Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Jum?tate-de-om-c?lare-pe-Jum?tate-de-iepure-?chiop

de Daniela Luminita Teleoaca

Îl v?zuse o dat?. Nu, de dou?. Poate trecuse de cine ?tie câte ori pe lâng? el?! F?r? s?-l vad?. F?r? s?-l aud?. Sim?ise a?a ca un fel de lips? de via??. Gr?bise pasul. Dac? îi fusese fric??! N-ar putea spune exact. Mai degrab? tr?ise un dezgust pu?in comparabil cu orice alt dezgust resim?it de ea vreodat?. Nu aprofundase. Ce-i drept, senza?ia aceea pestilent? îi revenise la un moment dat,… într-un moment de sl?biciune?! În clipa aceea în care gândurile î?i sunt vide ?i, oricât de mult te-ar pune în gard? vreun înger le?inat sau o minim? vigilen?? personal?, te la?i descoperit, prime?ti orice, doar ca s?-?i alimentezi obsesia,… iluzia plinului?! Era, de bun? seam?, un cer?etor. Unul dintre cei mul?i care nu opuseser? prea mult? rezisten?? în a fi la mila celorlal?i, a destinului. Da, îl ?i vedea într-o dung? a timpului c?zut ca un oblon negru peste. ?i el! Nef?când niciun efort de articulare, de atitudine. Idiot, înghi?ise excrementele unui stol accidental trecut pe deasupra. R?m?sese cu f?lcile încle?tate într-o deschiz?tur? grotesc?-penibil?, care ar fi inspirat cel mult dorin?a acerb? de a scuipa. De a o lua la s?n?toasa! Nu, nu era nimeni la?! Nici r?u-cre?tin. Poate… realitatea… s? fi fost.. un pic… prea dur?. I-ne-luc-ta-bi-l?! În sfâr?it, r?m?sese cu privirea aia tâmp? de neputincios care, oare, pe to?i ar fi putut s?-i p?c?leasc?!? Ziua lui era sumar?, desigur. Se reducea mai exact la cele câteva nevinovate mimici autiste schimonosite ?i vreo 2-3 enun?uri barbar de simple, p?strate în bruma de memorie foarte probabil în virtutea unei asimil?ri pur mecanice, dobândit? într-un moment paroxistic de criz? ?i reproductibil? dup? (anti)principiul OricândOricum: „… apa….!”, „… mor?ii….”… ?i înc? vreo 2 chestii ar fi putut auzi cineva care, dep??indu-?i grea?a et cetera, s-ar fi a?ezat suficient de aproape lâng? hido?enie. Dar cine s? se apropie?! A?a c? oamenii treceau. Nu auzeau. Nu în?elegeau. Treceau repede de tot, de parc? ?i-ar fi scuipat în sân! De parc? n-ar fi fost vreodat? ispiti?i de curiozitate. Degenerat, hidosul întindea o fost? p?l?rie ciuruit? de molii ?i alte gloan?e. O întindea ?i b?nu?ii z?ng?nitori c?deau m?run?i ?i nevinova?i de la distan?e incomensurabile. Ochii fiarei sclipeau ciudat. Lua fiecare moned?, ?i-o trecea pe sub n?rile uria?e, mai s?-i devoreze restul tr?s?turilor, o mu?ca în din?ii-i slino?i parodontotici, sco?ând un ?uierat de neîn?eles. A fost ?i ea tentat? s?-i arunce. Ceva a re?inut-o. ?i-a f?cut larg semnul crucii. La prima biseric? a îngenuncheat. A promis: data viitoare o s?-?i înving? repulsia sau… ce va fi fost aia?! O s?-i dea de poman?, o s?-i dea! N-a fost s? mai fie o dat? viitoare, cel pu?in nu una con?tientizat?. C?ci prin locul cu pricina mai avusese ea drum, dar cer?etorul nu se ar?tase. Sau nu mai avusese ea ochii… potrivi?i?!


Pân? într-o zi când, traversând vrute ?i nevrute, privirea îi fusese pironit? de o mutr? aproximativ cunoscut?. O poz?. Lipit?. Pe un stâlp de telegraf: Dezertor… periculos… S-a apropiat ca hipnotizat?. Din cromaticul celulozei aparent inofensive ni?te harpoane s?lbatice se repeziser? s-o înha?e. „Trag apa dup? tine!”, „…Tu-?i mor?ii m?-tii!”, „Te joc în picioare!!”… auzise, în sfâr?it, cineva! AUZISE!


Specimenul fusese încarcerat pentru triplu omor s?vâr?it, cli?eic sau nu, cu sânge rece. De reptil?. De javr?! De dejec?ie! Asupra nevestei ?i a celor 2 copii. Fusese închis. Apoi eliberat. În lumea maroniu-mirositoare g?sindu-se mai mereu câ?i avoca?i ai diavolului vrei, s?-?i bage mâna pân? la cot, pân? la gât s? ?i-o bage… în orice s? ?i-o bage ?i s?-l scoat? pe nenorocit aproape basma curat?: insul era dus cu pluta, era un pr?p?dit schizofrenic, vai de capu’ lui, cum s? te pui la mintea unui astfel de?! Uite, îi f?cuser? ?i electroencefalogram?: nici urm? de conexiuni neuronale! Haosul dicta! F?cea legea! Lipsa ei! Apoi… hidosul nu-?i satisf?cuse stagiul militar, nu avea permis auto,… ce alte argumente forte ar fi putut fi aduse în favoarea… inocen?ei sale des?vâr?ite?! Îl eliberaser? dup? mai pu?in de 5 luni de deten?ie. Fusese l?sat la un ospiciu. Pe mâna unor infirmiere de toat? treaba. Dame cu sâni opulen?i ?i fuste de-a mai mare priveli?tea! Jum?t??ii-de-om îi pl?cuse la nebunie întors?tura pe care o luase soarta-i. Rânjise. Suferise erec?ii multiple. Pe orizontal?. ?oldurile de infirmire erau ?olduri, nu glum?! Lascivitatea de odinioar? f?cuse un triplu salt ?i se instaurase definitiv în realitatea imediat?! Împerecherile se produceau ziua-n amiaza mare, f?r? perdea, f?r? nimic. Avea descreieratul un libido… pffffu! Programul era de o (i)regularitate strig?toare: dormitfututmâncat / fututmâncatdormit/ mâncatfututdormit.. etc. Se l?sa cu bur?i obscene. ?i g?ina?. Fructul p?catului era ciuntit-scabros. Avorton. Vom? irepresibil? a p?mântului-nebunului. Într-o joi se sculase lighioana cu fa?a oarecum la a?ternut. I se f?cuse de. ?i de. ?i de. N-o g?sise decât pe Nu?a aia mai ?leamp?t?. O înghesuise într-un perete. Pân? când fusese sigur. C? a f?cut-o. Una cu zidul. Sângele scufundase omenirea în putrefac?ie. În goan? dezertase. Descul?. Dezmembrat. Odios. Spre cruceala tâmp? a tuturor avoca?ilor diavolului! Ad hoc se f?cuse cer?etor. Într-o pia?? a Constitu?iei! A lipsei ei! C?lare pe jum?tate-de-iepure-?chiop.


Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro