proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Eram pe un pat de spital, cu un tub înfipt în nas, conectat la aparate prin câteva fire ?i electrozi. ?i, dintr-odat?, nu mai eram acolo, albul din jur devenise azuriu, iar eu pluteam pe un platou cu o iarb? tuns? foarte scurt. Ultimele vise fuseser? ciudate, un film cu secven?e petrecute de-a lungul vie?ii. De unele amintiri chiar uitasem, sau credeam c? uitasem.
Lâng? mine a?tepta, r?bd?toare, o fiin?? greu de definit. Imagina?i-v? o figur? angelic?, de madon?, coborât? parc? dintr-un tablou de Rafael, doar c? pe cap avea dou? corni?e. Corpul, în schimb, amintea mai degrab? de David al lui Michelangelo, un corp armonios c?ruia i se iveau, dintre omopla?i, dou? aripi ca de leb?d?. Un înger cu corni?e sau un diavol cu aripi. M-am oprit la termenul de înger, nu-i puteam spune diavol unei ar?t?ri atât de fermec?toare. Combina?ia de corni?e ?i aripi mi se p?rea atât de normal?, încât sim?eam c? f?r? corni?e sau f?r? aripi e?ti incomplet. A?a c? m-am pip?it. Aveam ?i eu, se pare c? era dotarea standard. Am privit în jos. De fapt nu pluteam, ci st?team vertical, dar aripile erau cele care d?deau senza?ia de plutire. Aripile ?i faptul c? m? sim?eam u?or, foarte u?or, ca în tinere?e, când aveam 65 kilograme, nu 120 ca mine, cel de pe patul de spital.
- Cred c? am murit! am tras eu în gând singura concluzie logic?. De?i nu vorbisem cu voce tare, îngerul mi-a r?spuns.
- A?a e, ai murit. Cam stupid, ai fi putut s? mai tr?ie?ti câ?iva ani. Dar un brancardier idiot primise ordin s? te mute în alt salon. ?i primul lucru pe care l-a f?cut a fost s? te deconecteze de la aparate.
Puseul meu de indignare a trecut repede, prea era totul nou în jur. Curios, ca orice fiin?? uman? (dar oare mai eram o fiin?? uman??), m-am uitat s? v?d dac? îngerul avea sex ?i, dac? da, care era acela. Era o chestiune important?, se ?tie c? la asediul ora?ului Constantinopole, conduc?torii religio?i dezb?teau aceast? problem?, sexul îngerilor, în loc s? contribuie la ap?rare.
Îngerul râse f?r? zgomot. Mai târziu mi-am dat seama c? îmi vorbea direct în minte, a?a c? absen?a zgomotelor era de la sine în?eleas?.
- Nu, nu am sex, nici ca gen gramatical, nici ca organ genital. Rostul sexului este reproducerea. E adev?rat, statistic vorbind, oamenii folosesc organele genitale mai mult pentru pl?cere decât pentru înmul?ire. Dar îngerii nu se reproduc ?i, din p?cate, nu simt nicio pl?cere. În compensa?ie, nu simt nici suferin??.
Am renun?at s? aprofundez problema (dar atunci cum a?i ap?rut pe lume?), alte chestiuni mi s-au p?rut mai presante.
- ?i acum unde sunt? În Rai, în Iad sau în a?teptarea Judec??ii?
Îngerul îmi râse iar în minte.
- La care Rai te referi? La cel iudaic, cre?tin, musulman, la Nirvana budist?? Nu, Raiul acela nu are cum exista, niciun om nu e atât de lipsit de p?cate încât s? ajung? acolo necondi?ionat. Raiul este momeala promis? p?mântenilor, pentru a p?c?tui mai pu?in. Dar cine poate stabili unde este linia între p?cate mici ?i p?cate mari?
- Biserica spune ceva despre iertarea p?catelor, înainte de a-?i da duhul.
- Preo?ii trag spuza pe turta lor. Catolicii, mai pragmatici, au creat chiar un mecanism pentru scutirea de p?cate - indulgen?ele. Slujitorii bisericii ar trebui s? fie mai umili. Nu-i nimic, ?i ei ajung aici, ca toat? lumea.
- Dac? Raiul nu exist?, înseamn? c? aici e Iadul? m? cutremur? eventualul r?spuns.
- Nu e vorba de acel Iad din mintea ta. ?tii c? religia cre?tin? îi trimite în Iad pe to?i cei de alte credin?e? Dac? Iadul cre?tin ar exista, ar fi supraaglomerat, ca ?i p?mântul de altfel, de miliardele de chinezi ?i indieni necre?tini. Nu, hai s?-?i explic. Nu e necesar? nicio Judecat?. ?ii minte filmul cu amintiri din ultimele tale clipe? Exist? un mecanism automat în ADN-ul fiec?rui muritor care face ca, în clipa mor?ii, memoria întregii vie?i s? fie desc?rcat? (mai nou, se spune download) într-o baz? de date. Ei bine, de acolo sunt selectate faptele care au produs suferin?? altor persoane. Suma acestor suferin?e stabile?te în mod automat durata pedepsei.
- Pedeaps?? Ce pedeaps?? Unde are loc, când are loc, cum are loc?
- S? le lu?m pe rând. Unde? Aici. Prive?te în jur!
M-am uitat atent. Pân? în zare, de jur împrejur, erau un fel de c?su?e, aliniate în str?zi paralele ?i perpendiculare. Parc? era Barcelona, privit? de pe Tibidabo.
- În fiecare c?su?? este cazat un suflet, imediat dup? ce î?i p?r?se?te trupul muritor. Ei bine, acesta va fi rolul t?u. Vei ?ine la zi un registru electronic al Iadului ?i, la fiecare deces, conduci sufletul la c?su?a alocat?. Te-am ales pe tine pentru c? ai fost informatician, dar mai ales pentru c? e?ti unul din cei mai ordona?i oameni pe care i-am întâlnit, enervant de meticulos. Oamenii au multe defecte utile, tot a?a cum au ?i calit??i care te scot din min?i.
- Vrei s? spui c? voi avea un job? Adic? am sc?pat de orice pedeaps?? întrebai eu, brusc înseninat.
- Nu, dar vei lucra în ture. În Iad, timpul nu se poate m?sura, în momentul mor?ii are loc o ie?ire din timp. Îns?, ca s?-?i faci o idee, gânde?te-te la perioade a câte o sut? de ani. În timpul liber, intri în c?su?a ta ?i supor?i pedepsele cuvenite. Totu?i, e bine s? ?tii c? munca în folosul Iadului î?i va reduce durata pedepsei.
- Ca la închisoare! tr?sei eu concluzia. ?i pedeapsa care e? Religia spune ceva de foc, smoal?, pucioas?...
- Basme pentru speriat cre?tinii. Pedepsele depind de p?cate, fiecare suflet va suporta acela?i gen de suferin?e pe care le-a provocat altora în timpul vie?ii. ?i, pentru a evita obi?nuin?a, sunt aplicate alternativ, doar un om nu are un singur p?cat. Un criminal este înjunghiat în mod repetat, trecând prin toate fricile ?i durerile celor uci?i de el. O nevast? care î?i cic?lea pân? la exasperare so?ul de diminea?a pân? seara, va avea în c?su?? holograma unei soacre, care o va supune acelora?i chinuri.
- Aha, deci a?a arat? justi?ia divin?!
- Justi?ie pe dracu, Doamne iart?-m?! ?sta e un termen inventat de p?mânteni, pentru a simula c? împart dreptatea. Aici nu e vorba de justi?ie sau dreptate, ci de purificare. De altfel, între justi?ie ?i dreptate nu e o leg?tur? prea strâns? nici pe p?mânt. Legile penale se schimb? dup? interesul politicienilor la putere. Dovad?, prohibi?ia din America. Dovad? homosexualii, care ba sunt condamna?i, ba sunt ap?ra?i în mod exagerat. Singurul criteriu care ar trebui luat în considerare este suferin?a provocat? semenilor. Bine, aici avem ?i noi dezbaterile noastre, legate de suferin?ele provocate animalelor, insectelor ?i chiar plantelor. Dar nu intru în am?nunte.
- Durata limitat? a pedepsei ?i no?iunea de purificare te trimit mai degrab? cu gândul la Purgatoriu. Am citit ceva în Divina Comedie.
- Da, cu diferen?a c? în acel Purgatoriu ajung numai cei cu p?cate mai u?oare. Aici ajung to?i.
- Spuneai ceva de durata pedepsei. Ce se întâmpl? dup??
- Abia atunci, sufletul ajunge în Rai. Care nu e un loc de huzur ?i de odihn? ve?nic?, ci unul de tranzit. În func?ie de situa?ia de pe p?mânt, sufletul este refolosit, va intra în corpul unui nou n?scut. În noua via??, nu va mai provoca niciodat? suferin?e de genul celor pedepsite aici.
- Asta e un fel de reîncarnare. Înseamn? c? dup? mai multe etape, omul se purific? total, ajunge un sfânt.
- Da’ de unde! Perfec?iunea nu exist?, pe lume sunt atât de multe moduri de a provoca suferin??... Îns? ai un pic de dreptate, Maica Tereza era pe p?mânt în a opta via??.
- Stai pu?in, ?in minte c? teoria reîncarn?rii are un mare defect. Se nasc tot timpul mai mul?i oameni decât mor. Acum o sut? de mii de ani, erau pe p?mânt câteva zeci de mii de homo sapiens. Acum sunt miliarde. De unde sco?i suflete noi?
- De la animale. De aici ?i comportamentul animalic al unor suflete – boi, porci, ?acali... Mai ai întreb?ri?
- Da. Tu ?i to?i cei de aici, sunte?i îngeri sau diavoli?
- P?i nu e nicio diferen??. Diavolii sunt ?i ei tot ni?te îngeri, doar c? au atribu?ii diferite. Nu aici, ci pe p?mânt. Ei au rolul, atribuit de Dumnezeu, de a-i ispiti pe oameni. Cei mai slabi cedeaz?. În activitatea de ispitire, diavolii au rolul de procurori, iar îngerii p?zitori cel de avoca?i.
Am r?mas mut, sub avalan?a asta de informa?ii.
- Dac? nu mai ai întreb?ri, hai s? te conduc la c?su?a ta.
Îngerul m? lu? de mân? ?i am zburat amândoi c?tre c?su?a ce mi-era rezervat?. Privit? din afar?, p?rea mic?, dar dup? ce am intrat, am constatat c? era mai mare decât era nevoie. N-am p??it bine pe u?? c? am primit un pumn în nas. Pe perete rula filmul unei b?t?i cu un coleg, prin clasa a V-a.

...

Când am intrat în tur?, m-am prezentat pe platoul unde aterizasem ini?ial. Lâng? mine ap?ru un suflet, cu o figur? nedumerit?.
- Cred c? am murit!