proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Dar iat? c? de la o vreme oamenii refuzau. Degeaba se distribuiau pancarte. M?re?ele programe. Se organizau castinguri. Pentru ursitoare ?i moa?e cu dubl? specializare. În via??. Mai ales în ceea ce era dincolo de ea,... în ea. Moartea sem?na ini?ial unei pisici cu instinctele suficient de bine conservate. O pisic? dintr-alea s?n?toase. Cu blana groas? lucioas? ?i adn-ul scufundat în puf. Care te face, pur ?i simplu, praf cu torsul ei, de-a mai mare ispita! Se juca tandru-sfâ?ietor cu tine. A?a de nevinovat! Histrioan? înn?scut?, te arunca într-o parte ?i-n alta. Pe de l?turi. Te scruta verde-albastru, întorcându-te la habitat. Cel pu?in a?a credeai tu. Aveai timp s? dai acea repede ochire. Sau o fil?. Cu ame?eal? cu tot. Papucii t?i de cas? î?i p?strau calmul ?i minima alur? a mersului p?mântiu. Ca-n ecoul unui colind, merii înfloreau roz-silen?ios, cenzurându-?i bucuria, într-un gest reflex al în?elep?irii. Din vârtej captai firicele de plâns ale câte unei buc??i din cer. Dintr-o pas?re vedeai oamenii. Voiai, poate, s? te a?ezi pe umerii lor cu greutatea fulgului care despov?reaz?. Vum! Aterizai brusc. Ceva da cu tine. În josul lumii, aceia?i papuci, probabil, ceva mai decolora?i, mai închi?i drumului. În intimitatea p?mântului mult prea reav?n, iarba nu-?i mai putea ascunde secretele. R?nile ancestrale. Asemenea animalului încol?it, n?rile tale vibrau electric. Dar ea se juca! Asta conta, pân? la urma urmei, cel mai mult. Pentru tine, tu, ?la care nu ie?ise?i vreodat? din copil?rie. O vreme – de nu va fi fost chestiune de minute – începea chiar s?-?i plac?, s? te acapareze, s?-?i devin? indispensabil? interac?iunea aia periculoas?, care te umplea de adrenalin? ?i sim?eai pe viu cum era s?... tr?ie?ti sau s?...?! Ai experimentat pân? ?i vâlv?taia iubirii aceleia mistuitoare. Acolo, atunci, a?a ai experimentat-o! Sfârâitul, întinderea la orizontal?, pactul, ireversibilul! În aria zero a timpului. Zona minat?. C?ci cum s? te opui ei? ?i-ai ciupit privirea. Ai urlat: E adev?raaaat! Aproape strivit între col?ii impecabili, ?i-ai afirmat menirea de a crede pân? la cap?t: era un fel de mam?! Era poate chiar mama ta! Era Mama! F?ptura aia mult prea grijulie care î?i c?ra puii în gur?. În gaur? de ?arpe. Fie ce-o fi, puiul s? scape teaf?r! Din mers î?i arunca în cosmos uit?tura s?lbatic?. Revenea. Î?i marca fieful. Satisf?cut?, gâfâia. Devenea ceva-ul acela cu mai nimic cunoscut comparabil, aproximabil. ?i tu! Sinistru punct minuscul, te întorceai val-vârtej la un soi de or? cu cifre ?i figuri alambicate. S? isp??e?ti. Pentru toate acele probleme r?mase nerezolvate. Pentru lec?iile înv??ate mecanic. Niciodat? asimilate. Te întorceai s? la?i frica s? se fac? spaim? ?i ce-o mai fi dup?, în m?dularele tale desfigurate. În aceast? înc?pere a albului interminabil, prin care se z?rea, la r?stimpuri, neputincioasa zbatere a unui firav trup de semnifica?ie. Mil? ?i grea??! Grea?? ?i mil?! Zodia sub care cel mai probabil te vei fi n?scut.


Felinei pisicoase îi pierise de mult pofta de joac?. O formul? chimic? uria?? lua în posesie împrejurimile, dep?rt?rile lor. Acest mecanism sardonic prev?zut s? func?ioneze. Oricând! Oricum! Oriunde! Oricât! Dincolo de toate scenariile sentimentale, lacrimogene. Dincolo de stupidele leg?turi de sânge! ?i func?iona! Sine die... Într-o eternitate monstruoas?, târziu în lume, când din resturile tale se nevoia s? creasc? o prostu?? de narcis?...





Infim, picioru?ul pocnise frontal stupefac?ia fostului aduc?tor-pe-lume... Miliarde de picioru?e pocniser?... r?m?seser? în?untru... pentru totdeauna?!