proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Într-o zi de toamn?, departe de linia frontului, la gar? la Iargara s-a oprit un e?alon. De pe vagoanele deschise, drept pe p?mânt se desc?rcau ma?ini motorizate, de care mul?i auzeau dar pu?ini vedeau. O gloat? de curio?i ?i alta de gur?-casc? au împânzit locul cu pricina.

Dup? ce s-au dat jos tractoarele, un b?rb?toi cu leg?toare la gât s-a c???rat pe o platform?. A ?inut el o scurt? cuvântare, apoi a ridicat o m?n? ?i a învârtit-o deasupra capului. Trube ?i tromboane, pe neobservate ap?rute în spatele mul?imii, au r?sunat în toat? puterea cu un mar? triumfal, atribuindu-i evenimentului rezon interna?ional. Tot atunci caii de fer, cu motoarele deja în func?iune, au pornit în direc?iile prescrise.

Întâmplarea a f?cut ca unul din tractoare, ?inând drumul spre un ???* de peste dealuri, s? treac? ?i prin Râpe?ti. La jumatea ?leahului aparatul a încetinit viteza ?i a tras pe dreapta, înconjurat de o droaie de b?ie?i. Tractoristul s-a ridicat de pe scaun ?i, dintr-o s?ritur?, s-a pomenit cu bocancii în colb. Zvelt, josu?, sur din cap în picioare, o clip? r?mas neclintit, s-a uitat în jur, i-a f?cut din ochi pu?tanului de lâng? el, pe ceilal?i i-a înviorat cu zâmbet scurt ?i a întrebat:
– Demult n-a plouat pe la voi, a?a este?
– A?a-i, a?a-i, a r?spuns un b?ie?andru cu îndr?zneal?.
– Ap? în fântâni a mai r?mas?
– Mai este, vrei s? bei?
– Cred c? a? goli o vadr? plin?, dac? s-ar face acum înaintea mea.
– Di undi e?ti, c? vorghe?ti a?a cultural? – întreb? cineva.
– De lâng? Reni, a?i auzit de a?a ora??
– Am auzit, am v?zut.., am ?i mâncat.
– M? bucur nespus c? e?ti pâ?an* umblat, de dou? ori la moar? ?i odat?-n sat, -- a zis str?inul, v?zându-se cu o c?ldare de ap? dinainte. A ridicat-o de tor?i în sus ?i a b?ut cu aten?ie, apoi s-a apucat de dat roat? în juru tractorului, tot uitându-se la mecanisme. Când s? urce la volan, s-a apropiat un s?tean ?i l-a chemat s? m?nânce la el acas?. Fl?mând de pe drum, str?inul n-a refuzat: înainte de a l?sa postul a ochit un b?ietan mai b?rb?tos ?i l-a îns?rcinat s?-i p?zeasc? aparatul.
Venind de la mas?, mecanicul a r?mas portret. Tehnica-i str?lucea la soare, f?r? urm? de colb pe capot?, rame, scaun, faruri... B?ie?ii st?teau t?cu?i, într-un rând lung pe partea opus? a drumului, iar paznicul, leoarc? de sudoare, sprijinit într-un genunchi ?tergea cu st?ruin?? ultima roat? cu un smoc de iarb? g?lbuie, numai bun? de lustruit metalul înc? mirosind a fabric?.
– Cine v-a mu?truit a?a, de sta?i ca solda?ii?
– El. Cum numa m?tali ti-ai dus, s-o f?cut mari ?i tari...
– Nu v? teme?i c? n-o s? mai vede?i motoare, de acum încolo vor trece multe pe aici. Cine merge cu mine, s?-mi ar?te drumul la MTC?
– Da înapoi... pi jios? - întreb? unul din gloat?.
– Înapoi pe jos, în schimb încolo pe tractor. Asta-i pu?in?
– Îi diparti, p?n ajiunjim s-îns?reaz?, înapoi: noaptea, pin p?duri...
– Merg eu, a spus ”paznicul” hot?rât.
– Cum î?i zice, curajosule?
– Andrii.
– Stai departe?
– Nu, în vali, la v-o patru garduri...
– Hai, r?mâi pe noapte la MTC ?i mâine vii cu mine înapoi, dar mai întâi d? o fug? acas? ?i cere-?i voie de la tata.
– Teteia-i la r?zboi.
– Atunci - de la mam?-ta, sau de la cineva mai mare.
– Vasîli, s?-i spui lu m?m?ia c? m? duc la Baimaclia cu treab?. Vin mâine. Ai în??les? -- i-a strigat voluntarul unuia din b?ie?i, tot atunci g?sindu-?i loc pe o rama din urm?. Tractorul s-a urnit, luând ?leahu-n jos.


Sta?ia tehnic? de la marginea Baimacliei, la acel început de mecanizare avea în posesie trei tractoare cu ro?i de fer, batuz?, sem?n?toare, pluguri ?i boroane, toate aranjate sub ceru liber în jurul unei case vechi ce servea de cabinet ?i ad?post. Al?turi de cas? mai st?tea un ?opron nou de scândur?, slujind de sclad ?i atelier. Odat? adus? la destina?ie, noua ma?in? a fost pus? în rând cu agregatele, la insisten?a unui om în ani, care sem?na mai mult a paznic decât a brigadir.
– Bun? seara, v-am adus tractor nou -- s-a adresat mecanicul. – Este cineva din tractori?ti?
– Buna sara, nu-i ni?i unu, to?i îs pi deal.
– De munc? au?
– Di lucru pi deal tot timpu esti, numa c? oamenii nu-s deprin?i cu motoarili, nu vor colhoz, vor s? r?mân? cu averili lor.
– Asta am mai auzit-o, tot a?a a fost ?i în alte p?r?i, unde acum nu se mai ar? cu boii.
– E?ti di dup? Nistru?
– Nu, sunt de la Reni.
– Te tragi di la aldi ”ce, ce...” M? uitam eu c? nu e?ti ca noi la vorb?... Di undu ?tii cum era la în?eput în alti locuri, din gazeti, sau ai fost pi acolo?
– În patruzeci am plecat în Ucraina la ???* Dup? ce am absolvit ?coala tehnic? am r?mas s? lucrez la un MTC din Transnistria.
– Ai luptat pe front?
– Da. Am fost mobilizat în patruzeci ?i unu de la locul de munc?...
– Da acu?
– Am fost r?nit.
– Iart?-m?, nu m-am dumerit, pari nev?t?mat. B?ietu-i cu tine?
– Da, e din Râpe?ti, l-am luat s?-mi ar?te drumul. Mâine trebuie sa-l conduc înapoi. Cred c? ave?i loc de dormit...
– G?sim. Pi tini cum ti cheam??
– Eu sunt Mihai, el - Andrei.
– Eu îs Gheorghe, tractori?tii m? strig? ca la ru?i.
– Deadea* Jora?
– Vezi cum te-ai pri?eput, dac? ai fost pi la dîn?ii. Da b?ietu ista n-are limb?-n gur?, nu poati spuni sângur cum l-o botezat popa?
– Sigur c? are, dar e cam t?cut, tot drumul n-a scos un cuvânt.
– Poati ii team? s? nu spun? v-o prostie?
– Fricos nu pare...
– Dac?-i a?a, noaptea asta îi dau pu?ca s? p?zasc?, s? dorm ?i eu o noapte lâng? bab?.
– Ave?i mul?i ho?i pe aici?
– Sînt destui, da la tehnic? nu se bag?, nu-i bun? di mîncat, di b?ut... ni?i la tîrg înc? nu se întreab?. O p?z?sc mai mult s? nu se baje v-on bazavenchi, s? stri?i ?eva... Da ?i v? ?in eu atîta cu vorba, om b?trîn ?i f?r? minte-n cap. Hai intra?i în cas?, sînte?i osteni?i di pi drum.

L?ca?ul tractori?tilor r?u n-ar?ta: pere?ii de afar?, cârpi?i la col?uri, sub geamuri ?i în jurul u?ii de la intrare, p?reau destul de tari, chiar dac? se mai zgâia vreo cr?p?tur? de fundament. Un strat gros de stuf înnegrit cobora din creast? în strea?ina. În?untru casa avea tind? ?i trei od?i: cabinetul încuiat cu l?cat?, camera de odihn? (cu dou? paturi, dou? placate, dou? scaune lungi f?r? speteaz?, o mas? lung?...) ?i camera paznicului, cu plit? sob? tacâmuri, o lai?? cu saltea ?i o pu?c? de vân?toare sprijinit? într-un col?. Praful de sub paturi, brazdele de var pe pere?i ?i f?rm?turile de pe mas? semnalau c? nu p??ea picior de femeie pe acolo.
– Noaptea asta a s? dorńi?i în odaia lu Lenin, aestea-s paturile... - a anun?at paznicul, aducându-i pe musafiri în odaia mai mare.
– Adic?, în camera leninist?? - a concretizat mecanicul.
– Anumi a?a am vurut s? spun... am scurtat din cuvinte, cred c? t?tuca Stalin nu s-a sup?ra pintru asta.
– N-are de ce, ba mai mult, se va bucura de o traducere corect?.
– Di fapt, vorba în cauz? nu –i a me, am auzit-o di la unu, da mai ghini s? l?s?m asta la o parti. Politica încunjioar?, foamea d? pi di-a dreptu. Cît a s? v? hodini?i, mai trage?i cu ochiu la tractoari, eu m? duc p?n acas? ?i acu? m? întorc - a spus paznicul, ie?ind pe u??.
– Ies ?i eu pi afar?, a spus Andrei, l?sâdu-l pe mecanic întins pe un pat.
V?zîndu-se singur-singurel lâng? tractor, b?ietanul mai întâi a f?cut un cerc, apoi s-a oprit lâng? motor, s?-l mai vad? odat? pe deasupra, ?i pe desubt. Se uita cu r?bdare, nu-i sc?pa din vedere o roti??, un ?urub.. .
– Îti place? - l-a întrerupt vocea mecanicului.
– Am crezut c? dormi.
– Te-am z?rit pe geam cum te uitai, mi-a trecut ?i somnul... ?i-ar place s? lucrezi cu a?a ceva?
– Da, numa c? ari o gr?madea nebunii, m? tem s? nu-l stric.
– Pentru asta trebuie s? înve?i. Azi mecanica e la putere, cine o cunoa?te e om mare. Termin? clasa a ?aptea ?i du-te la înv??at la ???, în cinci luni devii tractorist.
– ?i dac? nu termin?
– Chiar dac? nu termini, cu 15 ani împlini?i ?i partu de carte f?cu?i, te primesc la ?coala profesional?... -- B?iatul s-a sfiit
– Câ?i ani de ?coal? ai? - a întrebat mecanicul, suspectând ceva.
– Numa doi.
– Înseamn? c? ?tii s? scrii ?i s? cite?ti...
– Pi dracu, dac? ?tiem, nu mai st?tem acu di vorb? cu tini.
– Atunci spune, frate: ce-ai f?cut doi ani la ?coal?, zi de zi b?tându-i pragul?
– Cari ”zi la zi”? - Am fost de dou? ori în clasa întâia, ?i odat?-n a doua.
– Nu în?eleg. Cum te-ai mai dus în a doua, f?r? s? termini a întâia?
– Prima zi în clasa întâia am înv?? toat? ziua, adic? p?n la ańiaz?, am înv??at chiar ?i litera ”a”, ni?i acu n-o pot uita...
– De ce, ?i-a pl?cut a?a de mult?
– Ei da... din cauza ii m-o b?tut domnu-nv???tor cu ar?t?toru pisti palmi, c? m-o l?sat cu dejitili umflati.
– Da taic?-t?u... nu s-a dus la ?coal?, s? vorbeasc??..
– Nu, i-o fost fric?.
– S-a speriat de înv???tor?
– Nu... Îi greu la mân?, s-a temut s-a nu-i trag? v-on pumn, s?-l les? lat...
– Aaacum am în?eles, dar ce a fost pe urm??
– Apoi, m-am pornit iar la ?coal?. Pi drum s-o în?eput o ploai mari, c? n-am putut tre?i râpa. Anu ciala nu m-am mai dus, da ni?i nimenea nu m-o mai chemat. Bunelu Andrii m? trimetea, m? împingea... Eu m? porneam ?i m? întor?iam înapoi... În clasa doua m-am dus iar. Când m-o v?zut înv???toriu, m-o trim?s înapoi într-a întâia, c? adica am r?mas clasa.
– ?i de ce n-ai r?mas s? înve?i, chiar dac? ai pierdut un an?
– Când am v?zut cu ?i puradei*trebuia s? stau în banc?, m-am ru?înat, ?-apoi, nu eram eu deprins s? r?bd un ?eas di vremi f?r? s? m? urnesc din loc, s? întorc macar capu...
– Chiar a?a de severi erau înv???torii ceia ai vo?tri.
– La dân?ii dac? musca nu s-auza, îns?mna c? în clas? nu era poreadc?. Crezi c? pintru ?i am luat eu b?taie într-a întâia? Numa am dat s? m? întorc pe-o coast?, c? tot atun?i m-o scos la tabl?...
– Mai bine r?bdai. Cine înva??, devine un inginer, un inventator de ma?ini, un constructor de avioane... -- a prins a medita Mihai cu regret, de parc? el era în pielea b?iatului.
– Chiar a?a di mult? carti-i trebui la un tractorist?
– De carte are nevoie toat? lumea. Cartea deschide ochii, d? cuno?tin?e, de carte au nevoie nu numai oamenii mari, dar ?i ciobenii, v?carii.., ?i femeile care stau acas? ?i îngrijesc de copii, cu atât mai mult tractori?tii, care au de a face cu mecanica secolului dou?zeci.
– Însamn? c? nu mai ajiung eu s? m? v?d pi tractor...
– De ce nu, o s? ajungi la volan, dar asta o s? te coste mult mai mult timp decât pe care înva?? la vremea lor. ?i dac? n-o s? ?tii ?i tu carte, ei mereu vor fi deasupra.
– Acu ?i s? fac, dac? o trecut timpu?
– Nu te mâhni, Andriuha, în tehnic? practica bate teoria. S? te ?ii pe lâng? tractoare, s? însu?e?ti motorul cu secretele lui, ca s?-l sim?i de aproape, de departe... s?-i recuno?ti glasul ?i în somn, dintr-o mie de alte vuiete. Motorul e ca sufletul omului: dac? nu-l cuno?ti, n-ai cum s? ?tii de ce geme, ce vrea, sau ce i-ar mai trebui... N-a ajuns Mihai s? termine vorba, c? s-a auzit tractor. Tot atunci a ap?rut ?i paznicul cu o torb? la spate:
– M? duc s? g?tesc mâncarea. Voi mai sta?i pe afar?, poati, cari vini di pi deal, s? aib? nevoie di ajiutor.
– Du-te f?r? grij?, ne descurc?m, - i-a r?spuns Mihai, îndreptându-?i ochii spre tractorul ce se apropia cu zgomot.
– Aista huruie mai tari ca a t?u, – a zis Andrei, ascultând.
– Motoru-i vechi, murdar ?i dereglat, trebue scos, desf?cut, cur??it, apoi strîns dup? toate regulile, urcat la loc ?i pus la punct. Asta e mecanica, frate... S? ?tii c? ai auz bun la motoare, malade?!* Î?i place muzica?
– Di undi muzicant din mini, dac? m-o c?lcat ursu pi urechi?
– Asta cine ?i-a mai spus-o?
– Bunelu, ?i m?m?ia...
– Dac?-i a?a, înseamn? c? a?a ?i este, dar acum hai s? vedem ce mai spun p-aci tanchi?tii.

Zicând acele cuvinte, Mihai s-a dat aproape de tractorul venit ?i s-a pus s?-i asculte motorul, strigându-i colegului s? nu-l opreasc?. Tractoristul a s?rit vioi de pe scaun, s-a scuturat de praf, s-a uitat lung la ma?ina nou? apoi s-a întors la a lui.
– Gata, totu-i clar.
– Care-i treaba, me?tere? -- s-a interesat venitul, oprind motorul.
– Ma?ina asta trebuie dus? la atelier.
– Am v?zut-o noi c? gâfâie.., da nu s-o înn?du?it ni?i odat?.
– Asta înc? nu înseamn? nimic, în toamna asta n-o s? fac? mare lucru, într-o zi o s? se strice pe deal.
– Vorghe?ti cu ??fu, el hot?r??ti. Înainte de a se întuneca au ap?rut alte dou? ma?ini. Ascultându-le pistoanele, Mihai a r?mas satisf?cut. Mai marele pe sta?ia tehnic? (unul din tractori?tii veni?i la urm?) nu s-a bucurat de spusele mecanicului.
– Cum s?-l ei acu, cînd avem atîta di lucru? M?ta ?tii, cît? lume are de arat?.. Am lista, ?i asta nu-i tot, oamenii vin ?i vin. ?i s? li spun eu, cum s? le l?muresc c? nu ni ajiunji tehnic?, c?-i vechi, s? stric??.. ?-apoi, cînd a s? vad? mîine c? ple?i cu tractor?.. ?i a s? gîndiasc? lumea? A s? le par? c? nu sîntem di n?dejdi, c? vorba noastr? nu coast? nimica. În cazu ista îi chestia di prin?ip - politiceschii*. Las?-l, tractoru ?iala, s? buhneasc? în ar?tur?... Numa a?a omu a s? în??leag? c?-i stricat. El a s? r?mîn? cu p?mîntu nearat.., zato* n-a s? piard? încrederea în puterea noastr?.
– E?ti comunist, sau am dat gre??
– Nu, nu te-ai gre?ît.
– Cu tot respectul... ma?ina trebuie urgent reparat?.
– Nu! M? scuzi, da nu pot, nu pot s? ?i-o dau. Dac? po?i, f?-i tu ?eva pi loc, dac? nu, las-o s? r?mân? ai?i cum este. Eu r?spund!
– Dar v-am adus ma?in? nou? în loc, a?i ?tiut mai devreme?
– Am ?tiut, sîngur am ?erut-o, da ?i vechea ne trebuie, am g?sit ?i om la dânsa. În??lege ?i tu: omu nevoia? n-ari cu ?i lucra pâmîntu, n-ari cal, bou, vac?, poati ni?i hârle? n-are, r?zboiu l-o s?r??it cu totu. Dac? în??legi, ?i vrei s?-l ajiut?m -- ti rog di f? macar ?eva la tractoru vechi, s? ?in? macar toamna asta. – ”Macar ?eva” nu rezolv? nimic, trebuie dat jos ?i desf?cut motorul, sigur c? v-a trebui de schimbat ?i detalii la el. Asta dureaz? zile.., eu nu pot sta mult pe aici, am de lucru...
– Vrei s? spui c? ti pri?echi la disf?cut motoari?
– Din astea am demontat nu odat?, nu-s complicate. Problema e în timp ?i detalii.
– Apuc?-ti... Di timpu t?u nu-?i bati capu, eu r?spund, în scris.
– Da, o l?murire scris? de mân? comunist? are putere.
– S?-?i spun drept, eu nu pre li am cu cartea, da asta nu m? încurc?, o rog pi secretara di la selsovet s? scrie, ?i eu isc?lesc, punem ?i peciat?*. – Dar cu piesele cum facem? Dac? trebuie de schimbat ceva la motor?
– Ni discurc?m ?i cu ?erili. Trim?t om la Comoratu, la Chi?in?u... La ridicat, la târâit... oamini sînt distui, îti dau doi, trii... di câ?i ai nevoie. Ni?i di mâncare nu ti îngrijora, ?î un p?har de vin bun g?sîm. G?sim tot ?i trebuie, dac? vrei ?i logodnic?-?i g?sîm, numa s? fa?i treab?.
– De mireas? mul?umesc, nu-s gata de însurat, vreau s? mai holteesc, m?car pân? s-or face colhozurile.
– A?a da, pintru asta ?i avem nevoie di tehnic?, ca s? unim toati cârpelili pi dealuri, s? le putem lucra mai u?or, mai cu spor, mai cu folos, s? scoatim road?.., s? uit?m de s?r??ie. Hai... Nu m? chinui. Spune, ti apu?i di motor, sau nu?
– ?i dac? nu reu?esc s?-l fac?
– Dac? dac? nu era, poate poate s-înneca.
– Bine, las?-m? noaptea asta s? m? hotâr?sc, î?i spun mâine.
– Hara?o, c? ?-a?a n-am încotro. Nu oblig, da r?mîn cu n?dejdea...

Între timp, Andrei st?tea într-o parte, neobservat, tot numa ochi ?i urechi. Când s-a luat vorba de motor, a uitat de unde s-a pornit ?i unde a ajuns, visa avioane cu ochii deschi?i, era gata s? dea doi cârlani de poman?, numai s? vad? ce avea el (motorul) în?untru.

Afar? se întuneca. Tractori?tii s-au împr??tiat, doar unul care tr?ia în alt sat a r?mas s? înnopteze la ???, s? nu bat? doua drumuri degeaba. A intrat el cu veni?ii în cas? taman când paznicul punea pe mas? o tigaie mare învârfonat? cu c?rtoafe pr?ji?e, n?du?ite cu ceap?, înc? ?i cu usturoi. Mo?ul a mai pus pâne, castrave?i mura?i, ?i o sticl? str?vezie.
– Aista-i rachiu de a nostru, di toscojin?, fruntea.. - a zis paznicul, turnând în p?h?ru?e. – M?i Andrie?, ai s? ei ?i tu?
– Di gustari...
– Hai s?-?i torn pi fundu p?h?ru?ului.
– Toarn?-l plin c? nu-s jiumati di om.
– Da n-ai spus c? vrei o leac?, di gustari?
– Asta ?i esti -- un p?h?ru?, nu mai mult.
– Toarn? badi, nu ti temi, b?ietu-i mari, mîne-poimîne ai s?-l vezi pi tractor -- l-a încurajat tractoristul pe paznic, v?zându-l indecis. Andrei a luat vasul între degete, l-a ridicat sus ?i l-a dat peste cap ca unu mare, apoi, l?cr?mând, a în?f?cat un castravete... S-au terminat cartofii din tigaie, s-a golit ?i jum?tatea de rachiu, da musafirii n-aveau somn, ?i paznicul nu mai termina de povestit:
– Omu vedi lumea dup? starea lui. Eu, ca nevoia? cu dou? des?tine, puterea sovetic? o v?d cu ochi buni. Cu totu altfel se uit? la dânsa unu cu 20-30 di hectari. Di boga?i ni?i n-ari rost s? mai vorghim.
– ?tim ce li s-a întâmplat la ru?i - a zis Mihai.
– A?a esti, comani?tii i-o pus pi to?i boga?ii într-un rînd, f?r? s? aleag?, s? mai l?mureasc? ?ini cu ?i o fost jinovat, în fa?a cui... Multi lucruri s-o f?cut nidrept, da dac? ni uit?m din alt? parti: cari om i- ar da cuiva averea di bun? voie?
– ?i de ce nu? – Istoria a cunoscut boga?i, care ?i-au dat avu?iile s?racilor, f?r? a fi impu?i.
– Poate c? o fost, poate c? ?i mai sînt a?a oameni rari... Puterea sovetic?-i puterea s?ra?ilor, cari-s tari mul?i. Lor colhozurile li convin, di atîta ele a s? ajiung? ?i ai?i. Statu a s?-i îndoaie pe to?i cari a s? le a?in? calea.
– Mata crezi în comunizm?
– Am auzit ?i vorghe?ti lumea... Drept s?-?i spun, nu cred. ?i sovisti*, credin??, sim?.., cât? minte trebui s? aib? oamenii pi tot p?mîntu, s? poat? tr?i ca fra?ii, s? nu s? se mânîn?i întri dîn?ii ca ?i cîinii di la o bucat? mai bun?. L?cońia la om n-a s? chiar? ni?i odat?, asta v-o spun eu.
– În a?a caz, de ce te ?ii a?a tare de idea colhozului.
– Colhozu la comanizm n-a s? duc?, da a s? u?urez? munca ?i via?a nevoia?ilor, ?i eu îs unu dintr-în?ii...

A dou?za, dou? motoare pornite unul dup? altul au rupt lini?tea dimine?ii. Mecanicul a s?rit din pat, s-a îmbr?cat ?i a ie?it. Mai marele pe tractoare îl a?tepta afar?.
– M? apuc de motor, dar mai întâi vreau s? v?d ce instrumente ?i ce piese de rezerv? ave?i. O s? am nevoie ?i de un ajutor.
– Trebuia s? vin? un om de diminea??... nu ?tiu di ?i înc? n-o ajiuns.
– Dac? se complic? treaba la început, ce o s? fie pe urm?? Nu-i mai bine s? facem cum am spus de-odat?? Plec cu tractorul vechi, se termin? toate b?t?ile de cap pentru mata, ?i pentru mine.
– Da tre s? vie omu, îi pi drum...
– Ajiut eu, p?n vini el -- s-a auzit glasul lui Andrei din spate.
– Ei cum s? ajiu?i tu, dac? nu ti pri?echi diloc în mehaniza?ie?
– Eu nu-s împotriv?, nu-i obligatoriu s? ?tie multe, am nevoie de cineva s?-mi dea o cheie, s? ?in? ceva, s? intre desubt... pentru a?a ceva b?iatul e numai bun, mai ales c?-i plac ma?inile.
– Dac? spui tu c?-?i convine, a?a s? hie. Poati mai tîrzîu vini ?i omu... Mecanicul a b?gat tractorul vechi sub ?opron ?i s-a apucat s?-?i fac? meseria, cu ajutorul mereu lâng? el, încordat ?i asudat de diminea??.

Omul a?teptat n-a mai ap?rut. Pe la amiaz? a venit cineva din partea lui, s? anun?e c? nu putea începe munca dec?t în alt? s?pt?mân?. Lucrul, odat? început, nu avea cum s? fie oprit, dar mecanicul se deranja:
– Trebuie neap?rat s? te ar??i acas?.
– M? duc. Dac? m? las?, pot s? vin s? ti ajiut mai diparti?
– Desigur, numai s?-?i ceri voie, neap?rat. În alt? zi, norocul a fost c? unul din tractoare avea de trecut pe lâng? Râpe?ti. Anume cu el a ?i plecat b?iatul acas?.

– Unde-i umblat, b?ieti, pi unde-i dorńit, ?i-ai mâncat?..– l-a luat m?m?i-sa la întreb?ri.
– La Baimaclia la MTC, nu ?i-o spus Vasîli a lu Negru?
– Eu nu l-am v?zut s? treac? ni?i pi lîng? poart?.
– Ei las?... Puni r?pidi s? m?nînc ?eva, c? m? gr?ghesc.
– Undi s? ti mai du?i, ai uitat c? tat-to o l?sat p?mîntu pi sama ta?
– Di atâta ?i trebui s? plec, pi urm? a s?-?i l?muresc.
– Ei, dac? zî?i tu... numa s? ti întor?i mai r?pidi, s? nu ca?ti gura dijeaba pi la tractoari. A?teapt? oleac?, s?-?i pun o icoan? di sl?nin?...
– Nu trebui, acolo esti di mîncari.
– Ia macar sumanu vechi a lu tat-to, afar? nu-i var?.

Odat? ie?it pe poart?, Andrei n-a mai stat s? a?tepte transportul cu care venise, ci a rupt-o pe jos, pe de-a dreptul. Ajuns la MTC, s-a dus direct la ?opron. Mecanicul se por?ia pe lâng? motorul scos de pe tractor.
– ?tiam eu c? vii, dar nu a?a repede...
– N-o vinit ni?i un om s? ti ajiuti?
– Care om, dac? te am pe tine al?turi?
– Bun, atun?ia, spuni ?i trebui s? fac.
N-a dovedit ajutorul s?-?i r?suflece mâinecele, c? paznicul a ?i strigat ”La mîncare!” Numai dup? mas? s-a apucat me?terul cu adev?rat de desf?cut motorul. Pomo?nicu* n-avea când s? ?tearg? broboanele de pe frunte...

La întoarcerea tractoarelor de pe dealuri, mai marele, v?zând b?ietanul pe lâng? mecanic, s-a bucurat:
– Brava b?iet! F? treab?! P?mînt ave?i?
– Avem.
– ?i tat-to-i la front, a?a-i?
– A??-i.
– Ap?i, a s? trim?t tractor s? v? ari... Batim palma?
– Batim, a r?spuns Andrei cu glas sc?zut, întinzând mâna.
– Bun? p?lmu??... Da cî?i ani ai?
– Digrab? am 16! -- A strigat b?iatul, cu 14 împlini?i.

În acele zile motorul a fost adus la condi?ia cuvenit?, montat pe tractor, ferecat în bolturi, mutelci, cu fire ?evi ?i curele fixate la locu lor. Apoi a fost încercarea. A luat-o, din a treia pornire. S-a bucurat mecanicul, paznicul.., s-a înviorat ?i pomo?nicu, nu de tot. Glasul motorului i-a amintit c? venise timpul s? plece acas?.
– Tanchistu te-o l?udat, ai f?cut treab? bun? - i-a spus ?eful înainte de plecare. - Du-ti acas? ?i nu ti chinui cu hîrle?u, a?teapt? s? trim?t pi cineva s? v? are, mîini - poimîni... Numadicît s? ?ii pin ograd?! Cîti hictari ave?i?
– Vreo cîtiva.
– Da mai precis?
– Teteia ?tii mai ghini.
– B?iet mari, da ?tie ?i p?mînt ari tat-so... ?tii macar unde ave?i di arat? – Asta ?in minti.
– Îi bun ?-atîta! Mai întreab? di neamuri, cari mai au nevoie di arat, s? nu primblu tractoru la dou? rostogoluri di mînzoc.


Acas?, Andrei s-a apucat de gospod?rie, dar cu gândul tot la motoare a r?mas. În ziua convenit?, dup? r?s?rit de soare, pe ?leahu satului, stârnind câinii în mahale a trecut un tractor. Urm?rit de c?t?turi tulburate, autovehicolu s-a oprit în poart? la Grigori??. B?iatu mai mare s-a suit al?turi de conductor, ?i du?i au fost drept la toloac?.

La amiaz?, tot acolo s-a îndreptat Finica ?i Vitea (al doilea frate), cu mâncare pentru ar?tori. Dup? mas? au r?mas ?i ei pe deal, s? zmulg? buruiene mai mari dinaintea plugului.
Aratul s-a întins pân?-n amurgite. Înainte de plecare tractoristul a vrut s? scrie familii.
– Da pintru ?i-?i trebuiesc? -- s-a interesat Andrei, cam îngrijorat.
– Pintru darea di sam?, condu?erea tre s? ?tie unde-am fost azi, ?i-am f?cut... Nu ti temi, pintru arat n-a s? v? ?iar? ni?i bani, ni?i road?.
– Pâmîntu-i a nostru, tot.
– Asta m? uitam ?i eu: adunat la un loc, f?r? s?mni, f?r? haturi... Brigadiru o spus c? tat-to ari dou? hectare, cred c? am arat pi pu?în v-o dou?z??i. Mai ave?i, sau aista-i?
– Avem mai diparti di sat, anu ista-l l?s?m pârloag?, da dac? mai vii, îl fa?im ?î pi a?eala.
– Nu cred... Avem mult di lucru pi la am?rî?i. Condu?erea di sus ni oblig? s?-i ajiut?m mai întâi pi dîn?ii. Voi nu sînte?i din s?ra?i...
– Cu familiili cum r?mîni?
– Ti scriu pi tini, fra?ii, surorili, pi bunel-to, pi tat-to... Nu retr?i. Tu ai f?cut treab? bun? la motoru ?iala, aratu di azi l-ai câ?ligat. ?i brigadirului i-ai pl?cut, ?-acu ti pomine?ti. Într-o zî îi trebuia la gât un om, era gata s? trimat? pi ?ineva dup? tini.
– ?i di ?i nu l-o trim?s? -- a întrebat b?iatul, cu ochii în scântei.
– Taman atun?i i-o vinit omu a?teptat mai dimult.
– Spuni-i c? vin, dac? a s? aiv? nevoie di pomo?nic, chiar ?i pi o zî-dou?, s? trimat? dup? mini.
– Neap?rat am s?-i spun -- a promis baimaclianu, a aprins farele ?i, traca-traca, traca-traca... iar a stârnit ?leahul cu mecanizmul lui.
Andrei, cu fruntea sus, n?rile rotungite... a trecut fluierând toat? ograda ?i a intrat în cas?.
– ?e-i mai vorghit cu omu ?iala? Nu ?i-o spus c-o f?cut pre mult?
– Nu, m?m?i, o întrebat dac? mai avem p?mînt, s? mai vin? într-o zî.
– Ei da, chiar a?a o spus? Parc? n-a? credi. Da di plat? nu ?i-o spus?
– Asta-i r?spunsu, pintru c? am lucrat la dân?ii.
– Da oari nu-s pre buni?.. ?i-i drept, comanistu di la tractoari s-o ?inut di cuvînt, da tari m? tem s? nu vie la anu, s? ni les? f?r? grîu. Ai?tea cu o mîn? dau ?i cu amundou? h?p?iesc -- a spus ea încet, cu ochii a fric? bulbuca?i.


În lunga toamn? a acelui an, Andrei cu Finica ?i fra?ii au sem?nat grâul pe toloac?. Apoi au dat om?turile.
În prim?var?, tot ei au înc?rcat carul ?i au plecat la sem?nat popu?oi, r?s?rit?, maz?re ?i fasole -- anume acolo, unde le ar?tase tata înainte de plecare.

Odat? cu ultimele sem?n?turi a venit ?i pacea. Într-un tren de la front s-a nimerit ?i Grigori??, prins de finalul r?zboiului la Konigsberg, de unde se întorcea acas? viu, întreg, ?i cu medalie. La Cania a cobor?t din vagon ?i a luat-o spre ba?tin?, al?turi de al?i s?teni demobiliza?i.
– Pre multi pîrloaji-s pi dealuri anu ista - observ? unul, îngrijorat.
– Uiti mai ghini, cît di frumos îi grîul - a zis altul. - Tu ?i spui, Grigori???
– P?mîntu ari nevoi di hodin?, pre tari l-am scurs ultima vremi.
– A?a-i, a?a-i, pre mult l-am supt anii i?tea. Da ?i folos?..
– Da chiar c?... cari români a s? ne mai achite acu rechizitili?
– Poati or pl?ti ?eva... acu-s prietenii lu Stalin.
– Da oari nu i-ar obliga ru?ii s? ni întoarc? macar ?eva?
– Da, da... esti chip. La comani?ti tari li-i în ghioag? di noi... A s?-i ajiuti pi s?ra?i, pi cari s? mai ?in cu p?mîntu a s?-i aduc? la sap? di lemn.
– Nu mai esti dracu chiar a?a negru. Au ii ?i au cu boga?îi, nu pot s?-i baji pi to?i în vagoani.., ?ineva trebuie s? lucrez? dealurile. Pi noi n-a s? ni ating?, am luptat pintru dân?ii.
– Mai l?sa?i grijili ?i sc?rba, oamini buni -- a strigat Grigori??. --Închina?i-v? la Dumnez?u c? v-o p?zît de moarte! Uita?i ?i o fost, bucura?i-v? di iarba verdi pi cari c?lc?m, di salcânii cari iaca-iaca dau în flori…
– ?i di fimeili cari ni a?teapt-acas?.., di hinu din chivni??...

Îndemna?i de pofte a?teptate, cu capurile dezgolite, rani?ele în spate, mantalele lungi descheiate, noroco?ii au trecut în grab? Valea Sac?, apoi au ridicat dealu B?r?nesei ?i s-au v?zut deasupra satului.
Toloaca, învelit? cu grâu des s?n?tos, de un verde închis de tot, juca vesel? în c?ldura amiezii. Satul înc? nu se vedea, în schimb, ca-n palm? se ar?ta o bun? bucat? din în?l?imea Baimaicliei cu desi?ul Hîrtopului, vechiul ?leah, fântâna lu Mustea?? ?i un cap?t din p?durea Haragâjului. Între dumbrave se z?rea un ?ol lung alineat cu dungi sub?iri de haturi, fâ?ii groase de sem?n?turi, col?uri de pîrloage surii. Sub vârful colinei, durect din marginile ogoarelor î?i lua începutul de sus ima?ul num?rul unu a satului: imens, verde, împestri?at cu p?rtale g?lbui-alb?strii, turmuli?e de oi abea observate, coclauri mai uscate... Apoi a ap?rut satul, ca din p?mînt, drept la picioare.

Dinspre Rusca a adiat miros de friprur? ?i pîine coapt?. Drume?ii în mantale s-au oprit to?i odat?, au tras mult aer în pl?mîni ?i au mers mai departe. Grigori??, încordându-?i vederea, a m?rit pasul. La o margine de drum a l?sat rani?a, mantaua, ?i a intrat într-un câmp b?tut cu grâu, crescut aproape de-o ?chioap?. S-a pus în genunchi, a ?optit o rug?ciune a lui, a ridicat ochii în sus, ?i-a f?cut cruce, dup? care, s-a l?sat s? cad? u?or cu pieptu-n verdea?a d?t?toare de via??. A r?mas nemi?cat câteva clipe, apoi s-a ridicat încet ?i a p??it atent înapoi spre drum, temându-se de cizmele din picioare.

Înainte de primele case s-au ar?tat rînduri de vii, toate în l?stari, s?pate, cur??ate, cu lipsurile înnoite... La intrarea în sat, înso?i?i de priviri îngrijorate din ogr?zi ?i gr?dini, veni?ii s-au împr??tiat care ?i încotro.

Grigori?? a intrat pe poart?. R?suflînd u?urat, s-a întors cu fa?a la Ierusalim, s?-?i fac? crucea-i dintotdeauna.Un câine a lui, din s?mân?? vîn?toreasc?, i s-a avântat în bra?e, mai s?-l dea jos de pe picioare. Altul, legat departe de poart?, s?rind vioi în dou? labe, s-a pus pe l?trat.
Finica, s?pînd un col? de livad? r?mas înainte de pa?te, auzind t?mb?l?ul câinilor din ograd?, a l?sat hîrle?u ?i s-a dat la col?u casei. Cum numai a v?zut cine era, a strigat: ” Teteia!!! O vinit teteia!!!...” Apoi fata a s?rit pîrlazu ?i a rupt-o de fug? spre omul cu mantaua lung?, s?-l s?rute prima. Tot atunci din cas? a ie?it ?i Lucheria cu o pestelc? dinainte, mâinile în aluat, ochii l?cr?mând...
Doi bazavenchi ie?i?i din fundul râpei de al?turi, cu picioarele goale pline de glod amestecat cu ??rîn?, smoli?i, sprînceno?i, alergau spre poart? de le sfârâiau c?lcâile. Unul, mai r?s?rit la trup, era Vasile, altul mai josu?, cu p?rul cre? (p?tr??el ca ?i frate-s?u), era Gri?a, la timpu-i cuvenit botezat în numele capului de familie.
Andrei ?i Vitea erau cu boii la p?dure, trimi?i dup? lemne de foc. B?trânul Andrei nu mai era pe acas?, plecase în ultimul drum. Plecat? era ?i Tecla, în ultima ei iarn? speriat? r?u (pe drumul de la L?rgana) de un c?ine mare cu p?r în urechi...

În ziua ceia Lucheria învârtea pl?cinte, ca înadins, din care mai tare îi pl?ceau b?rbatului. În sar? s-a mâncat, s-a b?ut ?i s-a r?s ca niciodat?.
– Cum o f?cut b?ie?ii i?tea a no?tri, c? o dovidit s? ari, s? s?mini atîta p?mînt? - s-a interesat Grigori?? la Lucheria.
– Ai v?zut grâul di pi toloac?, a??-i?
– L-am v?zut... ?i via-i frumoas?. O t?iet-o ?ineva luat cu zîua?
– Ei da... Finica o cur??ât-o toat?, într-o sângur? s?pt?mân?.
– O ajiutat-o ?î b?ie?ii?
– Da cum!.. M? duc eu într-o zî la deal, s? li duc mîncari. T??i erau acolo. Finica t?iea, Andrii cu Vitea vineau din urm? cu aratu pintri rînduri, da Vasîli cu Gri?a strînjeau hripca ?-o c?rau la marjin?. S?-i hi v?zut tu cum s? întindeau amundoi s? ia mai mult, cum sî opinteau cu hripca-n bra??, s? ar?ti c? unu-i mai puternic ca altu.
– Harni?i b?ie?i! Da cu aratu di toamn??..
– Asta, di acu, ?i-a povisti-o Andrii.

Auzind istoria cu motorul, Grigori?? s-a intrigat. ”?i adic?, de ce n-ar fi avut ?i el un tractor în ograd?, mai ales c? avea cine-l mâna... Dar cine-l vindea, c? statul nu era interesat în ”chiaburi” ca dânsul?” - A?a se înv?rtea el cu mintea în jurul situa?iei, cu gândul s? u?ureze viitorul b?ie?ilor. Dar... N-a fost s? fie, c? au venit alte nevoi, mai grele ?i decât coarnele plugului.