proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

dac? ar trebui s? merg pe o insul? pustie ?i s? iau cu mine o carte, cu siguran?? ar fi o carte din seria maigret de georges simenon (n. 13.02.1903, ličge, belgia - m. 04.09.1989, laussanne, elve?ia).
pentru mine, romanele lui sunt pur ?i simplu hipnotizante. de altfel, andré gide declara admirativ c? scriitura lui simenon este "o culme a artei". pe cât de lini?tit? ?i cenu?ie se prezint? la prima vedere atmosfera c?r?ilor sale, pe atât de tumultoas? a fost via?a acestui autor cu totul ie?it din comun.

georges simenon se na?te în ličge, ca fiu al unui contabil la o firm? de asigur?ri ?i al unei casnice. ambii p?rin?i descind din vechi familii flamande din zona francez? (tat?l) ?i olandez? (mama). urmeaz? cursurile unui colegiu iezuit, dar f?r? s? sus?in? examenele finale de absolvire. dup? câteva slujbe minore, la ?aisprezece ani se angajeaz? redactor la un ziar din ličge, unde î?i formeaz? reflexul de a scrie succint ?i la obiect pe diferite teme, incluzând criminalitatea din regiune ?i deprinzând tehnicile unei anchete poli?iene?ti. tot acum scrie primul s?u roman, care va fi publicat trei ani mai târziu. se c?s?tore?te prima oar? ?i se mut? cu so?ia la paris, unde face cuno?tin?? cu lumea metropolei: bulevarde, bistrouri, restaurante, baruri, al?turi de tipologii umane apar?inând diferitelor clase sociale, îndeosebi clasei muncitoare ?i micii burghezii pariziene. are numeroase aventuri extraconjugale, cea mai cunoscut? fiind aceea cu cânt?rea?a de culoare josephine baker. tr?ie?te o perioad? pe o ambarca?iune cu care str?bate canalele fran?ei împreun? cu so?ia, buc?tarul, menajera (care îi devine amant?) ?i câinele s?u. ulterior se mut? la o ferm?, unde i se na?te primul fiu. în 1930 se na?te ?i personajul maigret, care îi va aduce celebritatea. în timpul celui de-al doilea r?zboi mondial este considerat de unii colabora?ionist, în timp ce gestapoul îl suspecteaz? de origini evreie?ti. are loc chiar un proces, la sfâr?itul r?zboiului, în urm? c?ruia i se interzice s? publice timp de cinci ani. sc?pat de anchet?, simenon pleac? în statele unite ale americii, unde locuie?te zece ani. divor?eaz? de prima so?ie ?i se c?s?tore?te cu o canadianc?. vor avea împreun? doi b?ie?i ?i o fat?, marie-jo. în 1955 revine cu familia în europa. construie?te un somptuos conac pe o proprietate de lâng? lausanne, unde va tr?i de atunci încolo. divor?eaz? a doua oar?, având o rela?ie cu o alt? menajer?, care îi devine ?i ea partener?, ?i care îl va îngriji cu devotament pân? la sfâr?it. ultimii ani ai vie?ii îi sunt întuneca?i de o uria?? tragedie: singura lui fiic? se sinucide la vârsta de dou?zeci ?i cinci de ani, la paris, fapt care îl va îngenunchea emo?ional pe scriitor. sufer? o interven?ie chirurgical? la creier, se recupereaz?, apoi starea i se înr?ut??e?te din nou. se stinge într-o toamn?, la vila din lausanne. cenu?a îi este împr??tiat? la r?d?cina unui arbore din gr?din?, vechi de trei sute de ani, acolo unde fusese împr??tiat?, cu un deceniu în urm?, ?i cenu?a iubitei sale fiice.

georges simenon a fost un fenomen. a scris în jur de cinci sute de romane ?i povestiri, numeroase articole ?i chiar piese de teatru (în tinere?e), o performan?? greu de egalat. stilul s?u este inconfundabil: grevat de austeritatea educa?iei catolice ?i a flandrei natale - înv?luit? într-o perpetu? cea?? rece - scrisul lui simenon se pliaz? ?i el pe aceste coordonate. cuvintele sunt m?surate, tonul sobru, atmosfera întunecat?. se vorbe?te pu?in, doar atât cât e necesar. în cele optzeci de romane citite de mine nu am întâlnit nici m?car o ironie, dar?mite o glum?. ochiul ager al scriitorului observ? totul: ambientul, oamenii, reac?iile lor. efuziunile emo?ionale sunt excluse, de?i transpare o simpatie nedisimulat? fa?? de omul m?runt, portretizat în mediul s?u de existen??, de cele mai multe ori meschin, insalubru ori de-a dreptul sordid. îi percepem pe ace?ti neferici?i ca pe ni?te victime resemnate ale destinului, debusolate ?i abrutizate de lipsuri. de cealalt? parte, mica burghezie a or??elelor franceze, o cast? închis? ?i privilegiat? în ochii celorlal?i, dar m?cinat? în interior de conflicte, interese, vicii ?i secrete bine ascunse în spatele impenetrabilelor por?i ale vilelor. cele dou? lumi, ca ?i discrepan?a dintre ele, sunt eviden?iate cu m?iestrie. simenon prezint? impar?ial personaje, împrejur?ri ?i fapte, l?sându-l pe cititor s? emit? judec??i, aprecieri ?i concluzii.
în încheiere, a? aminti o declara?ie a scriitorului, în cadrul unui interviu: "am oroare de înflorituri. e adev?rat c? stilul meu este tern, dar am exersat ani de zile ca s? îl ob?in...".