Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Martorul nev?zut

de Daniela Luminita Teleoaca

Se întâlniser? atunci în plin? eternitate. Deopotriv? de profesoare. De tinere. Aproape sigure c? într-o zi,... „în ziua aceea” nu ar fi putut muri decât cel mult metaforic în fa?a plictisului atâtor detalii interminabile. Dar asta nu implica mai nimic dramatic. Poate doar în sensul acela teatral. Ciudat, niciuna dintre ele nu p?rea a fi cochetat vreodat? prea mult cu scena. Atemporale. A?a de pragmatice! C?ci visul uneia începea din dreptul maculatorului de francez?, schi?ând turnuri Eiffel ?i serviete de ?colari con?tiincio?i, cu mersul adânc înfipt în realitate. Ei, care ?tiau s? graseieze perfect, s? disting? sonor pe -in de -ine..., grafie banal? repercutându-se ontologic. Imaginea se p?strase intact?... de-a lungul nesfâr?itelor ere... Mâna ei în?l?a ?i cobora litere,... în?l?a,... mai mult le mângâia, absolvindu-le parc? pentru totdeauna de conven?ional. ?tiai asta, nu aveai dubii, de vreme ce te puteai înc?lzi la scrisul ei. Cuminte ca de feti??. Rotund, perfect, armonios. Terapeutic. Scris cu s?lcii de islaz ?i s?nii colorate. În mireasma dovlecilor portocalii ?i vraja fl?c?rilor din cuptorul ca o cas?.

?i visul celeilalte începea cam la fel... Continua... S-au privit în ochi, întrebându-se dincolo de cuvinte: Oare, ce-o s? mai fie? Câmpia se a?ternuse la fel de necunoscut?, de darnic? în nesfâr?irea ei... Au f?cut un gest de revenire la normalitate. Au g?tit sup? aurie. Au umplut curtea cu verdea??. ?âncii lor cre?teau. Fe?i-frumo?i ?i ilene-cosânzene. ÎN ACEAST? INTIMITATE SACR? ÎN CARE NICIO FISUR? NU AR FI PUTUT S? SE INSINUEZE.

Cine ?tie, poate aveau, totu?i, s? încerce, la un moment dat, minima varia?ie stilistic?? Atunci când sensul o va fi luat razna sub povara cli?eului autarhizat? Sau când cineva avea s? fac? o glum? mai pu?in inspirat?? Eu ?tiu?! În prim? faz?, o nevinovat? problem? hormonal??! Un virus?! DAR CARE STIL SE POATE PUNE CU IMPLACABILUL?


Uneori, poate mai mult decât „uneori”, via?a ne ia prin surprindere. Asta, probabil, pentru c? nu ne-am priceput s? descifr?m, pu?in câte pu?in, semnele ei. Poate le-am descifrat, dar am avut voin?? oarb? sau numai ACEA STARE COPIL?REASC? A A FI-ULUI...


Nu întâmpl?tor se întâlniser?...


Una dintre ele a fost... ?i r?mâne MAMA mea.

Cealalt? a plecat ?i ea. Într-un fel. Odat? cu drumul f?r? de întoarcere al fiului ei.

Iar eu... eu am r?mas. Am r?mas în continuare. La fel de nev?zut?. Pân? când?

(Prin mine s-au privit înstr?inate, suspectându-m?, poate, de un scenariu eronat. Am vrut ?i eu s? m? pot îndoi.)


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: NIHIL SINE DEO!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro