eful securit??ii ?i l-a întrebat:
—Ce este asta, Hao Yin?
Ministrul securit??ii a ridicat neputincios din umeri:
—Nimeni nu ?tie nimic, domnule pre?edinte! Obiectul acesta a ap?rut deasupra Americii materializându-se din nimic ?i las? în urma lui fumul ?sta negru.
Pre?edintele mai privi o dat? spre fumul l?sat în urm? de dragonul care se preg?tea s?-i d?râme visele. Sau poate s? i le sus?in?, dac? gestiona corect situa?ia.
—S? mergem în camera de ?edin??, a ordonat el, iar ministrul securit??ii l-a urmat gr?bit spre locul unde savan?ii Chinei vor ajunge ?i ei în curând, în încercarea de a l?muri misterul.


*

În numai cinci zile, peste patru la sut? din cerul Planetei Albastre devenise negru ?i, de?i nu se putuse afla nimic în plus despre misteriosul obiect care br?zda cerul, s-a aflat un lucru surprinz?tor: fumul negru pe care Andreea Price îl b?nuise c? ar putea fi toxic era format numai din ap?. ?i în mod ?i mai surprinz?tor, grosimea lui era numai cu pu?in mai mare de un metru.
—Cum s? fie format numai din ap?? întreb? cu glas ridicat pre?edintele Harry Martin. Voi nu vede?i cât de negru este?
Consf?tuirea avea loc de data asta în sala de ?edin?e de lâng? Biroul Oval. Atâta vreme cât norul nu era toxic, nu avea rost s? se înghesuie în bunc?r. Savan?ii care f?ceau parte din Comisia Alien 19 au privit unul la altul, ezitând s? r?spund? unui pre?edinte renumit prin faptul c? nu î?i st?pânea a?a de u?or accesele de furie.
În cele din urm?, doctorul în chimie Steve Ward, pre?edintele Comisei ?i de curând câ?tig?tor al premiului Nobel, a r?spuns:
—În ciuda aparen?elor, domnule pre?edinte, este vorba despre ap?. Ap? pur? ?i nimic altceva. Rezultatele noastre au fost confirmate de cercet?torii din alte ??ri.
—?i, atunci, de ce este a?a de neagr?, Steve? întreb?, tot contrariat, pre?edintele.
Cei doi se cuno?teau de ceva vreme, a?a c? Steve Ward îi putea r?spunde ceva mai relaxat:
—Pentru c? este într-o stare special? care nu se întâlne?te în stare natural?. Este ca ?i cum ar fi ap? polimerizat?. Pe vremuri, savan?ii ru?i au crezut c? au ob?inut a?a ceva, dar a fost vorba numai de impurific?ri ale experimentelor ?i nimic mai mult.
Ar?t? cu mâna spre geamurile s?lii de ?edin?e ?i ad?ug?:
—De data asta îns?, nu mai exist? loc de îndoial?: este vorba de un fel de „ap? polimerizat?”, o s? folosesc acest termen în lips? de altceva. Are propriet??i ?i caracteristici necunoscute, pe care abia acum începem s? le cercet?m. Ideea este c? în mod clar înc? nu este posibil s? fabric?m a?a ceva, pentru c? la mijloc intervin energii foarte mari. Din primele fotografii electronice ob?inute, s-a putut observa c? unghiul dintre cei doi atomi de hidrogen, care este în mod normal de 104 grade, este modificat, astfel c? atomii aproape se ating. Au fost sco?i din locul lor obi?nuit printr-un efect cuantic, pe care înc? nu îl în?elegem, ?i practic a?a cum sunt acum sunt de nedesp?r?it. Nu ?tim cum a fost f?cut a?a ceva ?i nu ?tim cum putem anula acest efect cuantic. Îi zicem polimerizare pentru c? nu ?tim cum s?-i zicem altfel, fiindc? practic este clar c? este vorba de altceva.
Pre?edintele i-a f?cut semn s? se opreasc? ?i a întrebat:
—Am în?eles c? o mul?ime de savan?i lucreaz? la rezolvarea problemei ca s? destructureze apa asta, dar eu întreb ce putem face dac? nu o vor putea rezolva, în cele din urm??
Membrii comisiei au privit unul la altul ?i, în cele din urm?, tot Steve Ward a vorbit:
—În cazul ?sta, nu prea ne r?mân multe op?iuni, domnule pre?edinte. În cel mult o sut? de zile, întreaga Planet? va fi acoperit? de ace?ti nori negri ?i nicio plant? nu va supravie?ui. Drept consecin??, nici erbivorele, care vor muri, în cele din urm?, de foame. Vor urma carnivorele, iar în cele din urm? noi, oamenii.
În camer? se l?s? o t?cere grea ?i, în cele din urm?, pre?edintele izbucni:
—Voi vorbi?i serios? Vre?i s? spune?i c? to?i oamenii de pe Planet? vor muri din cauza unor simpli nori negri?
În înc?perea în care avea loc ?edin?a se l?s? t?cerea, ca ?i cum fiecare dintre cei prezen?i ?i-a fi dat seama c? de fapt întrebarea pre?edintelui era mai mult una retoric?.
Decanul de vârst? al savan?ilor din comisia Alien 19, Robert Doyle, un reputat biolog, a rupt în cele din urm? t?cerea ap?s?toare:
—Domnule Pre?edinte ?i stima?i colegi, ac?iunea obiectului zbur?tor de afar?, f?cu el un gest evaziv spre geamurile înc?perii, este în mod clar destinat? unui unic scop. Nu mai este nicio îndoial? cu privire la inten?iile finale. Vor s? cure?e Planeta de tot ce înseamn? via??. Nu ?tim în ce scop, îns? dispunând de tehnologia pe care o au, în mod sigur ar fi putut alege o alt? cale ceva mai rapid? s? scape de noi, dar se pare c? nu se gr?besc. În cel mult trei, patru ani, vor avea o planet? curat?, gata s? fie folosit? de ei în orice scop ar dori-o. Asta, numai dac? nu reu?im cumva s? le dejuc?m planurile.
Pentru c? pre?edintele t?cea înc?, analizând informa?iile primite, vicepre?edintele fu cel care puse întrebarea care era pe buzele tuturor:
—?i cum am putea s? facem asta?
Tot Robert Doyle a fost cel care a r?spuns:
—Presupunând c? fizicienii nu reu?esc s? rezolve problema destructur?rii apei, în primul rând va trebui cumva s? ne adapt?m întunericului definitiv. Sunt sigur c? deja se lucreaz? la asta, dar va trebui s? ne scoatem din cap ideea c? vom putea produce atâta lumin? artificial? încât s? suplinim lumina soarelui. Punctual, vom reu?i s? cre?m oaze de lumin? cu ajutorul ledurilor semiconductoare de mare putere, pentru a produce plante comestibile, dar în cantit??i strict limitate. Putem încerca sintetizarea hranei din hidrocarburi, dar toate astea nu sunt decât paliative, domnule pre?edinte. Ne putem a?tepta ca, în cel mult doi-trei ani, 99% din popula?ia Planetei s? dispar?. Poate chiar mai repede, în func?ie de rezervele de hran? locale, dar pentru care se vor da lupte grele înainte. Iar cei care vor supravie?ui, dac? vor supravie?ui, vor tr?i în ni?te condi?ii... încât î?i vor fi dorit s? fie printre cei disp?ru?i!
—Dar e cumplit ce spui, domnule profesor! Sper din tot sufletul s? nu fie adev?rat ?i s? g?sim solu?ii, în cele din urm?, a intervenit pre?edintele.
Fe?ele sumbre ale celor din înc?pere îi spuneau f?r? cuvinte c? de fapt acela era adev?rul ?i c? nu aveau rost s? î?i fac? speran?e de?arte.
Pre?edintele se ridic? în picioare, f?cându-i pe to?i s? se ridice dup? el:
—V? rog s? fi?i optimi?ti ?i lupta?i pân? la cap?t pentru rezolvarea acestei probleme!
Ceea ce nu le-a spus pre?edintele este c? unul dintre distrug?toarele din Oceanul Pacific tocmai se preg?tea s? lanseze o rachet? nuclear? asupra unui asemenea obiect produc?tor de nori negri.

*
Nici în capitala Rusei lucrurile nu st?teau mai bine ?i cei din comisia convocat? de pre?edintele Pontin au ajuns cam la acelea?i concluzii.
Pre?edintele st?tea întunecat în capul mesei de prezidiu ?i asculta ve?tile proaste cum veneau una dup? alta.
—Nu pot s? cred c? atâ?ia savan?i renumi?i din toat? lumea nu sunt în stare s? g?seasc? o cale ?i s? evite atacul acestor nori perfizi!
—M?car de-ar ataca, domnule pre?edinte, interveni ministrul ap?r?rii, am putea s? le r?spundem pe m?sur?, dar a?a nu ?tim ce s? facem. Nu am fost preg?ti?i pentru un astfel de r?zboi.
Spusele ministrului nu erau un repro?, ci o constatare amar?. Ani la rând, au subnutrit popula?ia Rusiei pentru a construi tancuri, submarine ?i rachete sofisticate, care acum se dovedeau inutile.
În înc?pere intr? brusc generalul Igor Kurceatov ?i, dup? ce privi în jur ?i se asigur? c? to?i din camer? erau de încredere, a spus:
—Tocmai am primit vestea c? americanii au lansat o rachet? nuclear? asupra unui astfel de obiect. În zona insulelor Bikini din Pacific.
V?zu cum fe?ele celor din înc?pere se lumineaz?, a?a c? se gr?bi s? adauge:
De?i racheta avea o putere de 1,2 megatone, nu s-a înregistrat niciun efect vizibil asupra obiectului atacat, care ?i-a continuat drumul f?r? s? fie afectat.
—M?car ?tim o treab?, a conchis pre?edintele Pontin, dac? americanii au dat gre? prin folosirea for?ei, este clar c? nu asta este calea pentru a rezolva problema. Va trebui s? punem la munc? inteligen?a savan?ilor no?tri de care suntem atât de mândri. Hai, s? nu mai pierdem timpul ?i trece?i la treab?!

*
În capitala Chinei, dup? ce s-a aflat c? op?iunea nuclear? a Americii a dat gre?, Juan Ziang, pre?edintele ??rii, a dat ordin ca toate facult??ile ?i institutele de cercetare s? abandoneze orice alte teme ?i s? se concentreze pe o cale de a descompune apa care forma norii negri.
Trecuser? peste zece zile ?i în timp ce obiectul urât de toat? lumea ad?uga peste un milion de kilometri p?tra?i de nor în fiecare zi, economia chinez? a început s? se adapteze ?i s? fabrice a?a cum numai chinezii ?tiu s? o fac? milioane de leduri de mare putere pe zi. P?rea o pic?tur? într-un ocean, dar era tot ce puteau face. Au fost interzise exporturile de leduri, de materiile prime din care se produceau ?i au fost intensificate studiile referitoare la producerea de energie electric? din sursele alternative, altele decât cele care vor disp?rea odat? cu instaurarea întunericului.
Într-una din zilele astea care se scurgeau f?r? s? vin? nicio speran?? din nicio parte, Hao Yin, consilierul pre?edintelui pe probleme de securitate, i-a spus c? ar fi bine s?-l vad? pe Lin Shi, profesor de religie la Universitatea din Beijing. Ini?ial, pre?edintele a strâmbat din nas, dar la insisten?ele consilierului a fost de acord s? îl primeasc? pentru zece minute cel mult.
Dup? salut?rile de rigoare, pre?edintele i-a ?i subliniat acest lucru, dar Lin Shi, dup? ce s-a înclinat politicos, a spus c? timpul îi ajunge ?i c? va încerca s? se încadreze.
—Domnule pre?edinte, la fel ca str?mo?ii mei ?i la fel ca str?mo?ii dumneavoastr?, eu sunt budist, dar predau la facultate religia comparat?.
—M? bucur pentru dumneata ?i pentru studen?ii dumitale, dar ar fi bine s? treci mai repede la subiect, pentru c?... vor trece repede cele zece minute! a spus ap?sat pre?edintele.
—Imediat, domnule pre?edinte, s-a înclinat iar profesorul. Vreau s? v? vorbesc foarte pe scurt despre o profe?ie f?cut? în Biblie de c?tre Ioan de Patmos, mai precis în Noul Testament, capitolul 6, versetele 1-8, în care se vorbe?te despre cei patru cavaleri ai apocalipsei. Mai întâi, ne spune cum Iisus Christos deschide patru dintre cele ?apte pece?i. Când a ridicat prima dintre cele patru pece?i, a v?zut un cavaler c?lare pe un cal alb, care în credin?a popular? înseamn? boal?.
Pre?edintele Juan Ziang a oftat adânc ?i a privit spre consilierul s?u, dar cum acesta i-a f?cut un semn discret s? mai a?tepte, a ascultat neatent mai departe vorb?ria profesorului de religie, care i se p?rea de-a dreptul inutil?. Fraza urm?toare l-a f?cut îns? s? î?i priveasc? mai atent interlocutorul:
—Este ciudat c?, de?i Biblia este cartea sfânt? a cre?tinilor, o folosesc mai mult în ocazii festive, ca s? citeze din ea, ?i nu par deloc s? cread? în profe?iile cuprinse în cuvintele ei, altfel ar fi putut s? vad? c? primul c?l?re? al apocalipsei este poate chiar pandemia de COVID-19, de care tocmai am sc?pat definitiv cu ajutorul americanilor.
V?zând c? a captat aten?ia pre?edintelui, continu?:
—Al doilea cavaler al apocalipsei, c?lare pe un cal ro?u, reprezint? r?zboiul. ?inând seama c? în ultimul timp nu a existat nici m?car o singur? zi în care s? nu fie cel pu?in un conflict armat, putem spune c? ?i aceast? profe?ie s-a împlinit. Chiar dac? nu este mortal? pentru omenire, molima aceasta a r?zboiului este prezent? ?i noi ne-am obi?nuit oarecum s? tr?im cu ea.
F?cu o pauz? cât s? î?i trag? respira?ia, apoi spuse:
—În schimb, al treilea cavaler al apocalipsei, cel c?lare pe un cal negru, reprezint? foametea ?i, dac? îmi da?i voie, am s? v? citez exact din Noul Testament.
A scos o Biblie veche din buzunar ?i a început s? citeasc? ap?sat:
„Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia f?ptur? vie zicând: «Vino ?i vezi!» M-am uitat ?i iat? c? s-a ar?tat un cal negru. Cel ce st? pe el avea în mân? o cump?n?. ?i, în mijlocul celor patru f?pturi vii, am auzit un glas care zicea: «O m?sur? de grâu pentru un dinar. Trei m?suri de orz pentru un dinar! Dar s? nu vat?mi untdelemnul ?i vinul! »”.

Încercând s? p?trund? în?elesul vorbelor str?ine spiritului chinezesc, pre?edintele a întrebat, în cele din urm?:
—?i cum ar trebui s? în?elegem profe?ia asta, domnule profesor?
Profesorul Lin Shi a ridicat mâinile a neputin??:
—Simplu, domnule pre?edinte! C? vor urma ani de foamete cumplit? ?i, în cele din urm?, pierirea noastr?. ?i asta, din pricin? c? aceia de la care am putea a?tepta sc?parea noastr?, cre?tinii care au prev?zut cu mult înainte aceste molime, sunt orbi ?i surzi. Nu ?tiu cum ar putea s? fac? asta, dar salvarea noastr? nu st? în ?tiin??, ci în credin??. Nu ?tiu suficient din istoria cre?tinismului, ca s? pot g?si ?i solu?ia, dar sigur ea este una spiritual?, nu una tehnologic?. André Malraux, un scriitor francez din secolul trecut, spunea c? mileniul 3 va fi unul religios sau nu va fi deloc. Toat? lumea a crezut c? este o simpl? fraz?, dar uite c? pare a se dovedi c? nu este chiar a?a.
Pre?edintele Juan Ziang l-a privit lung, încercând s? î?i dea seama cât este adev?r ?i cât n?lucire în spusele profesorului.
Profesorul Lin Shi s-a înclinat ?i s-a preg?tit s? plece, dar înainte de a ie?i a spus:
—Poate c? nu ar strica s? convoca?i un consiliu de securitate în care s? expune?i celor prezen?i, printre altele, ?i ipoteza mea. Dac? am dreptate, celelalte ??ri care fac parte din Consiliu sunt cre?tine, a?a c? le-ar fi u?or s? g?seasc? o rezolvare dac? ar apela la speciali?tii lor în religie.
Dup? plecarea profesorului, pre?edintele Chinei a privit spre consilierul s?u de securitate ?i a spus grav:
—În fond ?i la urma urmei, poate c? are dreptate. Dar nu conteaz? asta, important este ca noi s? avem ini?iativa. F?, te rog, demersurile necesare pe line diplomatic? pentru convocarea Consiliului de Securitate la nivel de ?efi de stat.

*
Pentru c? întâlnirea ?efilor de stat urma s? aib? loc online, ea a fost programat? chiar pentru a doua zi.
În biroul fiec?rui ?ef de stat a fost pus câte un monitor pe care se puteau vedea ceilal?i patru ?efi de state, astfel c? se crea impresia unei ?edin?e aproape reale. În spatele lor se vedeau consilierii ?i tehnicienii care asigurau leg?tura.
Întâlnirea a fost deschis? de pre?edintele Statelor Unite ale Americii, care în timpuri normale era gazda Organiza?iei Na?iunilor Unite:
—Bun? ziua! La ini?iativa domnului Juan Ziang, pre?edintele Chinei, am hot?rât s? ne întâlnim în aceast? formul? ?i s? analiz?m situa?ia creat? de apari?ia acestui obiect care acoper? cerul cu norii negri de care ?tim cu to?ii! Domnule pre?edinte, ave?i cuvântul.
Dup? ce a prezentat pe scurt eforturile f?cute de China ?i lipsa lor de rezultate palpabile, pre?edintele Juan Ziang a prezentat pe scurt ?i profe?iile f?cute de profesorul de religie comparat? ?i a fost pl?cut surprins s? vad? uimirea de pe fe?ele interlocutorilor lui. O dovad? c? niciunul dintre ei nu s-a gândit s? abordeze ?i a?a problema.
Cel mai sarcastic s-a dovedit a fi pre?edintele Fran?ei, care cu am?r?ciune a spus:
—La orice m-a? fi a?teptat, numai la ideea c? ar trebui s? afurisim sau s? exorciz?m norii nu.
Fiecare dintre cei prezen?i ?i-a expus pe scurt p?rerile ?i rezultatele, care erau la fel de lipsite de con?inut din partea tuturor. Termenele pe care cei cinci le avansau ca dat? posibil? a extinc?iei umanit??ii difereau între ele, dar nu foarte mult. To?i au fost de acord ca dac? ap?rea vreo metod? de destructurare a apei din care erau forma?i norii negri, s? o comunice de îndat? ?i celorlal?i.
Chiar dac? întrunirea era online, p?rea c? dezam?girea pe care o sim?eau pre?edin?ii de stat era aproape palpabil?.
—Asta, se pare, a fost cea mai scurt? ?edin?? a Consiliului de Securitate! a spus Harry Martin, pre?edintele Americii, ?i s-a ridicat în picioare, semn pentru ceilal?i c? într-adev?r ?edin?a se sfâr?ise.
— ?i se pare c? ?i cea mai inutil?, a completat pre?edintele Fran?ei, Emanuel Piton.
Ceilal?i conduc?tori de state l-au privit urât, în timp ce se ridicau ?i ei în picioare, dar cum la urma urmei avea dreptate, nu au spus nimic.
Leg?tura video s-a întrerupt, iar fiecare dintre cei cinci a ie?it s? priveasc? la norul negru de deasupra lor, care acoperea P?mântul ca un giulgiu mortal ?i definitiv.


Somesan Sergiu (regius1000) | Scriitori Români

motto: Ultimul visator

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro