Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Riscul de longevitate

de Dan Norea


Aten?ie, lectura acestui text este strict interzis? persoanelor peste 70 ani! Persoanele sub 70 ani pot fi ?i ele afectate emo?ional, în func?ie de sentimentele pe care le au pentru p?rin?i sau bunici.

Acum, c? am terminat cu reclama, încep cu un citat str?vechi, ap?rut în februarie 2018 pe bloguri ?i ziare online.
“Economi?tii Fondului Monetar Interna?ional avertizeaz? guvernele cu privirile la riscul de longevitate. Ei recomand? ca prelungirea vârstei de pensionare s? fie legat? de speran?a de via??, pentru ca num?rul de ani în care pensionarul încaseaz? pensia s? nu creasc?. FMI vine ?i cu alte solu?ii – reducerea pensiilor, cre?terea cotiza?iilor, angajarea de c?tre stat a unor asiguratori priva?i. Cet??enilor, economi?tii FMI le recomand? s?-?i creasc? propriile economii prin planuri de pensii ?i s? contracteze ipoteci inverse. Ce înseamn? acest lucru? Ei bine, în momentul decesului, casa devine imediat a b?ncii, care pân? la acea dat? a pl?tit o sum? fix? lunar? fostului proprietar.”
Acest citat este cheia întâmpl?rilor descrise mai jos, pe care le-am preluat din jurnalul unui pensionar, ast?zi 10 ianuarie 2140. Jurnalul mi-a fost predat de str?nepotul pensionarului care, ?tiindu-m? ziarist, a considerat c? am mijloace mai potrivite pentru a-l face public. Am extras aici câteva din însemn?rile primului an, dup? care am s?rit la ultima zi din jurnal.

31 septembrie 2049
Sunt pensionar! Având timp nelimitat, m-am hot?rât s? ?in un jurnal zilnic.
Azi am petrecut ultima zi de serviciu. Cu o s?pt?mân? în urm? împlinisem 70 ani. Dosarul meu de pensionare, în format electronic, ajunsese în aceea?i zi la Serviciul Personal, trimis de Oficiul de Pensii. Cuvântul “petrecut” nu e întâmpl?tor, colegii de serviciu mi-au organizat o petrecere de bun r?mas. În alegerea cadoului au ?inut cont de spusele mele din ultimele zile: “Abia a?tept s? ies la pensie ?i s? încep s? citesc tot ce n-am apucat pân? acum.” Cadoul este un ebook reader în?esat cu c?r?i. Au muncit to?i colegii, readerul s-a plimbat timp de o lun? pe la fiecare ?i acum con?ine 3000 volume, reflectând preferin?ele fiec?ruia. Cristi mi-a introdus toate romanele poli?iste posibile, men?ionând c? în topul lui, pe primul loc se g?se?te Raymond Chandler. Nicu, pasionat de SF, i-a ad?ugat pe Asimov ?i compania. “Asimov – un monstru sacru!”. Cornel, abia ie?it din adolescen??, a venit cu un “teanc” imens de Jules Verne ?i Alexandre Dumas. Violeta, care se zguduia de râs de câte ori termina de spus un banc, mi-a d?ruit umori?ti, spunându-mi printre hohote, pe m?sur? ce-?i aducea aminte, c? personajul ei preferat este Jeeves al lui P. G. Wodehouse. Agata, so?ia lui Cristi (pe care o tachinam cu exclama?ia “A…gata, Cristi”) mi-a demonstrat cât? dragoste g?se?ti în literatura lumii. Când a ajuns la Andre Maurois cu al s?u “Climate” nu mai termina cu oftatul. Literatura clasic?, proz? ?i poezie, ?i-au împ?r?it-o mai mul?i, dup? limba de origine - român?, rus?, francez?, german?, englez? (inclusiv din State), chinez?, japonez?, persan?. Da, persan?, Bogdan citea cu mare pl?cere rubaiuri ?i gazeluri. Roland, regizor amator, a ad?ugat dramaturgie. “O bibliotec? f?r? Shakespeare e ca o ma?in? electric? f?r? baterie”. C?t?lin, care în tinere?e cochetase cu critica literar?, a considerat c? nu pot lipsi moderni?tii din secolul XX, recomandându-mi pentru început “Spuma zilelor” de Borin Vian. Secolul XXI era pu?in reprezentat, colegii afirmând la unison c? e o literatur? greu de citit.
Am ajuns acas? seara târziu. Bine dispus, am f?cut bilan?ul ?i am urcat ziua pe locul I în topul ultimilor ani. Bine, nici nu era a?a greu, ?inând cont de frecventele crize de artroz?, din ce în ce mai dese.
Abia a?tept s? încep lecturile!

1 octombrie 2049
Fiind o zi superb?, am amânat toate treburile casnice ?i am plecat în parc. Instalat comod pe o banc?, am scos readerul ?i am constatat cu pl?cere c?, spre deosebire de tablet?, telefon ?i ceasul cu GPS, ecranul readerului nu reflect? lumina soarelui. Înainte de a începe lecturile, am încercat s?-mi fac un plan ?i am hot?rât s? citesc pe rând câte o carte din fiecare folder, în ordinea existent?. Cum primul pe la care trecuse readerul fusese Cristi, mi-am propus s? încep cu o carte poli?ist?. Am trecut scurt în revist? puzderia de titluri ?i autori - Edgar Allan Poe, Arthur Conan Doyle, Edgar Wallace, Maurice Leblanc, Agatha Christie, George Simenon, Dashiell Hammett, Raymond Chandler... Dintre români, cele mai multe titluri erau semnate de Rodica Ojog-Bra?oveanu.
Am început lectura cu un titlu incitant, “Misterul camerei galbene”, de Gaston Leroux. E vorba de o crim? enigmatic?, urmat? de o rezolvare ingenioas?. Dup? ce am terminat-o, am c?zut pe gânduri. Dac? o carte de acum 150 ani poate fi atât de captivant?, oare cum sunt celelalte, pe care le laud? Cristi? De Agatha Christie mai citisem câte ceva. A?tept s? ajung la favoritul lui Cristi, Raymond Chandler.
Ce bine e s? fii pensionar!

20 octombrie 2049
20 ale lunii e ziua mea de pl??i. F?când un mic calcul, a reie?it c? pensia privat?, pentru care pl?tisem 47 ani, e suficient? pentru cheltuielile lunare – utilit??i, servicii, abonamentul la cantina de vis-ŕ-vis. De haine noi n-am nevoie, oricum n-am ?inut niciodat? pasul cu moda. Pentru medicamente folosesc pensia de la stat. M? rog la Dumnezeu s? nu apar? alte nevoi, o opera?ie, ceva.
Am hot?rât s?-mi înseninez ziua cu ebook-ul. Venise rândul SF-ului, un gen despre care nu ?tiam mare lucru. În list? erau multe nume, o bun? parte necunoscute - Edgar Rice Burroughs, H. G. Wells, Frank Herbert, Michael Crichton, Orson Scott Card, Arthur Clarke, John Brunner, Ursula K. Le Guin, Stanislaw Lem, Arkadi ?i Boris Struga?ki…
Singurul criteriu în alegerea unui volum era recomandarea lui Nicu - Isaac Asimov. Am început cu “Eu, robotul”. Inspirat? alegere! Pân? azi, nu prea citisem literatur? SF. V?zusem câteva filme ?i, în mintea mea, era vorba fie de mon?tri extratere?tri, fie de nave spa?iale care se defecteaz?. Catastrofe, horror, suspans, dar nu SF. Citindu-l pe Asimov eu, fostul inginer, am r?mas încântat. SF-ul este cadru ?i nu scop în sine. Mai presus de orice, Asimov inventeaz? concepte pe care le prezint? cu atâta consecven?? încât intr? în limbajul curent – vezi cele trei legi ale roboticii. Nu trateaz? lupta cu extratere?trii, ci lupta omului cu el însu?i. Ac?iunea este alert? ?i umorul abund?. Ce-?i po?i dori mai mult?

28 octombrie 2049
Am citit undeva c? 28 e un num?r perfect. “Num?rul perfect este un num?r întreg egal cu suma divizorilor s?i, din care se exclude num?rul însu?i.” Sunt foarte rare – 6, 28, 496, 8128… Totdeauna mi-a pl?cut matematica.
Am trecut la folderul lui Cornel. Multe îmi erau cunoscute. Mi-am amintit o discu?ie cu un tân?r absolvent de liceu, purtat? cu câ?iva ani în urm?:
- Oare exist? cineva care n-a citit “Cei trei mu?chetari”?
- Da, eu! m-a surprins tân?rul, nu atât cu afirma?ia în sine, cât cu tonul din voce, senin, cumva sfid?tor.
“Insula cu elice” mi-a confirmat o dat? în plus cât de vizionar fusese Jules Verne la vremea lui. Ce altceva sunt navele uria?e de croazier?, cu mii de oameni în pântece, decât ora?e cu elice?
Citind “Mathias Sandorf”, m-am întrebat dac? Jules Verne s-a inspirat din “Contele de Monte Cristo” sau e vorba de fenomenul “Marile spirite se întâlnesc”.

15 noiembrie 2049
Frunz?rind ?tirile on-line, am aflat cu îngrijorare c? firma la care îmi f?cusem asigurarea de pensie privat? a dat faliment. Am mers imediat la sediul firmei ?i am c?utat-o pe doamna care, la reînnoirea anual? a contractului, m? asigura c? nu e niciun risc.
- În urma falimentului, pl??ile pentru pensia privat? înceteaz? ?
Doamna a l?sat ochii în jos:
- Din p?cate, da.
- Bine, dar am cotizat 47 ani ?i am beneficiat numai dou? luni. Cum îmi pot recupera banii?
- Pute?i s? da?i firma în judecat? ?i, probabil, ve?i recupera o parte din bani. Dar un asemenea proces dureaz? câ?iva ani.
- ?i eu din ce dracu tr?iesc pân? atunci? Nu m? mai angajeaz? nimeni la vârsta asta. Teoretic a? putea da medita?ii de matematic?, dar sindicatul profesorilor are metode dure de eliminare a concuren?ei.
- Pot s? v? dau un sfat. Am auzit c? etajul de sus este închiriat de o alt? firm? de asigur?ri, care ofer? o pensie numit? “ipotec? invers?”. Ei î?i pl?tesc pensia pân? mori, dup? care apartamentul r?mâne al firmei de asigur?ri.

18 noiembrie 2049
Câteva zile în ?ir am mers la discu?ii cu mai mul?i consilieri de asigur?ri ai firmei de la etajul de sus, din ce în ce mai sus pe linie ierarhic?. Primul lucru pe care mi l-au cerut cu to?ii a fost dosarul de analize medicale. Diabetul ?i hipertensiunea au constituit atuuri majore în acceptarea unui contract de ipotec? invers?. Valoarea apartamentului - dou? camere în buricul târgului - estimat? de un expert al firmei, a contat ?i ea destul de mult. Pensia lunar? oferit? era ceva mai mic? decât vechea pensie privat?, dar dac? a? reduce abonamentele de servicii - cablu TV, internet, cantin? - ar fi suficient? pentru vie?uire. Mai bine zis, supravie?uire. Azi am semnat contractul.

20 noiembrie 2049
Un lucru nu-mi d?dea pace. Noua firm? de asigur?ri a ap?rut exact când cea veche a dat faliment. ?i nu oriunde, ci în aceea?i cl?dire. Dup? ce am umblat degeaba pe internet, l-am rugat pe un prieten hacker s? caute mai adânc date despre cele dou? firme de asigur?ri. A aflat repede c? au aceia?i patroni. Lucru care m-a înfuriat teribil. M? sim?eam în aceea?i situa?ie cu Edmond Dantčs, când ?i-a dat seama c? fusese tr?dat de cei mai buni prieteni. Câteva zile mi-au trecut prin minte tot felul de planuri de r?zbunare, toate ilegale, toate irealizabile. Pân? mi-am dat seama c? r?ul cel mai mare pe care îl puteam face firmei de asigur?ri era s? tr?iesc cât mai mult. Am pus la punct un plan de ac?iune cu mai multe puncte:
- respectarea dietelor alimentare recomandate de medicii diabetologi ?i cardiologi;
- c?utarea pe internet a unor activit??i care s? duc? la prelungirea vie?ii, compatibile cu organismul meu - diabet, hipertensiune, artroz?;
- analize zilnice de glicemie ?i tensiune astfel încât, la sfâr?itul zilei, s? îmi dau seama ce anume din ziua respectiv? mi-a influen?at starea în bine sau în r?u.
Pentru ultimul punct, m-am hot?rât sî înregistrez într-o tabel? excel nu numai analizele zilnice, ci ?i activit??ile din ziua respectiv?.

10 decembrie 2049
Am revenit la ebook. Violeta îmi preg?tise un folder cu umori?tii ei prefera?i - Mark Twain, George Bernard Shaw, Alphonse Daudet, Jerome K. Jerome, P. G. Wodehouse, Jaroslav Hašek, Alphonse Allais... Dintre români - I. L. Caragiale, George Topârceanu, Ion B?ie?u, Vlad Mu?atescu, Valentin Silvestru, Ananie Gagniuc, Radu Paraschivescu... Cu ocazia asta am constatat c? unii scriitori apar în dou? sau mai multe foldere diferite. John Steinbeck apare la umori?ti cu “Joia dulce” ?i “Strada sardelelor”, dar ?i în folderul cu literatur? clasic? american? cu “Fructele mâniei”, “La est de Eden”, “Iarna vrajbei noastre”…
Am început lecturile din folder cu un roman al unui scriitor pe care, pân? atunci, îl credeam eminamente epigramist – “Hronicul m?sc?riciului V?l?tuc” de Al. O Teodoreanu, mai cunoscut drept P?storel. A fost o surpriz? extraordinar de pl?cut?.

18 august 2050
Dup? ce am trecut de câteva ori prin fiecare folder, mi-a venit o idee - s? fac o medie statistic? a analizelor din tabela excel. Pe abscis? am trecut genul literar, pe ordonat? media valoric? a analizelor. Rezultatul a fost f?r? echivoc, cele mai bune analize erau în zilele în care citeam din folderul cu umori?ti. Cum nimic nu e întâmpl?tor pe lume, am c?utat pe internet un suport ?tiin?ific al acestei concluzii surprinz?toare. Iat? ce am g?sit: “Autor: Roberta Cauti?. Râsetele elibereaz? endorfine ce provoac? euforia ?i calmeaz? durerea. Oamenii de ?tiin?? de la Universitatea din Oxford (Marea Britanie) au f?cut cercet?ri pe aceast? tem? ?i au descoperit c? în timpul râsului, pe lâng? mi?carea a mai mult de 300 de mu?chi din organism, au loc ?i calmarea durerilor, schimbarea ?i îmbun?t??irea st?rii de spirit, ac?ionând ca un analgezic natural. Acum echipa Oxford dore?te s? exploreze rolul râsului în fundamentul societ??ii umane: s? verifice dac? râsetele provoac? mai mult? generozitate oamenilor ?i mai mult? predispozi?ie pentru a se uni ?i a lucra mai bine în echip?.”
O prim? urmare a articolului a fost decizia de a citi numai literatur? umoristic?. Nu-mi convenea prea mult, r?m?seser? o mul?ime de volume necitite din celelalte genuri. Dar - s?n?tatea înainte de toate. Pe urm? mi-a venit ideea s? revin la planul ini?ial, de a citi din toate folderele pe rând, cu condi?ia ca seara s? citesc neap?rat ?i ceva umoristic - proz? scurt? sau poezie umoristic?. Scotocind prin folderul Violetei, am g?sit un subfolder de epigrame, care mi-a rezolvat definitiv problema. În afar? de cunoscu?ii Cincinat Pavelescu ?i P?storel, erau acolo multe nume de care nu auzisem, dar m-au încântat - Mircea Trifu, Sorin Beiu, Giuseppe Navarra, Alexandru Clenciu, George Petrone, Nicolae Bunduri, Gheorghe ?chiop, Ion Diviza, Gheorghe Bâlici, Ionu?-Daniel ?uc?, Florin Rotaru, Petru-Ioan Gârda…

26 septembrie 2050
Am recitit articolul despre studiul Universit??ii Oxford ?i m-am hot?rât s? verific ?i ultima parte: “dac? râsetele provoac? mai mult? generozitate oamenilor ?i mai mult? predispozi?ie pentru a se uni ?i a lucra mai bine în echip?”. Pentru asta, am apelat la prietenul meu, hackerul ?i l-am rugat s?-mi scoat?, din baza de date a firmei de asigur?ri, o list? a tuturor clien?ilor cu ipotec? invers?. Am trimis un email fiec?ruia din list?, f?r? s? men?ionez modul de selec?ie, l?sând vag s? se în?eleag? c? eram cu to?ii pensionari. Le-am prezentat studiul echipei din Oxford, plus alte dou? articole similare, g?site între timp ?i le-am propus s? form?m împreun? un club online de umor, promi?ându-le c? le pun la dispozi?ie volumele umoristice pe care le aveam.

10 octombrie 2050
Din miile de pensionari c?rora le-am trimis invita?ia pe internet, o majoritate covâr?itoare a acceptat s? fac? parte din clubul de umor. Câ?iva din ei, de?i erau bolnavi în faze relativ terminale ?i nu le p?sa prea mult de prelungirea vie?ii, au intrat pentru distrac?ie. Al?i câ?iva au recunoscut c? nu agreau lecturile, dar considerau ac?iunea o form? nou? de socializare. Am fost ales moderator al clubului, lucru pentru care eram dispus s? depun un oarecare timp ?i efort.

12 martie 2051
Înfiin?area clubului de umor a adus câteva avantaje nescontate ini?ial. Cei care nu agreau lecturile ?i nu numai ei, au venit cu o puzderie de bancuri. Mul?i membri au îmbog??it biblioteca de umor cu volume noi ?i chiar cu genuri noi. Un coleg a venit cu un volum de limerick-uri. Un altul, pasionat de haiku, ne-a prezentat un gen de haiku umoristic - senryu. Cel pe care mi l-a adus ca exemplu, scris de Jules Cohn-Botea, m-a cucerit din prima.
sunt foarte bolnav -
voi lua medicamente
s? mor s?n?tos
Cred c? voi încerca s? scriu epigrame. ?i senryu.

...

18 noiembrie 2139
Azi se împlinesc 90 ani de la semnarea contractului de ipotec? invers?. F?când un calcul estimativ, pensia total? încasat? a dep??it valoarea apartamentului. ?inând cont nu numai de asta ci, în general, de longevitatea umori?tilor din club, cei mai mul?i asigura?i ?i ei cu ipotec? invers?, consider c? m-am r?zbunat pe firma de asigur?ri cu vârf ?i îndesat.
În cei 90 ani, am citit întreg con?inutul ebook-ului de mai multe ori. La lecturi repetate, diminuarea treptat? a memoriei constituie un mare avantaj. Drept recuno?tin?? pentru colegii mei de serviciu – Cristi, Nicu, Violeta ?i ceilal?i - i-am invitat pe to?i în clubul de umor.
Cum am privirea u?or înce?o?at? ?i g?sesc tastele laptop-ului din ce în ce mai greu, în ziua în care am împlinit 160 ani am predat calitatea de moderator al clubului unui coleg mai tân?r, proasp?t pensiont la 85 ani. Ultimul mesaj c?tre grup a fost un zâmbet imens, pe tot ecranul.





Dan Norea (Norică) | Scriitori Români

motto: Dac? po?i s?-?i împline?ti un vis, e?ti obligat s-o faci !

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro