proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Ajunsese, a?a cum î?i dorise înc? de mic, inginer. Dar ce drum lung pân? aici!
Nevoia de cunoa?tere i se manifestase înc? de foarte mic. P?rin?ii, fratele mai mare ?i surorile nu ?i-au dat seama când ?i cum a disp?rut din curte. Abia începuse s? mearg? f?r? a se ?ine de ceva, era îmbr?cat doar într-o c?m??u?? lung?, pân? aproape de c?lcâie, cum erau purta?i în vremurile acelea copiii din familii cu o situa?ie material? la limit?. Privea cu interes tot ce-i ie?ea în cale, c?ru?e trase de cai, câte o tr?sur? în care, în spatele birjarului, st?tea un domn îngândurat. S-a speriat de claxonul unei ma?ini ce trecea pe mijlocul str?zii. A ajuns pe un pod îngust, doar pentru pietoni, de pe care, printr-o plas? de sârm?, privea cu un deosebit interes apele râului Cibin care clipoceau în drumul lor printre ni?te pietre ce abia se z?reau. Aici era aproape s? se împiedice de el o ?iganc?, de a c?rei rochie înflorat? erau prin?i doi puradei nu cu mult mai mari decât el.
- Al cui îi hi, moi, frumu?elule, a?e sângur, sângurel. Hai, la mine-n bra?? c?-i hi ostenit ?i poate fl?mânzât.
Îl ridic?-n bra?e ?i trecu urmat? de cei doi care-i erau prin?i de rochie, podul. La început Ghi?? zâmbi fericit c? nu mai trebuia s? se sprijine pe propriile picioare care începuser? a-l durea. Dar în curând ?i-a dat seama, dup? pip?it ?i miros, c? nu se afl? în bra?ele mamei ?i nici în ale uneia din surori, de aceea a început s? scânceasc? ?i apoi s? plâng? din ce în ce mai tare, mi?cându-se din r?sputeri, s? se elibereze din bra?ele str?ine. Pân? s?-lase jos, au început a urla, parc? luându-se la întrecere, ?i cei doi ce-i atârnau de fust?.
- T?ce?i mo, hirea-?i ai binelui, c? nu v-am f?cut nimica!
Apoi începu a vorbi ?ig?ne?te, dând din mâini, parc? admonestându-?i puradeii, încât Ghi?? chiar de-ar fi fost la vârsta în?elegerii tot n-ar fi priceput nimic. Deodat? plânsul lui parc? se preschimb? într-un sunet de mul?umire, chiar de victorie, deoarece sim?i, f?r? s?-?i dea seama de unde vine, o und? de siguran??. De undeva, dinspre Gara mic?, ?i-au f?cut apari?ia mama lui ?i cele dou? surori. Acestea, dup? ce au întrebat pe la to?i vecinii intrând în fiecare curte de pe strada lor ?i neaflând nimic despre mezin, au mers mai departe, au trecut de Strada Lung? ?i s-au îndreptat spre fabrica lui Riger, cu toate c? nu mai aveau speran?a de-al g?si pe aici. Era prea departe de casa lor de pe strada L?pt?riei. El, Ghi??, a fost acela care le-a ghicit prezen?a. S-a ridicat în picioare ?i, cu mersul lui leg?nat, le-a venit în întâmpinare. Bucuria a fost enorm? de ambele p?r?i. Chiar ?i ?iganca a l?crimat.
Dar mama se uit? cu ur? spre ea.
- Ce-ai avut, tu, cu copilul, cum ai ajuns cu el pân? aici, ?i de ce?
- Ap?i, stai o ?âr? doamno, era pe pod de gata s? m? închedec de el. Ce gânde?ti, c? am vrut s? ?i-l iau? Nu vezi c? io îi am pe ai mei. ?i, dechilin de ??tia, înc? vreo câ?iva, c? a?a-i la noi. Avem mul?i copii, da avem ?i grij? de ei, nu ca unii rumâni.
N-a mai zis nimic mama lui Ghi??, l-a luat în bra?e ?i urmat? de cele dou? fete, s-au întors acas?.
Tat?l n-a aflat, înc?, de aventura mezinului. Era tot acolo în camera-atelier cu ochelarii pe nas ?i cu metrul de croitorie pe um?r. Era me?ter cojocar ?i câ?tiga bini?or din vânzarea la târgurile ce se ?ineau în pie?ele Sibiului prim?vara, în postul Pa?tilor, ori toamna înaintea postului Cr?ciunului. Era c?utat ?i acas? de ??ranii de prin satele apropiate ?i chiar mai îndep?rtate pentru c?ciuli, cojoace ?i cojocele, frumos împodobite cu alese cus?turi. Plecase de mult din satul s?u, Al?mor, ?i-?i cump?rase pe banii câ?tiga?i la nunt?, ?i pe cei proveni?i dintr-o mo?tenire, un loc de cas? aici la marginea ora?ului. A pus ban lâng? ban ?i a reu?it în doi ani s? ridice casa la ro?u. Trei camere ?i o buc?t?rie mare la demisol. La început au folosit doar o camer?, apoi odat? cu apari?ia copiilor, rând pe rând, le-au amenajat ?i pe celelalte.
Totodat? cu apari?ia pe lume a copiilor a început s? se gândeasc? ?i la viitorul lor. ?i viitorul nu li-l vedea decât prin ?coal?. Copiii lui vor merge la ?coal?, ori?icât l-ar costa.
Cartierul în care era strada lor se numea Al Maierilor. Era populat de me?te?ugari ?i negustori români care s-au a?ezat aci în vremurile de demult, când zidurile care înconjurau cetatea îi oprea pe români s? intre dincolo de ele, unde spa?iul era în exclusivitate al celor de origine etnic? german?. Aici, în extramuros, s-au organizat ?i-au construit o bisercu??, iar apoi, cu timpul, înmul?indu-se, au avut nevoie de una mai mare. Au profitat ?i de Edictul de toleran?? dat de împ?ratul Iosif al doilea ?i ?i-au construit înc? de la 1791 o biseric? impun?toare cu hramul Sfântul Evanghelist Luca. A?a cum era obiceiul acelor timpuri, M?ierenii ?i-au construit în curtea bisericii o ?coal? confesional?. Dup? 1918, cele trei s?li ale ?colii abia mai f?ceau fa?? sporului popula?ie. Aici au fost înscrise cele dou? feti?e, primele n?scute în familia vrednicului cojocar. Acesta, al?turi de munca lui zilnic?, a început s? mai aib? ?i o alt? preocupare. În duminicile ?i zilele de s?rb?toare când nu lucra, citea. În casa lor a ap?rut o mic? bibliotec?. Al?turi de Aventurile lui Robinson Crusoe, de biografia lui Napoleon Bonaparte ?i de romanele istorice ale lui Sadoveanu, pe raftul cu c?r?i, la loc de cinste, era Biblia.
În dup?amiezile s?rb?torilor ?i seara înainte de culcare, citea ?i c?uta s? în?eleag? versete sau capitole întregi din Cartea c?r?ilor. Într-una din zile, la poart? i-a b?tut un om de care apoi va fi legat suflete?te ani la rând. Omul venise cu o pielicic? de miel brum?riu din care voia s?-? fac? o c?ciul?. Dup? ce a fost poftit în cas? ?i îndemnat s? ?ad?, a v?zut Biblia deschis?.
- ?i eu citesc în aceast? carte înc? din fraged? tinere?e.
Vocea ?i figura omului, nu ?i-a dat seama de ce, îi inspirau o încredere total?.
- Atunci, poate m? po?i l?muri ?i pe mine. ?i l-a întrebat despre unit??ile de m?sur? precum ghera, siclul, mina, talantul, drumul de sabat, pe care le-a g?sit în textele sfinte. Cu r?bdare, folosind vorbe simple, pe în?elesul lui, omul i-a adus ?i alte l?muriri. Vizita s-a prelungit mai bine de dou? ceasuri. Spre sfâr?it, din camera al?turat?, s-a auzit scâncet de copil.
- Ave?i un nou n?scut? S? v? tr?iasc?!
- Mul?umesc, dar voinicul are peste patru s?pt?mâni. În curând o s?-l botez?m.
-S?-l boteza?i? De ce a?a devreme, ?i apoi el vrea?
Proasp?tul tat? a r?mas surprins de spusele vizitatorului. Dar în curând a aflat c? acesta este pastor al Comunit??ii Baptiste din ora?. Au mai stat de vorb? ?i dup? ce c?ciula a fost gata, ocazie cu care a fost convertit la acest cult. În curând, datorit? convingerilor pe care le-a c?p?tat, dar ?i a inteligen?ei sale, a ajuns un stâlp al acestei comunit??i religioase. A început s? ?in?, al?turi de pastor, predici pentru explicarea anumitor texte biblice. Al?turi de el au început a merge la adun?rile cultului ?i membrii familiei. Dar au avut de suferit cele trei fete care de acum erau ?col?ri?e. Erau privite de unii colegi, chiar ?i de înv???tori, cu oarecare dispre? fiind numite poc?ite. ?i primul b?iat dintre copiii familiei s-a lovit de intransigen?a, de data aceasta a autorit??ilor, în lupta pentru a promova doar elementul autohton cre?tin în detrimentul celui alogen în special evreiesc. Dup? ce acesta prin for?e proprii a reu?it s? promoveze, fiind primul, un greu examen de admitere la liceu, a ajuns dup? câteva luni în pericolul de a fi exmatriculat din ?coal?. Trebuia, conform ordinului Domnului Mare?al, s? aduc? un act ce-i lipsea la dosar. Era vorba de Certificatul de botez. Ori, el, n-avea. Nu a fost botezat în rit ortodox sau greco catolic. Bapti?tii erau boteza?i, în ritul lor, doar când erau maturi ca s?-?i poat? exprima liber dorin?a.