proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Una-i s? te joci de-a ce ?tii, sau crezi c? ?tii, ?i alta-i s? orbec?i prin labirintul întreb?rilor f?r? r?spuns, mai bine zis prin h?ul incertitudinilor, al presupunerilor în care cea?a unui creier cople?it de presiunea necunoscutului, la ea acas?, te-ndeamn? instinctual s?-?i vezi de treaba ta… aia care ?i-o mai fi r?mas, în ideea c? nu ?i s-au terminat înc? bateriile. Prin defini?ie, temperament de uzur?, de factur? idiot, mi-am refuzat lini?tea, îndoielnic? de altfel, aruncându-m? ca de obicei pe poteci prea pu?in umblate. A?a se face c?, vrând s? m? conving cu ochii mei, de tot felul de “ciud??enii”, mai mult, sau mai pu?in vehiculate ca fiind ?i poten?ial veridice, a? zice chiar la pragul anormalit??ii (destul de greu de trasat într-o dimensiune ipotetic?, surprinz?tor tot mai perceptibil?, ca o reducere impus? la absurd, zic: “da` du-te m?i panaram? ?i convinge-te, s? nu mori prost; experimenteaz?, c? ?i-a?a te scurgi degeaba!” … ?i m-am dus. Unde? La San Quirico d`Orcia. Auzisem c?-n frumosul s?tuc din zona toscan?, doar la câ?iva km de Siena, s-ar afla o cas? bântuit?. Înarmat cu tot scepticismul de care eram în stare ?i contrar avertiz?rilor câtorva localnici, m-am cazat fix în ea, singur, singurel… a?a c? n-am martori…?i nici nu m-a?tept s? m? cread? cineva.
În prima noapte am dormit chiar bine dup? o zi întreag? de vizitat zona, pentru c? este întradev?r superb?. De?i remarcasem câteva priviri furate cam cu mâna la gur? a câtorva babe zonale, ?i c?rora efectiv nu le-am dat nicio importan?? atunci, sub auspiciile s?tucului relativ mic în care buhul probabil se duce repede, acum, la rece, din unghiul fe?ei noi, sau nou? f?r? dou?zeci, cu umbra indigo pe piatra cubic? ?i veche, privit din afar?, le interpretez ca semne. Într-un fel, figurina aia de-atunci era de a?teptat s? nu treac? chiar neremarcat? pe str?du?ele alea înguste, pitore?ti ?i de un calm des?vâr?it, dar pe de alt? parte, parc? totul era deja desenat. În rest, nimic neobi?nuit. Eram chiar convins c? o s? m? plictisesc rapid, pentru c? mare lucru nu era de f?cut pe-acolo, decât poate s? aterizezi pe la vreo m?su?? scoas? la strad?, s? te bucuri de soare ?i-o cafea bun?, eventual ?i-n compania unor paste g?tite cu sim? de r?spundere, delicioase de altfel, sub forma unor por?ii imense. N-am reu?it „s? pap tot” ca un c??elu? cuminte, a?a c? din respect pentru arta culinar? italian? de provincie, mi-am luat la pachet nu numai pastele r?mase, dar ?i o sticl? de vin roze pentru c? avea un buchet fantastic retr?gându-m? agale în “vastele apartamente”, cu ideea s?-mi fac siesta de dup? a?a o mas? copioas?. Atât dormitorul, cât ?i sufrageria erau cât se poate de generoase în casa cu pricina, numai c? de data asta aveam un sentiment ciudat. M? m?cina gândul, sau mai bine zis aveam senza?ia c? cele dou? camere, acum sunt puse invers, în oglind?. ?i-acum mi se face pielea de g?in? când mi-aduc aminte. M-am uitat chiar ?i pe geam, s? v?d dac? recunosc unghiurile, c? f?cusem ni?te poze cu telefonul s? am amintire cu priveli?tea. Nu era nicio adiere afar? când am deschis geamul, în schimb în spatele meu am sim?it ca un fel de adiere, gen curent, înso?it? de un zgomot tip “boare”, total nefiresc ?i indescriptibil în acela?i timp, ca un fel de gur? mare definitiv, care trage aer în piept. U?or descump?nit, pentru c? mi s-a p?rut c? ?i jaluzele din lemn masiv ?i-au schimbat pozitia, închizându-se un pic, m-am retras de la fereastr?, întreptându-m? spre telefonul pe care-l aruncasem neglijent pe pat de cum intrasem, în ideea s? compar ce tocmai v?zusem pe fereastr? cu pozele din ziua precedent?. Care poze? Erau numai pozele pe care le f?cusem din taxi, sau de la plimbarea pe jos. Dar ciud??enia abia acum ap?rea. Cât st?tusem la terasa la care-mi b?usem cafeaua, de plictiseal? ?i neavând altceva mai bun de f?cut, îmi upgradasem telefonul la ultima versiune 10.4 profitând de Wi-Fi-ul de-acolo, iar acum era downgrade la versiunea anterioar?. M?i s? fie?... (în sinea mea), cine-a mai pomenit a?a ceva? Ca ?i când n-a? fi f?cut nici pozele, nici upgrade-ul. M? rog, cu logica melcului ?i-a scepticului incorigibil, mi-am zis c? poate mi-am închipuit toate astea, sau vinul ?la grozav o fi de vin?, c? nu prea obi?nuiesc s? beau ?i-atunci explica?ia e cât se poate de simpl?, motiv pentru care încep s? m? despachetez tacticos cu gândul s?-mi ofer o baie, sau un du? rece pentru trezire. Îmi caut acareturile respective ?i cârpele, c? nici nu despachetasem ?i “hai coco? cu tine la baie”, c? dac? “nu ?tii s? bei, nici n-o s?-nve?i acum”. Total gre?it! Am deschis u?a de la baie, C? ACOLO ERA BAIA, ?tiu sigur, ?i-am intrat într-un fel de chicinet? pe care acum o vedeam prima oar?. Zic: “ Hai b?, c? e?ti beat, d?-te-n moa?-ta! Las? baia, du-te ?i culc?-te!...” M-am întors în camer?, exact pe unde am venit. N-o s? insist în a v? convinge c? drumul a fost mai lung ?i c? fusesm convins c? venisem pe un mozaic, iar acum mergeam pe o du?umea care ?i scâr?âia. OK. Noaptea e un sfetnic bun! Oare?
St?team pe spate în pat ?i admiram razele soarelui care b?teau printre jaluzele, c? nu era nici m?car sear?, era zi în toat? regula, privind pur ?i simplu (c? nu puteam s? adorm) c?teva particule de praf cum “dansau” stârnite probabil de pr?v?lirea mea în pat, vrie total?. Cu un amendament: praful ?la începea s? prind? o form?, ca de om multi-sec?ionat de umbra de la jaluzele. Mai trist era nu numai c? prindea contur, dar parc? se m?rea ?i venea spre mine. Spre ru?inea mea, trebuie s? recunosc c? am executat un fel de b?taie cu perna cu chestia aia fantasmagoric?, pentru c? a fost singura idee ridicol? care mi-a venit în mintea st?pânit? deja de groaz?, iar perna singurul lucru pe care l-am avut la îndemân?.
Cum s-a terminat totul? V? spun: am cazut într-un fel de mole?eal? la loc în pat, care s-a accentuat c?tre un fel de paralizie ?i toat? noaptea care a urmat am fost terorizat de un fel de entitate pe care nu puteam s? o vad, pentru c? numai ochii mai puteam s?-i mi?c, în rest nimic, nici m?car un mu?chi, dar o sim?eam cum îmi d? târcoale în zgomote de du?umea care scâr?aie lung ?i ap?sat, sunetul venind cu predilec?ie din spate, eu fiind trântit pe o parte, în absoluta imposibilitate s? m? sucesc, sau s? v?d despre ce e vorba. Cele câteva ore de noapte mi s-au p?rut 400 de ani. Odat? cu primele semne ale dimine?ii, toate aceste efecte au disp?rut aproape brusc, eu mi-am revenit ca dintr-un somn letargic care nici n-a existat, iar seara târziu când am ajuns acas? în Romania, am facut plata chiriei online, de pe telefonul care avea upgrade la 10.4, dar cu acelea?i poze lips? ?i chiar ?i acum când scriu aceste rânduri se ?terg anumite cuvinte, care apar apoi inexplicabil la loc. Când mi-am strâns în mare vitez? boarfele în valiz?, transfigurat cred, instinctiv am vrut s? iau ?i roze-ul, care nu mai era roze, ci un vin negru, t?ciune... doar carbonara neterminata era acum roze. Le-am l?sat în plata Domnului... pentru urm?torii “turi?ti viteji”.