proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

A vrut el, Gheorghe, s? fie l?sat în pace, s? vin? doar la serviciu ?i apoi s? fie liber, s?-?i vad? de gospod?rie. Avea un gând care, credea el, este u?or de pus în aplicare. Va altoi cei câ?iva cire?i s?lbatici ce cre?teau pe proprietatea lor din Tropini, aflat? de o parte ?i de alta a unui pârâu secat aproape tot timpul anului. Aveau acel p?mânt de la bunicul Anei, care fusese împropriet?rit la reforma agrar? de dup? cel?lalt r?zboi. S-a gândit c? aici, cu toate c? terenul era în pant? abrupt?, i-ar sta bine unei livezi. S-a convins c? lucrul acesta poate fi îndeplinit aducându-?i aminte c? atunci, când a fost prima dat?, a v?zut printre buruienile destul de înalte un pomi?or doar cu câteva frunzuli?e. S-a aplecat ?i a strivit una între degete apoi ?i le-a dus la nas. Era, a?a cum a b?nuit de la început, un pui de nuc. L-a v?zut ?i în anul urm?tor, acum nu mai putea fi confundat cu o buruian?, avea câteva crengi. Când a mai trecut pe acolo, scurtând drumul spre Sibiu, era prim?vara devreme, pomi?orul avea flori. N-ar fi ?tiut c? acelea sunt flori, nu sem?nau cu niciunele. Dar atunci, în îndep?rtata-i copil?rie, când a fost la locul lor din Plaiul de la munte i le-a ar?tat tat?l s?u.
- Uite, b?, Gheorghe, au înflorit nucii. La toamn?, dup? cum se vede, trebuie s? venim cu sacii s? culegem roadele.
- Eu nu v?d nicio floare.
- E, nu vezi! Uit?-te bine, sunt ca ni?te mici br?du?i verzi, dar sunt flori de nuc.
- Aha, le v?d.
- ?i, s? ?tii de la mine, nucul înflore?te doar în noaptea de Sfântul Gheorghe. ?i, dac? cineva îi vede florile chiar în noaptea înfloririi lor, va avea noroc tot anul. ?i s? mai ?tii, dragul tatii, c? tot în aceast? noapte cei mai noroco?i v?d, a?a, ca ni?te fl?c?ri ce ies din p?mânt. Aceste vedenii apar doar acolo unde sunt comori îngropate din vechime, unele din timpul când pr?dau turcii, altele, ?i mai vechi, de pe timpul lui Decebal ca s? nu fie luate de Traian.
- Dar, tat?, ne-ai povestit când ?i cum ai plantat merii ?i perii din cele dou? gr?dini, ale casei în care locuim ?i în cea unde este casa de la b?i, dar despre cei trei nuci de aici, care au crescut atât de mari nu ne-ai povestit niciodat?.
- N-aveam ce v? povesti. Nu i-am plantat eu ?i nici socrul meu, tat?l mare al t?u, de la care am mo?tenit locul, ?i nici vreunul de dinaintea lui, c? mereu s-a mo?tenit din tat? în fiu.
- Dar cine i-a pus de sunt acum atât de mari?
- N-a lucrat mân? de om, ci mai degrab? vreo pas?re.
- Cum a?a?
- I-o fi sc?pat vreo nuc? din gheare în timp ce o ducea spre cuib.
Sigur, a avut dreptate t?tâne-su. ?i aici în R??inari sunt atâ?ia nuci de o parte ?i de alta a râului. Tot o pas?re o fi adus nuca de s?mân?? în Tropini. A t?iat buruienile din jurul nucului tân?r ?i a s?pat în jurul lui.
Trebuie s? reu?easc? s? altoiasc? cire?ii. Avea doar câteva r?murele altoi, de la un cire? pietros, pe care i le-a dat un coleg de serviciu ?i pe care le-a p?strat, a?a cum i s-a spus, în pivni??. N-avea cine s?-l înve?e ?i nici pe cine întreba. Dar a v?zut în vitrina libr?riei Dacia Traian? de pe strada Regina Maria din Sibiu o carte sub?iric? pe care scria: Sfaturi pentru gospodari, sub redac?ia prof. I. Simionescu. A cump?rat-o ?i a g?sit în ea exact ce îi trebuia pentru a-?i pune planul în aplicare. La forja, la care lucra, ?i-a croit ?i cu?itul de altoit, dup? cum era descris în carte. A?tepta doar dumineca s? se poat? apuca de treab?.
Dar sâmb?t? Visalon, care parc? avea din ce în ce mai mult? putere, a umblat prin toate sec?iile, pentru a le aduce la cuno?tin?? c? duminec? de diminea?? to?i angaja?ii vor trebui s? fie la opt în fa?a intr?rii dup? care vor pleca, organizat, spre Pia?a Mare, unde vor participa la un miting în care se va cere democratizarea deplin? a tuturor ramurilor statului, de la cele mai de sus, pân? la cele mai de jos. Unii au început s? vocifereze c? asta nu-i treaba noastr?, c? de ce s? ne b?g?m noi unde nu ne fierbe oala, ?i altele de felul acesta.
Uite cum st? treaba, le repeta Visalon prin fiecare atelier. În curând noi, clasa muncitoare, vom lua întreaga putere în România ?i problema este foarte clar?: „cine nu-i cu noi este împotriva noastr?”. În timp ce zicea asta, în atelierul forje, se uita cu insisten?? la Gheorghe ?i apoi îi zise: "tu, care mai e?ti, înc?, ?eful atelierului vei r?spunde în fa?a conducerii sindicale de prezen?a oamenilor de aci. Vei întocmi un tabel cu prezen?a". Tu care mai e?ti înc? ?ef suna parc?, în gura lui Visalon, a mirare. Cum de mai e?ti, când fostul comandant director avea atâta încredere în tine? ?i ce-o s? se întâmple de n-oi mai fi ?ef de atelier, gândi la repezeal? Gheorghe,c? meseria nu mi-o pot lua. O s?-mi ia cei 15%, bani pe care îi am la salariu ca ?ef de atelier, dar ?i ace?tia sunt mul?i acum când toate pre?urile cresc. Iat?, mai zilele trecute s-a dus cu tramvaiul în pia?a de la Cibin. Taxatoarea i-a cerut 1 leu ?i cincizeci de bani. Mai bine se ducea cu bicicleta, el ?tia c? pre?ul biletului este 50 de bani, dar vânz?toarea i-a spus c? s-a scumpit. Nici din pia?? n-a cump?rat cine ?tie ce, toate erau mai scumpe.
A mai auzit, apoi, ca prin sit?, cele spuse de Visalon: „ast?zi programul se va termina cu dou? ore mai repede. La plecare fiecare va trece pe la magazie de unde va primi, pe baz? de semn?tur?, câte o salopet? nou? pe care o va îmbr?ca mâine la manifesta?ie”.
A doua zi, de diminea??, în fa?a Arsenalului aproape dou? sute de oameni îmbr?ca?i ca de s?rb?toare, în albastru, se l?sau de pe un picior pe altul a?teptând. Celor mai m?run?ei parc? le era mai bine. Aveau pe sub hainele astea noi, altele mai vechi care le ?ineau de cald. Al?ii, dintre cei mai voinici, aveau fa?a aproape vân?t? ?i abia se puteau ab?ine s? nu dârd?ie de frig. A ie?it apoi Visalon, cu înc? doi, ?i le-a împ?r?it buc??ele de hârtii scrise la ma?in?. Trebuiau s? strige ce era scris acolo, pe numere. Dac? Visalon, care merge în fa??, ridica un deget de la mâna stâng? ce o ?inea deasupra capului trebuiau s? strige ce era pe hârtii la num?rul 1 Vrem guvern democrat, la num?rul 2 Vrem p?mânt pentru ??rani, la num?rul 3, moarte lor, moarte lor, moarte criminalilor, la num?rul 4 Stalin ?i poporul rus libertate ne-au adus.
Ca oamenii s? se obi?nuiasc?, ?i ca totul s? ias? bine, au repetat de câteva ori pe aleile de Sub Arini ?i apoi pe drum. Mul?i, auzindu-i de departe, se ?i opreau pentru a-i vedea. Era interesant de v?zut ceata celor cu salopete albastre condus? de Visalon, dar unora li se p?rea mai interesant ce strigau ace?ti oameni în salopete albastre, ca ni?te uniforme. Cu bra?ul drept ridicat, ?i pumnul strâns, având pasul aproape caden?at, datorit? ritmului impus de conduc?tor, strigau fiind aten?i la degetele lui. La un moment dat, acesta, dup? ce i-a l?sat s? strige la semnul a patru degete, a ridicat imediat doar trei. Cei care strigau m?r??luind, precum ?i conduc?torul lor, nu-?i d?deau seama de ce privitorii, cei mai mul?i studen?i la Universitatea clujean? refugiat? la Sibiu, erau entuziasma?i, b?teau în palme ?i strigau bravooo...bravooo, unii s?reau în sus, la câ?iva centimetri de la p?mânt. Ei au auzit foarte clar:
Stalin ?i poporul rus libertate ne-au adus
Moarte lor, moarte lor, moarte criminalilor

Unul dintre ei, cu un carne?el în mân?, nota de zor ceva. Altul mai în vârst?, probabil un profesor de-al s?u, îl b?tu cu palma pe um?r ?i-i zise:
- Vrei s?-i dai la gazet?? Las?-i în plata Domnului, de ce s? le faci r?u, nici ei nu ?tiu ce-au zis. Dar e bine ?i a?a. Ne-au mai r?corit la suflet, bie?ii de ei.

Chiar dac? în dumineca aceea Gheorghe nu s-a putut ocupa de altoirea cire?ilor, a avut destul timp în zilele urm?toare care erau lucr?toare. ?i asta pentru c? în timp ce muncitorii erau la manifesta?ie s-a aprins, aproape de sec?ia lor, un depozit de ambalaje. A ars aproape o zi. Speciali?tii ?i-au dat seama c? au avut de suferit firele electrice care le alimenta atelierul. Conducerea a hot?rât ca, pe timpul repara?iilor, muncitorii s? r?mân? pe la casele lor. Mai bine de o s?pt?mân? nu s-a dus Gheorghe la serviciu. Tot acest timp, de diminea?a pân? seara, ?i l-a petrecut în Tropini cu ochii la carte ?i cu cu?itul de altoit în mân?.

Dup? a doua jum?tate a lunii cei de la forje au îmbr?cat din nou salopetele albastre ?i s-au mai dus la o manifesta?ie. De data asta n-au mai trebuit s? strige ?i vrem guvern democrat. Problema se rezolvase între timp. Acum, al?turi de muncitori, erau în pia?? ?i sute de ??rani îmbr?ca?i în frumoasele lor costume populare. Strigau ?i ei cam acelea?i lozinci, ca muncitorii, dar una era numai a lor : Petru Groza s? tr?iasc? c? ne-o dat p?mânt ?i cas?!!