Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Timpuri ?i destine

de valeriu danalachi

Anii ?aptezeci ai istoriei socialiste s-au eviden?iat cu noi realiz?ri. Societatea atinse nivel conving?tor de dezvoltare, notabil atât pe ?antiere, dealuri, ape adânci, altitudini cere?ti... cât ?i în case particulare.
Oamenii, în marea lor parte, credeau c? alt? cale de via??, mai bun? decât cea aleas? de prorocii revolu?iilor proletare, nu avea cum exista pe tot globul.
Prospera Uniunea, republica, colhozul, satul... prospera ?i familia noastr? cu casa mare, cuhni?oara, podurile, beciul, gr?dina, ograda plin? de b?ie?i îndr?zne?i ?i fete cucuiete.

Noi, ucenicii casei, deja patru la num?r, rozând coatele pe b?ncile ?colii, acaparam noi teritorii ale cunoa?terii elementare. Mama ?inea casa, masa, gr?dina, educa?ia... Tata m?sura dealurile. Din prim?var? pân?-n toamna târzie era greu de prins ziua pe lâng? cas?. Vara, când începea cultivatul la r?s?rite, popu?oaie... feti?ele care se culcau devreme ?i se trezeau dup? soare-r?sare, nu-l vedeau zile la rând.

Dup? un an cu mult bel?ug, colhozul a cump?rat dou? tractoare ”Belarus”, nou-nou?e, de ultimul model, ar?tate mai mult la televizoare decât pe la g?rile feroviare. Una din acele ma?ini modernizate îi revenise tatii, nu pentru ochi frumo?i sau (fereasc? sfântul) lingu?ie, ci din merite profesionale, r?spundere ?i profund? sim?ire de sufluri ale p?mântului.
Cât de mândru se vedea el pe tractorul cela... Lucrând singur, nu voia s?-l împart? cu nimeni, a?a de drag îi era. Se ?inea de el mai ceva ca de flagul hegemonului. Nici conducerea gospod?riei nu se gre?ise cu alegerea. Pe unde-i trecea cultivatorul, rândurile r?mâneau ca pe fotografie, femeile ?i ?colarii le pr??eau de-o pl?cere.

Într-o zi de var?, pe la chindii, când dealurile înc? forfoteau de lume pr??itoare, o ploaie rapid? a scurtat ziua de munc? a colhozului. Cârduri de femei ?i ?colari cu sapele pe um?r ?i-au dat drumul în sat din dealul Baimacliei, pe jos, pe de-a dreptul...
De regul?, în a?a ore norocoase, eu cu fratele neap?rat treceam pe la iaz. În ziua ceia, ca înadins, nu luasem undi?ele. În circumstan?a dat? a trebuit s? proced?m ca toat? lumea. Ca s? nu plec?m acas? cu geanta goal?, am intrat u?urel într-un cap?t de gr?din?rie ?i am adunat din mers doi-trei pumn de patlagele înc? rozioare, tare bune la salat?.
Cum am intrat în ograd?, la col? la ?ic?u s-a auzit huruit de motor cunoscut. Tot atunci am ?i deschis por?ile, intrându-i în voie jupânului, c?ruia în astfel de momente îi pl?cea s? fie servit f?r? întârziere. Dup? ce a dat tractorul în ograd?, tata a coborât din cabin?, s-a uitat la motor, a dat jos un bra? de lucern?, apoi a urcat pe prispa de la cuhne. Fa?a-i colb?it?, însemnat? cu câ?iva stropi m?run?i de glod ?i o dung? de unsoare neagr? pe barb?, îl ar?ta mai deosebit decât îl ?tiam.

În seara ceia, v?zându-ne pe to?i mai devreme, mama a pus mâna pe secure, a întrat în co?terea?? ?i a sacrificat doi pui mari. I-a penit, i-a cen?tuit la repezeal? ?i le-a f?cut vânt în ceaun.
La o jumate de or?, ihnelu?a ?i m?m?liga erau pe mas?. Târziu nu p?rea, dar familia se ar?ta fl?mând?, probabil de la r?coarea ploii.
În timp ce mama punea în farfurii, b?ie?ii înghi?eau m?m?lig? goal? ?i se uitau cu ochi de pr?d?tori la polonic, s?-l înghit? cu tot cu coad?, nu alta. Împ?r?eala c?rnii, ?tiut? ?i recunoscut? mai demult, nu prezenta complica?ii. Tatii îi revenea ?oldul ?i înc? ceva, fratelui mai mare – peptul, mie – aripa cu rânza sau cu un scurmu?. Andru?elu se alegea cu alt ?old ?i ce-i mai pica, Costa primea co?olina, fetele – ce r?mânea de la noi, mama – ce r?mânea de la to?i: ba gâtul, ba capul, un scurmu?, un vârf de arip?...

Dup? mas?, noi mai marii ne-am retras în casa mare, la televizor. Feti?ele cu mama au r?mas în cuhne. Tot acolo s-a întins pe pat ?i tata.
Câteva minute mai târziu, m-am întors dup? ceva la buc?t?rie. Din odaia cu u?a închis? se auzea vorb?, mama cu tata st?teau la taifas. La ecran mergea un film buni?or, dar nu m-am gr?bit s? plec, mai ales c? intrasem neobservat. Îmi pl?cea s? ascult discu?ii confiden?iale ale p?rin?ilor, nu tot ce ne spuneau nou? î?i spuneau ?i lor. M-am tol?nit pe patul din buc?t?rie ?i am închis ochii, chipurile doborât de somn.
– Ploaia o fost bun?, chiar trebuia, c? s? îndoaie frunza la popu?oi...
– Ploaie trebuie tot timpul – a sus?inut mama – da s?ra?ili fimei, ?i ?colerii, fr?mânt? glodurile... De-ar hi numa ploaia, da colb?raia pi vremi di usc??iune, da om?tu... Feri?it di fimeili di la H??c?na, c?-s aduse cu ma?ina. Finica di mult îi acas?... iaca ?i însamn? un drum mai bun. – Cania-i Cania. Acolo-s bazele, scladurile* (depozitele), trenurile, drumuri mari...
– Asta-i în??les, da chiar nu s? poati di f?cut o ?u?au? m?car p?n în valea Haragâjului?
– Da ?i-?i ba?i capu a?a di tari, parc? alergi v?ru?a cu sapa-n mân??
– Chiar m-a? di?i m?car v-o dou?-trii luni la lucru, s? mai sc?p di cas?, c? m-am s?turat, da întrebarea nu-i asta. La ?i mai trebuie atâta laud? la tilivizor, la radiu, în gazeti, pi la adun?ri... c? avem ?ar? mari, tari, bogat?... c? tr?im ghini, avem di toati... da nu sântem în stari s? pornim un cap?t di drum, m?car din chiatr? cu n?sâp. – ?ini s-apuc? di b?tut ?u?au? pi dealu ista a nostru? O rupe apa într-o iarn?, da prundu?u... - îl m?tur? ca pi coaja di r?s?rit?.
– Di ?i în alti locuri nu s? spal??.. Ia aminte?ti-?i de dealurile de la Leova: ?i drumuri frumoase au – pe dealuri, nu pe loc drept. Toat? lauda asta n-a s? aduc? la ghini. Lumea ta?i, da pi di ascuns s? j?luie, nu mai vra s? tr?iasc? pe vechi. Tinerii pleac? la ora?. Acolo-i di tr?it în zâua di azi. Omu o împlinit ceasurili di lucru ?i-i liber. Nu-l ?ine vaca, porcu... nu ?tie de glod, mângal, zgur?, ?enu??, b?ligaruri... Acolo el r?sufl? în voia lui, cu ap? în cas? tras?, c?ldur?... Lucreaz?, fa?i bani, cump?r? tot di la magazin... tr?ie?te ca un boier, nu-?i bati capu di ploi, om?turi... st? în col?u lui ?i ni?i vânt r??i nu-l tre?i. În afar? di asta, ?i pi p?rin?ii di la sat îi ajiut?. Pi mul?i din pleca?i, tot timpu-i v?d vinind cu gen?ili plini di cârn??uri... – Dac? o ?ii a?a, mai ai oleac? ?i ajiunji ?i tu la ora?. – Da ?i crezi?... Dac? nu eram legat? di mâini, di chi?ioari... dimult ?i plecam... poati altfel era... – Ti f??eai ?i tu cucoan?... – A?a-i la voi: Cum vede?i o fimeie mai g?tit?, mai arinjat?... r?pidi o tre?i?i în cucoane, bun? numa di dus în pat. Nu-i a?a... Oricari parti fimeiasc? vre s? hie îmbr?cat?, îngrijit?, atr?g?toare, luat? în sam? di b?rba?i, di alti fimei... ?i popa din biseric? ?ete?ti slujba mai altfel, când î?i vede credin?ioasele g?tite mai cu gust. A?a-i, sau nu?
– A?a-i, a?a-i. N-am ?i fa?i. R?bd ?i ascult, poati în noaptea asta am s? am ?i eu ocazâia s? dorm al?turia de o or??anc?...
– Ti v?d tari ves?l, c?tranu din frunti ?i-o cherut, parc? ni?i odat? nu l-ai avut. ?instit nu ti v?d. Oari s? hie asta din cauza tractorului?
– Îi bun r?u! Motoru... din cabin? de-aghe îl aud, da trage de rupe, lucreaz? ca ceasu. În?untru am ?i ventileator Vara asta am s? scot bani frumo?i. ?i ca ?i... tractoari rusu poati fa?i.
– Di undi putem ?ti asta, dac? altele din alte ??ri ni?i la tilivizor nu le-am v?zut? Oari americanii li fac mai r?le? ?tim noi ?i s? fa?i în lume?
– La a?a ?ar?, ne mai trebuie s? afl?m ?i fac al?ii? – Ar hi ghine... di ?tiin?? omu nu moare, ni?i gre?urili nu-l apuc?, da eu alt?eva am vurut s? spun. M? uitam azi la a no?tri, cât de mari ?i mul?i s-o f?cut, f?r? o sîngur? cum?trie pitrecut? în casa asta. N-ar hi timpu oari acu, când am prins ?i noi la oleac? di gospod?rie, s? ni fa?im datoria fa?? di cum?tri? Copchiii ni i-o botezat, noi cola?ii nu li-am mai dat, t??em chitic, di parc? am uitat. M? gândesc s?-i adun?m într-o sâmb?t?... tot atun?i adu?i un pop? di la ?ilipeni s? ni sfin?asc? viranda, casa...
– Cu p?rintili-i complicat. Tre s? alerg dup? dânsu, s?-l rog, s?-i s?rut mâna, s?-l aduc, s?-l duc... Da ?i ti curm? sfin?âtu anumi acu? A?a tari s? zghihuiesc dra?ii pin poduri... sau dintr-o tun?tur? vrei s? te slobozi di toati datoriili odat??
– Vreu s? hie ?i la noi ca la toat? lumea. – Tari multi sfin?âturi ai v?zut tu ultimu timp... – Di undi, dac? partenii* o închis biserica, pi urm? o pustiit-o, n-o l?sat o candel?... Acu intr? într-însa to?i chi?orco?ii ?i-i putrez?sc p?re?ii, da oamenii di credin?? nu s? potrijesc la dân?ii, merg cu Dumnez?u înainti, sâ duc pi la alti biseri?i, caut?, s? interesaz?... – Zi mai ghini c? toamna asta vrei s? jio?i o polc? în ograd?.
– Di ?i nu?.. - Înainti era s?racu Mi?a, sî chinuia, noi ne chinuiam cu dânsu, ?iilal?i erau m?run?ei, era casa, lichitu... Popa de-acu, Dumnez?u cu dânsu, da hai s? fa?im oleac? de ves?lie, c? nu ne-a mai costa chelea di pi noi. Poama s-arat? bun?, hin la toamn? poate-am avea. Cuptiori mare avem, lemne, ?iauni avem, mai g?sim; a s? t?iem un godac, gâ?te, g?ini... Ehe-e..! Avem producti ?i di-o nunt?... avem trii od?i mari în cas?, f?r? chiler... da viranda... numa într-însa încap 30 di p?rechi a?eza?i pi scauni, cu mesele dinainte, r?mâne loc ?i la muzican?i. Fa?im o cum?trie mare, d?m to?i cola?ii odat?... ?i ne-am sp?lat obrazu. – O fa?im! Pu?in am f?cut p?n acu, ca s? n-o fa?im ?i pe asta?
–Hai s-o pl?nuim pintru noiembrie.

Zile înainte de sâmb?ta festiv?, gospod?ria toat? era în preg?tiri. Tata înc? mai lucra pe deal, dar avea baz? în noi, ne vedea ?i sim?itori fa?? de a?teptata ceremonie. El d?dea ordine, noi le îndeplineam la vreme, f?r? pretexte. Tot el c?ra acas? materialul de gr?din?rie necesar: zarzavaturi, patlagele, vinete, chiperi, curechi, sfecl?, restul r?mân?nd în seama noastr?, a mamei ?i a magazinului.
În scurt timp ne-am l?murit cu gr?din?, ograd?, saraiele... Am ie?it ?i în drum cu m?turile, mai s? ne sc?p?m ?i pe hudi?? la ?a?a Zoia, din propria ini?iativ?. Mama ne-a întors, lucrul f?cut în?untru nu i-a pl?cut. – Închipui?i-v? c? vine un nan de-a cuiva la closet, ?i d? cu papucu într-o balig?, sau calc? o grebl? pe din?i. ?ine ar trage ru?ine pintru asta, ?as-ta Zâna, ?as-ta Ioana, ?as-ta Dochia?... – ne pov??uia dânsa cu exemple vii. – Ni?i într-un caz, ru?inea toat? a s-o trajem numa noi. De at?ta, oricare ?iur?ica din gospod?rie trebuie s?-?i aib? rostu, locu ... A?a pi mini m-o înv??at teteia Neculai, anume a?a v? înv?? ?i eu pe voi, tot a?a s?-i înv??a?i ?i voi pe copchiii vo?tri. Hai, da?i-i drumu afar?, mai controla?i odat? tot de lalolalt?, apoi vini?i la sp?lat strochii di var din virand?, numa dac? vre?i, la lucru fimeiesc n-am dreptu s? v? oblig. – Da Clemen?a nu poate? – s-a interesat fratele, mereu c?utând respectare a liniei dintre fete ?i b?ie?i.
–Asta fa?i, t?man acu ?terge u?ile, ferestrele... podeaua n-o dovide?ti, mititica.
– Ei bun, dac?-i a?a, acu? vinim s? v? ajiut?m, numa c? la prim?var? s? ias? cu noi la s?pat gr?dina.
– Da ar hi oari ea bun? di hârle?? – Da, mam? – a strigat sora, ie?ind dintr-o odaie cu un batic în frunte, un sp?l?tor într-o mân? ?i o lam? de b?rbierit în alta. – Dac? vre?i, chiar acu mergem în gr?din?, ?? v? ar?t c? pot s?pa. – Mai în?et, ”Finic?”, nu ti arunca afar?, avem treab?-n cas?... B?nuiam eu c? ai apuc?turi de-a m?tu?-ta, acu chiar c? le v?d ... Dac?-i a?a vorba, poftim la p?mânt, feti?? drag?... numa dup? ?i am s? v?d casa curat?. Cum termin?m cum?tria, ti las? mama la s?pat jii?oara cu b?ie?ii. Poate p?n dau glodurile, o ?i termina?i. Tari s-ar bucura tat-to s? vad? f?cut? lucrarea asta anumi din toamn?.
Ajutorul nostru ceva a însemnat în avansarea lucr?rilor de interier. Ce-i drept, dup? noi mama a mai avut de chiomp?nit, a mai împins-o p?catul s? ne pun? ?i la întins perdele în toat? veranda. Rapida montare ie?ea mai strâmb? ca pi?atul boului. Atunci ea ne-a fug?rit afar? ?i mai mult în?untru nu ne-a chemat.

Cu o zi înainte de cum?trie, a venit mama Olimpia de la Tartaul. Z?rind-o intrând pe poart?, mama ?i-a f?cut cruce de ?apte ori, parc? i s-a ivit Maica Domnului, în loc de prunc ducând în bra?e o leg?tur? cu lucruri de mare trebuin??. Dup? dânsa a intrat ?i ?a?a Catinca, o var? de prima linie a mamei, tare priceput? la mânc?ruri de mese mari. Când a mai v?zut-o ?i pe ea, mama a intrat în virajuri de polc?... – cu acele dou? ajutoare era gat? s? fac? m?car ?i o nunt?.
În sear?, cuhnea s-a înc?rcat de lighene, oale ?i ceaune. O droaie de neveste învârteau g?lu?te, umpleau chiperi, t?iau c?rtoafe în patru... mâinile ?i gurile nu li se mai opreau. Noi nu ne-am mai b?gat peste ele, ne-am retras prin camere. Nici teteia nu s-a mai re?inut s? le asculte secretele, a coborât în beci ?i s-a apucat de petrocit mur?turile.

Sâmb?t?, de diminea??, a poposit ?i Natalia Nicolaievna. A controlat-o repede pe Clemen?a la caligrafie (eu cu fratele-i ie?isem de sub tutel?) apoi ?i-a ag??at baticul în frunte, pestelca la brâu ?i s-a dat în stihia salatelor modernizate. Ca ajutoare, dumneaei le avea pe nepoatele Natali?a ?i Ani?oara – fete mari, de r?spundere, amatoare ?i ele la tot felul de delicii. A luat-o în grup? ?i pe a noastr? sor?, s? cur??e ceap?, usturoi, c?rtoafele fierte... s? ?i vad? cum se deschid secretele culinare. În ziua ceia îngrelat? de treburi, fratele ?i eu aveam ordin s? nu p?r?sim ograda f?r? folos. Eu controlam focul de afar?. Cuptorul a întrat în func?iune de diminea??. Mama a separat por?ia de lemne necesar? pentru prima ardere ?i m-a l?sat singur. Dup? ce s-a copt pâinea, am încins focul de pl?cinte. Am sc?pat de cuptor sara, când au fost puse ciaunele de g?lu?te, c?rtoafele, chiperii ?i carnea de friptur?. Pentru treaba f?cut? mi s-a juruit un palton nou cu guler de blan? fabricat?.

Odat? cu venirea nop?ii preg?tirile de baz? s-au sfâr?it. Mesele aranjate în camere ?i în toat? verand?, înc?rcate cu bucate reci, dulciuri, b?uturi, deja st?teau în a?teptarea oaspe?ilor. Tot atunci ?i în cuptor sarmalele în voia c?ldurii forfoteau.
To?i vinova?ii petrcerii, de la fratele mai mare pân? la mezina Mari?a, pe o singur? noapte am fost stabili?i în chiler, unica odaie liber?. Ca s? nu ne zgâim pe la mesele pline, situate la un pas-doi de locul pomenit, mama ne-a adus mâncare.
La o juma de ceas, pofticiosul frate a ie?it în verand? ?i a ag??at dintr-o farfurie dou? felioare de cârna?, una cu roticele de sl?nin?, alta f?r?. Eu la mezeluri n-am îndr?znit, m-am ales doar cu o mân? de bumboane ?i o coad? de scrumbie afumat?. La puradeii care tot au v?zut, atâta le-a trebuit. S-au pornit plimb?rile... U?ile din cas? nu mai aveau r?gaz... B?ie?ii b?teau un drum, felele – altul, strecurându-se printre scaune, se lipeau de mese ?i se întindeau spre centru cât puteau, s? apuce ce era mai greu de ajuns. B?ie?ii se tr?geau la carne, fetele – la fructiere, numai mezina, mititica, se vârcolea singuric? pe pat, c?utând un loc mai u?or de s?rit cu t?lpile înaine. Fratele, sim?indu-se vinovat de invaziune, a strigat la r?pitori. Numai pere?ii îl auzeau... ?i de-afar? ca înadins nu venea nimeni.
Într-un sfert bun de or? doar teteica intrase o dat?. El cartina n-a în?eles-o. A în?irat g?r?file pe mese ?i a ie?it, m?run?i?urile educative niciodat? nu-l interesau. Natalia Nicolaievna (autoarea aranjamentului), trecând ceva mai târziu mesele cu vederea, s-a apucat de tâmple. Dup? ce s-a lini?tit, a completat lipsurile, s-a uitat urât în partea chilerului, apoi a dat de fratele ?i l-a numit r?spunz?tor de toat? cum?tria. El, îmbujorat de ru?ine, a încle?tat maxilarul exact când afar? s-a auzit sunet muzical.

Primii au sosit tartaulenii – tetica Vanea cu feciorii, tot ei fiind ?i muzican?ii în frunte cu badea Ilii, întov?r??i?i de însu?i Maestrul.
Forma?ia artistic?, un total de cinci persoane, încludea dou? acordeoane, trompet?, clarinet ?i o dobuli?? mâniut? de v?rul Mitea.
Dup? câteva cântece, interpretate pe prispa mare, a venit primul cum?tru – nanul Ego cu nana Jenea la sub?ioar?, înso?i?i de perechile lor. Unchiul Manole, anun?ând mar?ul, primul a înfoiat acordeonul. Tot atunci ?i mama m-a strigat, s? ies c?t mai repede afar?, ca nanii s?-?i vad? finul. Tot atunci, alt mar? a r?sunat. Cum?trii cu oamenii lor veneau unul dup? altul. În afar? de ei mai erau surori, fra?i ?i al?i invita?i din apropia?i. Timp de o or? s-a umplut ograda. – C?ti?oar?, tari m? tem c? n-a s? încap? atâta norod. A?i socotit ghini? – s-a îngrijorat tanti Olimbi?a, venind în cas? cu mama, s? arunce o ultim? vedere la mese. – A s? încap?, leli??. Di trii ori am num?rat cu Clemen?a p?rechili, le-am ?i scris, am îns?mnat ?i scaunili pe hârtie... ?i fata-i tari la artimetic?.
– Da mai r?mâni ?ineva di vinit? – Nanii Mari?ei cu p?rechili lor, ?i înc? v-o trii de-a noastre. Poati la în?eput a s? li hie oleac? strâmti?or, pân? s-or deprindi... Pi urm? a s? mai ias?, cari la jioc, cari la fumat... n-or mai sta toat? noaptea lichi?i di scauni.
– Tari bun?-i la o treab? viranda asta. Am v?zut ?i la al?ii, da a voastr? parc?-i mai lung?, mai lat?, di la scauni p?n la p?re?i r?mâni o gr?mada loc di trecut, ?i muzican?ii încap.
– Andrii, el o vurut-o mare, da eu, proasta, am fost contra, din cauza asta m-am ?i sf?dit cu dânsu... aghe acu în?eleg c? n-am fost dreapt?. S-o auzât mar?u... V?leu, îi cum?tra Maru?a, o sâmt. Dac?-i a?a, acu? strig?m oaminii la mas?. ?i p?reri ai, leli??? – Mai bun? oar? ca asta nu-i. Mâncarea cald?-i gata, nu tre s? mai st?m cu grij?, dischidim cuptioriu când vrem noi, m?car ?i acu. Da nu-i nevoie, la tot, ?i di moment esti pi mas?, digrab? g?lu?ili n-a s? hie întrebati, poati pi?ti dou? ciasuri... masa a s? ne ar?te. –Tari chibzuit? e?ti, ?a??, la mânc?ruri di nunt?... Iaca eu nu-s a?a. M? apuc, am îndr?zneal? s? în?ep... când ajiung la socotit mâncarea, m? perd, m? tem s? nu r?mân? oaminii fl?mânzi. – La cuptioriu care-l ai, C?ti?oar?, n-ari di ?i s?-?i hie fric?. Dac? ai s?-l umpli plin, n-ai s? ti gre???ti ni?i odat?.
– Îi mari. Eu l-am f?cut, l-am nimerit ghini. Andrii, di câti ori îl vedi, m? laud?, c?-i fix ca a?iala di divali, poati oleac? ?i mai înc?p?tor. Cum î?i pari masa, leli??, a s? li plac? la oamini? – Eh-e-e, asta-i mâncare boiereasc?, C?ti?oar?, ?i la un minisrtu i-ar conveni, d-apoi la n?c?ji?ii di-aldi noi.

Afar? cânta mar?ul. Ultimii invita?i intrau direct pe u?ile verandei. Cum?trii mari cu frun?ile în poduri, cu tot cu alaiurile lor s-au îndreptat spre mesele corespunz?toare.
Nana mezinei, auzind un strig?t insistent, s-a aruncat la u?a chilerului. V?zându-?i fina l?sat? f?r? aten?ie într-un col? de crivat, obijduit?, cu guri?a c?scat? învine?it?, a luat-o fugu?a în bra?e, a pupat-o de dou? ori pe obraji, odat?-n frunte, a strâns-o la piept ca pe un bo? de aur ?i a c?rat-o în casa mare, s? o arate ?i la cum?trele venite cu dânsa. Fata imediat a t?cut, ba a ?i r?s, apoi s-a apucat de gâng?nit cu râvn?. Nan?-sa, priceput?, inimoas? de felul ei, a scos iute din geant? un pachet lucios ?i i l-a întins cu tot sufletul. Mari?ca a închis ochii de pl?cere, a în?f?cat cadoul ?i, într-o secund?, l-a f?cut ferfeni??. Caramele colorate, amestecate cu lucitoare ciocolate, s-au împr??tiat în c?dere pe farfurii, pe mas?, pe sub scaune...
R?mas? cu h?rtia în pumni, mezina s-a schimbat la fa??, a tras aer cu toat? gura ?i s-a apucat de ?ipat. ?a?a Maru?a nu s-a fâstâcit, a am?git-o cu un s?punel mirositor, o h?inu?? ?i o p?pu?ic? b?laie, de care numai hinele ei aveau parte.
Între timp, ?i alte cum?tre s-au gr?bit s?-?i împlineasc? datoria fa?? de fini ?i fine, în chiler nu mai aveau pe unde p??i.
Eu cu fratele, cam sfii?i de procedura trecut? de anii no?tri, am ie?it afar?, dar nici acolo n-am sc?pat. Nanele ne-au prins ?i nu ne-au iertat.
Eu m-am ales cu o c?ma?? de iarn?, un s?pun b?rb?tesc ?i trei caiete groase: dou? în linii ?i unu-n p?tr??ele. Nana Jenea, ca ?i mama, d?dea mult? crezare ?tiin?elor de ?coal?.
Nici ceilal?i n-au r?mas obijdui?i. Numai una Luminen?a avea pe dânsa o gr?mada cheltuial?: rochie de baic? colorat? în dungile curcubeului, strâns? la brâu cu colan gros, ?terg?rele albe legate mai sus de coate, fruntea în batic roz de m?tas?, bluz? de lân? pe umeri... Îngrelat? cum era, a ?â?nit din chiler în verand?, aproape neobservat?. Strecurându-se pe lâng? perete, a întrat ea pe o u??, apoi pe alta, pân? a c?lcat ?oalele camerei de la deal. Oglinda lung? de la dulap se afla în spatele musafirilor, doar o parte i se vedea de sub cap?tul de sus al dulapului înc?rcat cu ?apte perechi de colaci mari rumeni?i, împleti?i în nem?rginita imagina?ie artizanal?. Cu colacii fata n-avea treab?, oglinda o interesa. A tras aer adânc ?i a disp?rut sub o fa?? de mas? lung?. Una din nevestele a?ezate, sim?ind mi?care pe lâng? picioare, s-a uitat sub mas?.
– Avem o partizanc? – a anun?at femeia, ridicându-se s?-?i dea scaunul la o parte. – Ia s-o ajiut s? ias? din ascunz?toare, poate nu ?tie c? s-o terminat r?zboiu. Aha-a-a, ai?i avem o feti?? g?tit? di jiucat polca, oari de-a cui s? hie? Parc? ar s?m?na cu jup?nu, pot s? m? gre??sc?
În?l?at? la suprafa??, Luminen?a s-a r?sucit în bra?ele femeei ?i s-a pomenit fa??-n fa?? cu oglinda. Cum numai ?i-a g?sit mutri?oara în rama fermecat?, fata ?i-a a?ezat rochia, baticul, p?rul din frunte, s-a netezit cu palmele pe obraji... Tot atunci a intrat ?i tata cu un talger de p?h?ru?e ?i grafinul plin. V?zându-?i odoru cu mâinile îndreptate anume spre el, stolnicul a luminat casa cu un zâmbet de-a lui ?i – hai s-o ia în bra?e, dar a întârziat. Podoaba s-a dus la nan?-sa, care dovedise s?-i bage ?i o rubl? în baticu din cap.

Cheful s-a început f?r? mare pomp?. Prin camere ?i în verand? se auzeau ciocnete de pahare ?i cuvinte scurte, între care mai des r?sunau ”s?n?tate ?i înc? o s?n?tate”. Musafirii, înfruptându-se f?r? grab? din bucate, glumeau, râdeau, cu rachiua? se înt?reau, a lor bun?voin?a pe fe?ele deschise demonstrau. Nici noi nu st?team degeaba, masa din chiler fiindu-ne înc?rcat? cu acelea?i mânc?ruri. Dup? prima mas? lumea a ie?it afar?.
Muzican?ii s-au instalat pe pragul mare de la verand?. Dirijorul a dat în clape, dup? el s-a luat badea Ilii, tot atunci a r?sunat trompeta cu clarinetul, doar doba a întârziat ni?el. B?rba?ii au f?cut roata, veselia a intrat în ritmul ei.
La miezul nop?ii s-a pus mâncarea cald?. Oaspe?ii au fost invita?i la masa mare. Dup? ce ne f?cusem butie de g?lu?te ?i alte bun?t??i de cuptor, am mai ie?it pe-afar?, ne-am mai învârtit pe prisp?, în ograd?, dar patosul se afla în?untru.
Începuse înmânatul colacilor – momentul de baz? a tradi?iei, în sensul c?reia se învârtea roata cum?triei, important? pentru maturi, numai nu pentru mine. M-a apucat somnul.
Când s? m? întind ?i eu pe un pat din chiler, m-am prins c? întârziasem. Totul era ocupat. Pe un crivat dormeau întinse de-a curmezi?ul surorile cu dou? veri?oare, pe-al doilea st?teau lungi?i Ukil, Costa ?i doi puradei. Andru?a, frecându-?i ochii a somn, se uita disperat la podea. I-am f?cut semn s? mearg? dup? mine. Am intrat în cuhne. Acolo totul era plin de ceaune, lighene, farfurii... Pe unicul pat r?mas liber st?teau întinse vreo cinci cocu?e înf??ate. Era prima dat?, când ne aflam într-o astfel de situa?ie – noi, care totdeauna huzuream în casa plin? cu paturi.
Pân? la urm?, cineva trebuia s? ne îndrumeze pe calea solu?ion?rii. La ie?irea din cuhne, l-am z?rit pe tata, se ducea gr?bit în gr?din?. Ne-am luat din urma lui. – Teteie, ni-i somn. În cas? n-avem loc, undi s? ne culc?m?
– B?ga?i-v? ?i voi în ?iocanili ?elea – a r?spuns el într-o clip?, ar?tând cu mâna spre o glug? mare de hlujeni.
Tot atunci, o raz? de lumin? venit? dinspre ograd? i-a descoperit fa?a înveselit?. Când a mai ?i râs cu glas (rarisim fenomen) am în?eles c?, la ora ceia, teteica în absolut nu se deranja de ale noastre comodit??i.
Pe mama n-am mai c?utat-o, l-am împins pe Andrie? în spate ?i am ie?it pe poart?. Din urm? a r?sunat ”du-m?, du-m?, m?i tramvai” a unchiului Manole. N-am îndr?znit s? ne îndep?rt?m, ne-am întors înapoi, ??-i ascult?m interpretarea pân? la cap?t. Cucerit de pasiunea creativ?, Maestro ?tia s? însufle?easc? o petrecere...
Cum s-a terminat cântarea, am coborât pe hudi?? la vale, cu direc?ia spre casa bunicii. Acolo totdeauna era loc de ad?post, nu numai pentru nepo?ii fugari, ci ?i pentru b?ie?i cumsecade, r?sf??a?i, adu?i la culmea satura?iei de cheful propriilor cum?trii.


Dup? marea festivitate, veranda noastr? a intrat în uzul ei adev?rat. Urm?toarea petrecere legat? de istoria casei a fost o cununie, procesat? cam la un an de la datul colacilor. Sorocul a dispus ca, în urm?toarea var?, pe scena evenimentelor familiare s? apar? Vasile Zvârleanu – unchi al tatii, demn de respect din partea lui, a rudelor, satului ?i a localit??ilor înconjur?toare.
Omul în cauz?, cunoscut la vremea lui ca unul din ultimii haiduci a sudului basarabean, abea ie?ise dintr-o mare cas? de stat, în care se aflase ani ?i ani la rând.
În norod se auzea c? motivul acelei priva?iuni se datora unei opera?iuni disciplinare a anilor 50, organizate în a?ez?rile rurale din preajma Ro?iei. Ca urmare, cetele de câ?tiguri u?oare s-au destr?mat. O parte din haiduci au înc?put pe mâna legii, alta s-a l?sat la fund. Ar fi l?udabil de men?ionat c? mul?i din tâlhari s-au dat în ciob?nie.
Din vechea band? a zonei, doar autoritarul Pârlog nu s-a rupt de ho?ie. Ani de zile a huzurit în bra?ele libert??ii, pân? la urm?, c?zând ?i el odat? pentru totdeauna. Dup? cum se mai aude ?i ast?zi, capii organelor anti criminale, osteni?i de alerg?turi dup? umbrele banditului, au apelat la un ?iretlic neoficiat. Un cum?tru fidel a haiducului, ademenindu-l la el în beci, la cinstit cu vinuri bune, l-a hr?nit cu bucate rare, apoi l-a r?pus mi?ele?te, desc?rcându-i în piept o magazie de cartu?e trase dintr-un nagan neînregistrat. Dup? acea lichidare, c?r?rile adânci ale p?durii s-au pierdut sub frunza scuturat?. R?mas-au în grija ne?tirii ?i vizuinele haiduce?ti cu ale lor taine seculare.

Întors la ba?tin?, Zvârleanu s-a dezis de vechea îndeletnicire. Profitând de meseria-i civil?, a adunat o turm? de oi a s?tenilor ?i s-a apucat s? le pasc?. Avea casa în cap?tul Butucenilor, tot acolo avea t?rla cu ocoluri ?i coliba. Ca ajutor îl avea pe Toader – unicul fecior, numit astfel în cinstea unui neam apropiat din partea lavrucilor. Mai avea ?i fete, care m?ritate, care înc? nu. O avea ?i pe ?a?a Maria, consoarta lui – o femeie de vre-o 60 de ani?ori, m?run?ic? la trup, înc? frumoas?, vioaie, îmbujorat? la fa??, cu ochi str?pung?tori. Anume ea, ?i nu altcineva, ?inuse gospod?ria ?i steagul familiei în anii de lips? a b?rbatului, pentru binele c?ruia totdeauna a fost gata s? se arunce în foc, ap? ?i pr?pastia mor?ii.

Prima dat? l-am v?zut pe Badea Vasile într-o duminic? de var?, venit în ospe?ie la noi. Era un b?rbat în vârst?, c?runt, de statur? mijlocie, curajos la aspect, bine cl?dit, f?r? burt?, cu o ?inut? de om liber de datorii, impozite ?i obliga?iuni. Mâinile-i vânjoase demonstrau virtute ?i iu?eal?. Ochii scânteietori, care în secunde num?rate reu?ir? s? dea roate în toat? ograda, îi tr?dau caracterul nest?vilit, înc? devotat ambi?iilor aventuriere. Oaspetele purta p?l?rie cu borduri scurte, decorat? cu pan? de codru. C?ma?a-i alb? de calitate, pantalonii negri c?lca?i la dung?, strân?i cu o curea lucioas? de piele, întruneau o reu?it? combina?ie cu pantofii din picioare, cremui?i nu mai r?u ca la boierii împ?ratului Neculai. Fa?a-i palid?, aproape nemi?cat?, înviorat? doar de privirile-i s?lt?re?e ?i un surâs aproape neobservat, p?rea vopsit? cu un strat sub?ire-sub?ire de cear? surie-g?lbuie.

Tata ?i-a întâmpinat neamul cu mâinile întinse. S-au îmbr??i?at, s-au uitat unul la altul, apoi s-au a?ezat la masa din verand?. Mama le-a pus de mâncare, le-a adus p?h?ru?e, o sticlu?? de rachiu (vinul se terminase) ?i s-a retras.
R?ma?i în doi, b?rba?ii au stat la discu?ii. Vorbea mai mult eliberatul. Avea cuvântul chibzuit, glasul monoton, lini?tit... Ce i-a povestit el tatii, între ei a r?mas. Noi, mai marii, ne învârteam prin ograd? cu ochii spre tandica verandei. Mama s-a prins ?i ne-a trimis prin sat cu treab? ?i f?r? treab?, numai s? nu ne vad? ciulind urechile pe sub geamuri. Eu am fost îndreptat la magazin pe Valea L?rgii (chipurile acolo untul era mai proasp?t ca în centru), fratele - în cap?tul ?leahului cu o îns?rcinare, Clemen?a – la cum?tra Fr?sânica, cu o în?tiin?are.

Pe urm?, badea Vasile intra des pe la noi. Duminicile ?i pe la s?rb?tori î?i vizita neamurile de pe Rusca, la întoarcere se oprea s?-l vad? ?i pe tata.
Odat? a venit cu fecioru-s?u Toader. Era un fl?c?u de statur? medie, f?cut, maturizat de-a binelea, aranjat la costum, blond, cu ochi alba?tri, simpatic; p?stor înn?scut, leal slujitor a libert??ii masculine, competent în politic?, istorie ?i arhaice povestiri populare; posesor de versuri ?i mici nuvele nedeclarate, accesibile doar persoanelor de confiden?? ?i cu aptitudini filozofice. Eu, pân? atunci, ?tiam de el mai mult din spuse. Auzindu-i vorba, îl ascultam cu gura c?scat? – gândire ca a lui pe la ?coal? nu auzisem.

În toamna aceluia?i an, badea Toader s-a logodit cu Veronica, o fat? frumoas? de la Leova. Mo? Vasile a trecut pe la noi, cu femei-sa ?i un grafin de vin pentru popi. Aveau nevoie de n?na?i, s? le cunune feciorul. Fiind cam slab la portofel, tata i-a refuzat, dar mai bine n-o f?cea. Cam sup?rat? pe r?spunsul negativ, ?a?a Maria i-a f?cut semn b?rbatului s? mearg? acas?.
– Tu e lanterna ?i du-te înainte, eu r?mân, s? mai stau de vorb? cu nepotu – i-a spus el, petrecând-o pân? la poart?. Apoi, întorcându-se în cas?, s-a pus pe capul tatii. – Andrii, sânt oamini cari vor s? cunune, da eu nu-i vreu, ti vreu pi tini cu Catea. Sântem neamuri. În afar? de asta, eu am crescut la bunel-to în cas?... ?tiu din ?i oameni e?ti, ?tiu din ?i oameni îi C?ti?oara ta... – Badi Vasile, ne-o împânzit copchiii, nunia-i fudulie... trebui p?rale...
– V? g?sesc bani, v? dau cât v? trebuie, f?r? s?-i întoar?i?i înapoi, la nunt? n-am nevoie de dare... Eu nu mai sânt ca înainte, Andrii. Mult n-am s-o mai întind... de-atâta, tare vreu ca b?ietu s? aib? îndrum?tori buni în via??. ?tiu, îi ru?ine pintru ?i fac eu acu, da nu pot pleca din casa ta, p?n nu ti hot?r??ti s? cununi singuru b?iet pi cari-l am în inim? ?i-n suflet... – Badi Vasile...
La primul cântat a cuco?ilor Zvârleanu a ie?it pe poart?. Tata s-a l?sat îndoiat, omul cu ochi zbur?tori avea putere de convingere. Bineîn?eles, oferta lui de bani n-a intrat în vigoare. Bogat tata nu era, dar fruntea o ?inea la nivel.

S-a celebrat a noastr? n?n??ie într-o duminic? de toamn?, înainte de ploi. Pe la 11 diminea?a, muzican?ii înso?i?i de vornicelu mare ?i vreo doi mai mici, s-au prezentat la poarta noastr?. I-a întâlnit mama, nunul numai venise de la o treab? urgent?.
– Hai, dischidi?i poarta mare, c? în?epi nunta – a strigat mama la noi înviorat?, mai s? trag? ?i ea o chiuial? de fat? mare, ca r?spuns la insistenta chemare a trâmbi?ei. Înstalat între aguzii din fa?a casei, taraful s-a pus pe cântat, dând de ?tire pe ?leah, peste râpa din vale ?i în toat? Rusca, c? în ziua ceia Andrii Donaluki era bun de cununie.
Odat? adunate perechile invitate, au fost puse la mas? în casa mare. Veranda a fost ocupat? de tineret, noi, fete ?i b?ie?i din neamuri ?i m?hal?.

Dup? mâncare, am purces la drum. Muzican?ii mergeau în fa??, respectând solemnitatea alaiului cu mar?uri care mai de care, ?i cântece vestite de fanfare. Dup? ei, în primul rând de nunta?i p??eau nunul, nuna ?i rudele mai apropia?e, în spate – restul invita?ilor.
Tata, proasp?t tuns, cu frezura piept?nat? în dreapta, b?rbierit la învine?ire, îmbr?cat în costum nou ?i c?ma?? alb? descheiat? la gât, sem?na a om de art?, p?rând gem?narul artistului din ”Tractorist”*.
Mama, cu o bluz? ro?ie la bra?, în c?ma?? brodat?, fust? neagr? luxoas?, din timp cusut? la comand?, înc?l?at? în pantofi negri de sezon, cu buzele nevopsite ?i p?rul negru-negru, împletit în dou? cozi strânse colac deasupra cefei... amintea faimoas? actri?? din anii crizei americane.
Nici noi nu r?mâneam neobserva?i de sat. Tun?i cu ciupcic la voia tatii, g?ti?i în costume, c?ma?e albe, (tot descheiate la primul bumb), ne ?ineam în primul rând. Tot acolo se aflau ?i fetele, toate trei cu p?rul retezat ”a
la Natalie” ?i ele împopo?onate cu haine de ie?ire. Mezina, purtat? din bra?e în bra?e, întindea mâinile la nunta?i. Pân? în cap?tul Butucenilor, feti?a a reu?it s? fie plimbat? de toate neamurile.

La casa mirelui, însu?i Zvârleanu radiat de n?valnica bucurie, înso?it de tinerii c?s?tori?i ?i devotata lui consoart?, a ie?it în drum la întâmpinarea nunului. Dup? o serie de strângeri de mâini, pup?turi ?i binecuvântate îmbr??i??ri, toat? suita n?n??easc? a intrat pe teritoriul petrecerii, deja aglomerat de musafiri sosi?i din mahale ?i sate.
Într-o parte a gr?dinii se în?l?a cortul cât lumea de mare, dar înc? nu era ceasul de mâncare. În mijlocul ogr?zii a ap?rut o mas? înc?rcat? cu teancuri de ?tergare, basmale ?i tot felu de haine u?oare ambalate de fabric?.
Soacra mare, cea mic?, mireasa ?i o sor? a mirelui s-au apucat de însemnat invita?ii cu leg?tori. Conform regulii, primii au fost chema?i nunii. Ei au fost lega?i în cruce cu câte dou? prosoape, pe la margini ?i la capete brodate cu flori colorate. Ne-au strigat ?i pe noi. Eu cu fratele am fost lega?i cu c?ma?e albe de nailon, tare la mod? în anii de avânt. Men?iona?i au fost ?i ceilal?i ai no?tri. Pân? ?i mezina, care înc? se arunca la tot ce str?lucea, s-a ales cu o rochi?? de s?rb?toare. Dup? noi, legatul a pornit mai repede. Sora mirelui citea lista, mireasa lega... Apoi l?utarii au pornit cânt?rile.

Pe înserate, nunta?ii au fost invita?i la rândurile de mese. Cortul s-a umplut de lume. Lucre?ia (sora mai mic? a mirelui) ne-a adunat pe to?i ai no?tri ?i ne-a a?ezat în rând cu tineretul. Bucatele dinaintea noastr? nu se mai terminau. De se golea o farfurie, o sticl? cu limonad?... soacra mare, în propria-i persoan?, imediat le schimba cu altele pline... Luat în seam? ca la nunta ceia, eu unul nu m-am sim?it niciodat?. Dup? mas?, veselia a intrat în toiurile ei, dar eu nu m? g?seam în apele mele. Feti?cane ochioase din clasa paralel? (cu l?ca?urile în mahalele apropiate) înc? de cu zi m? ?inteau cu privirile, hlizindu-se, ?u?otindu-se între ele, f?cându-m? înc? mai sfios decât eram de la na?tere. A?a de tare m? pierdeam, c? nu m? vedeam în stare nici m?car s? ghicesc motivul aten?iei date: s? fi fost oare din cauza chipului, a c?ma?ei ?ic ce m? distingea de restul b?ie?ilor...

Pe la nou? noaptea, mama ne-a adunat cum a putut ?i, îns?rcinându-ne s? nu pierdem pe careva în drum, ne-a trimis acas? pe to?i odat?. Trecând podul de la moar?, am urcat spre ?leah. Dinspre râpa L?rgii, muzica înc? se auzea. Cânt?rile se ?ineau lan?, ci riorita de alt? dat? n-a mai r?sunat, masele muncitoare avansau în abundenta emancipare.
Acas? am adormit bu?tean. Spre diminea?? m-a trezit muzica. Alaiul de zi c?l?uzea nunii acas?. În verand? s-au auzit pa?i gr?bi?i, cineva aranja masa, banchetul înc? nu se terminase. O mul?ime de glasuri zgomotoase au invadat casa. L?utarii au mai tras ceva cântece solicitate ?i au plecat în drumul lor, apoi, încetul cu încetul, s-au împr??tiat ?i nunta?ii.
Când am ie?it s? plec la ?coal?, doar tata cu doi cum?tri mahmuri (ca ?i el de tari la b?utur?), a?eza?i la mas? în cap?tul verandei, din pur? tov?r??ie chinuiau un cobu?or de vin.


Dup? nunt?, mo? Vasile s-a schimbat. De câte ori trecea pe la noi, p?rea tot mai vesel. F?r? regret îi povestea tatii istorii ale lui, dând de în?eles c?, de i s-ar fi întors anii de tinere?e, i-ar fi tr?it la fel. Ideea-i era c? fiecare om are soarta prescris? ?i nu are sc?pare de ea, unde n-ar fugi, cum nu s-ar p?zi...
Mo?ul nu mai tu?ea, s-a iu?it la mi?c?ri, c?lca p?mântul u?urel, de-abea-l atingea, parc? zbura... ”Andrii, patlagica-i aur, da mâncat? acas? - asta s? ?ii minti di la mini”, a zis el odat?, ridicând o ro?ie frumoas? de pe mas?. Cu toate convingerile în?scute, se p?rea c? libertatea îi pria mai tare ca leacurile doctore?ti, ce de la o vreme nu le mai recuno?tea, nici le mai purta.

Mo?ul prinse la via??, era dispus s? ajung? la o sut? de ani, ?i vechile apuc?turi parc?-l p?r?siser?... Doar câte-odat? mai ie?ea ?i el cu turma departe de sat, mai mult din interes p?storesc decât tâlh?resc. ?i dac? se întâmpla de-i intrau dou?-trei mioare colhozene în cârd, nu le ignora. ?i dac? ceva... el cu afacerea nu avea nimica, toat? vina o purtau afurisi?ii de câini, care demult trebuiau da?i la lege.
Mai avea badea Vasile ?i un m?gar dat dracului, cu spurcatul n?rav de a hoin?ri nop?ile pe dealuri, mai ales toamna. Din cauza lui, st?pânul tr?gea ru?une.
Odat? i-a b?tut mili?ia la poart? ?i l-a chemat urgent la selsovet, s? constate o identitate. Omul s-a supus.
La cârmuire îl a?teptau doi pre?edin?i, o grup? de paznici voluntari, ma?ina legii ?i o gloat? de guri c?scate. Împeli?atul de m?gar, înh?mat la o cotig? plin? cu ?tiule?i, cu h??urile-i ag??ate de un par, st?tea t?cut cu botul îndreptat spre o tuf? de ?tir, habar n-avea, ce în lume se petrecea.
Observându-?i patronul, m?garul a ras o dat?, a învârtit coada, a dat drumul la gaze ?i a b?tut cu copita-n p?mânt, iar mili?ionerii au întrat în slujb?.
– ?tim ?ine e?ti, da fa?im protocol, de-atâta vreu s? aud din gura m?tale: familia, numili, numili dup? tat?...
– V? spun, b?ie?i, da mai întâi l?muri?i-m?, di ?i am fost chemat.
– M?garu-i a matale? – În?eles lucru... l-a?i v?zut doar, cât di tari s-o trivojit dup? ?i m-o v?zut.
– Telega-i tot a matale?
– Cotiga nu, a me-i acas?, st? sub ?opron înc?rcat? cu gunoi di dus la râp?. Chiar ieri am f?cut oleac? de cur???nie...
– Adic?, vrei s? spui c? la popu?oii din c?ru?a asta n-ai atribu?ie?
– Drept a?i în??les.
– Atuncia, a cui îi transportu plin cu popu?oi fura?i? – Cotigi în sat îs multe, m?garu-i prost... îl poate înh?ma la târâit ori?ine, cu o f?liu?? di pâine. Di undi s? ?tiu eu, pi undi s? plimb? el noaptea scapat din ograd?: ?i fa?i, cu ?ini prietene?te... Întreba?i-l pi dânsul, fa?i?i-i protocol, jiudeca?i-l... S? r?spund? di furturile lui, c? eu a mele demult le-am achitat. Oamenii statului ?i-au b?gat fundurile în ma?in? ?i au plecat la raion. Nacialnicii din sat, zdruncina?i ?i ei de întors?tura învinuirii, au dat a lehamete din mâini ?i s-au îndreptat la cabinete.
S-au r?zle?it ?i nedormi?ii drujinari* (paznici voluntari), care în decursul nop?ii precedente re?inuser? m?garul. Doar gloata nu se împr??tia, râdea cu hohote, uitând de unde în ziua ceia pornise ?i încotro ?inea calea.
Badea Vasile, cu înf??i?area lui de inculpat justificat, s-a apropiat de infractor, l-a alintat cu o buc??ic? de zah?r, l-a slobozit din leg?toare, i-a ?optit ceva la ureche, a f?cut stânga – mprejur ?i a p?r?sit teritoriul selsovetului. Animalul nu l-a urmat, doar dup? ce st?pânu-i disp?ruse cu totul din vedere, a luat-o aiurea pe o hudi?? cu cotiga plin?, ce la moment nu mai prezenta dovad? a flagrantului delict.

Asupra nop?ii, m?g?ru?ul ho?oman a dat cu capul în poart?. Cine putea s? ?tie, pe unde umblase el toat? ziulica? St?pânul a ie?it, l-a l?udat, l-a premiat cu dulce?uri, i-a tras o palm? la buc? ?i l-a trimis la târl?, cu tot cu teleg?.
Lupul p?ru schimb?, da n?ravul ba. Badea Vasile a r?mas acela?i, doar nu se mai arunca în v?paia mare. Ultimul ”curort” îl înarmase cu destul? în?elepciune, ca s?-i uite drumul. Zacoanele le ?tia pe de rost, în jurispruden?? nici procuratoru de la Leova nu mai avea ce-i demonstra. Dup? p?t?rania cu m?garul, satul a ?inut o s?pt?mân? de veselie. Râdeam ?i noi, ?i mama, râdea ?i tata de se pr?p?dea.


În zile de ospe?ii, badea Vasile continua s? treac? pe la noi. Nu mai venea pe jos ca înainte, ci suit în cotiga tras? de animalu-i legendar, înso?it ?i de un dul?u ro?covan. C?t el mai vorbea cu tata, noi ne aruncam la drum, s?-i vedem eroii.
M?garul ca m?garul, poate c? era el de?tept ?i bine instruit, dar la vedere nu se deosebea cu nimic fa?? de semenii lui. În chimb, câinele ne-a impresionat de-odat?. Lung, înalt, mu?chios, botos, l?bos, cu un cod?l?u gros îmbârligat, Col?atu insufla curaj, putere ?i izbând?. Interesul fa?? de lighioan? nu era întâmpl?tor.

Câinele nostru se trecuse cu anii, nu mai l?tra, de la p?mânt greu se ridica, abea r?sufla... zilele-i erau num?rate.
Badea Vasile, cu spiritu-i observativ mereu în func?iune, ne-a citit gândurile, dar nu s-a gr?bit s? le dezl?n?uie pân? la cap?t, ?tiind c? tata ?inea mult la b?trânul slujitor ?i nu avea de gând s? se dezbaiere de el nici în acea stare. Doar dup? moartea lui Grivei unchiul l-a oferit pe Col?atul în loc. A?a s-a ales gospod?ria noastr? cu câine ciob?nesc din vi?e haiduce?ti.

Ca p?zitor, Col?atu s-a ar?tat bun tare. Cu dânsul, fluturii nu ne treceau gardul, nu c? o mâ?? fug?rit?. Era autoritar între seme?i, când se apuca el de mârâit, mu?eau to?i dul?ii de m?hal?, cu un l?trat mai ap?sat îi acoperea ?i pe cei de peste râp?.
Ca disciplin?, conduita-i l?sa mult de dorit, nu se d?dea la leg?toare. Tata alerga toat? ograda s?-l prind?. Când s?-i pun? mâna pe gât, distinsul p?zitor f?cea un salt, s?rea gardul ?i alerga la Butuceni.
Badea Vasile nu odat? l-a adus înapoi, i-a pus ?i zgard? lat?... Cât nu s-a chinuit el cu tata s?-l pun? la punct – degeaba.
Col?atu tr?ia dup? regulile lui: ziua dormea pe sub butuci, noaptea ie?ea la randevuuri în mahala plin? de cucoane. Afar? de astea, a luat n?ravul de a se b?ga ?i la cuibare în co?terea??, tare i s-au pus pe plac ou?le, fie de g?in?, g?sc?, curc? sau pichiri??. Astfel a intrat el în mare conflict cu mama, care nu-?i f?cea cruce înaintea animalelor d?un?toare.

Momentul desp?r?irii a sosit într-o diminea??, când dul?ul a fost depistat în ocolul pustiu cu un pui?or între col?i. Atunci m?mica a pus mâna pe o sap? ?i a dat în el, dar nu l-a nimerit. Juvina s-a ferit, a mârâit, col?ii ?i i-a rânjit, pui?orul din gur? nu l-a slobozit, doar a s?rit lejer gardul de la ocol. Ajuns în vie, doar din dou? salturi fugarul a disp?rut în gr?dinile de la ?leah. ”Foarte ghine! - s-a bucurat mama în fa?a noastr?. – Îs gata s? r?mân f?r? câine la cas?, da ni?i a?a dihanie nu mai vreu. Am s?-i spun lu tat-to s? nu-l mai aduc?. S?-l lase s? tr?iasc? la târl?, acolo-i di dânsu, s? alerje dup? lupchi, vr?ghii ?i ou?oari di co?ofan?”

valeriu danalachi (cantemirdva) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro