Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Piticii zei ai lumii

de Pataliu Marian Cosmin

Puterea este un puternic afrodisiac, un izvor de fericire dar ?i de nelini?te. În epocile de antichitate ?i ev mediu exista o întrep?trundere între „timpul istoric” ?i „timpul mitologic?. De fapt primele scrieri care au f?cut referire la trecut au fost elaborate pentru a explica apari?ia lumii, a omului. Aceste scrieri prezint? zeit??i care au creat universul. G?sim astfel consemnat timpul mitologic al crea?iei.

Datorit? întrep?trunderii men?ionate mai sus, regii au ajuns s? fie considera?i zei. Un proverb babilonian spunea c? omul este umbra zeului, sclavul este umbra omului, iar regele este asemenea cu zeul. Pentru egipteni faraonul era fiul zeului Ra. Zeul aztec Quetzalcoatl (?arpele cu pene), a fost ?i zeu ?i rege. Ace?ti regi au obsedat istoricii ?i continu? s? uimeasc? prin setea lor nesfâr?it? de putere.

O examinare atent? a tiranilor demonstreaz? c? treaba lor nu era deloc una u?oar?. Puterea absolut? nu poate fi men?inut? altfel decât prin violen??. Excesul de putere era adev?rata dovad? a puterii. Pentru a-?i asigura controlul asupra supu?ilor ?i pentru a p?stra tronul tiranii trebuiau s? fie cruzi. Istoria ne ofer? destule exemple. Împ?ratul persan Darius I a fost nevoit s? poarte ?apte ani de r?zboaie ?i s? înfrâng? nou? pretenden?i la tron pentru a-?i unifica imperiul.Alexandru cel mare obi?nuia s? distrug? regatele care i se opuneau. De fapt acest mare cuceritor chiar de la începutul domniei a ?ters Teba de pe fa?a p?mântului în momentul în care s-a r?sculat. În perioada medieval? Grigore de Tours, în Istoria Francilor ne poveste?te despre regele Clovis c?ruia un supus, general de-al s?u ia refuzat o dorin??. La o perioad? scurt? de timp regele a ucis acest general în fa?a celorlal?i, „inspirându-le prin aceast? fapt? o mare team? fa?? de el”.

Se observ? din cele spuse c? liderii care de?ineau puterea absolut? apelau deseori la violen?? pentru a-?i intimida adversarii sau supu?ii. La fel stau lucrurile ?i în privin?a dictatorilor contemporani.

Un alt mod prin care conduc?torul î?i men?inea ?i consolida puterea era acela al asem?n?rii cu al?i mari conduc?tori din istorie. Ap?rea astfel un transfer de legitimitate. Împ?ra?ii romani au p?strat în titulatura lor termenii Cezar ?i Augustus, cu referire clar? la cei doi mari conduc?tori romani. Regele Germaniei, Otto al III-lea la dezgropat pe Carol cel mare ?i i-a luat acestuia crucea de aur ce-i atârna la gât ?i ve?mintele care nu putreziser?. Tot regele Otto al III-lea a dat scaunul pontifical prietenului s?u Gilbert, care ?i-a luat numele de Silvestru, pap? contemporan cu Constantin cel mare.

În aceste condi?ii în care marii liderii erau nevoi?i s? duc? lupte sau erau obseda?i de noi bog??ii ?i de extinderea imperiului, este greu de crezut c? tiranii erau ferici?i. Aceast? poft? de putere care nu pare s? aib? limite, este bizar? ?i cu siguran?? aduce st?ri de insomnie ?i anxietate.

Siddhart(h)a Gautama reprezint? un caz special. Acest prin? a renun?at la putere ?i a dus o via?? de priva?iuni, petrecând un timp însemnat meditând. De?i decizia viitorului Buddha ar fi de neîn?eles pentru ceilal?i conduc?tori absolu?i din lume, putem spune c? a fost una corect?. Cu siguran?? prin?ul Gautama nu avea calit??ile unui monarh apsolut, dar a fost un mare intelectual ?i lider religios.

Este interesant faptul c? nici unul dintre marii cuceritori din istorie nu a reu?it s? i(î)?i asigure o faim? la fel de mare precum cea a lui Buddha. Succesul acestora bazat pe un aparat represiv ?i pe violen?? în genere sa dovedit efemer, m?rginit. Dup? moarte tiranii sunt uita?i.” Text publicat in Confluente literare Edi?ia nr. 3362 din 15 martie 2020

Pataliu Marian Cosmin (Morian) | Scriitori Români

motto: Daca trebuie poti

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro