Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

În legea lor

de grigore avram

„P?catul contamineaz? p?mântul, iar acesta reac?ioneaz? subtil, dar repetat, la conduita moral? a omului”. Era un citat pe care Emil, pân? de curând profesor la un liceu teoretic din Bor?a, nu ?tia de unde s?-l ia, dar în cuprinsul c?ruia a g?sit, la un moment dat, un adev?r ascuns, pe care îl scotea la iveal? în mod repetat, ca de pe câmpul nelucrat al unei istorii îndep?rtate, pentru a justifica relativit??i contemporane emulate din tr?iri diverse. Un adev?r care, de data aceasta obi?nuia s? îl spun? în mijlocul oamenilor de afaceri, în anturajul c?rora intrase de curând, pentru a pune în lumin? chiar forma actual? a scoar?ei terestre, cu bunele ?i cu relele ei, într-o antitez? însp?imânt?toare ?i îngrijor?toare în acela?i timp.
- Antitez?? l-a întrebat într-o zi Magdalena, so?ia lui, ca r?spuns la obi?nuitele-i momente de filosofare. Cum ai ajuns la aceast? concluzie?
Discu?ia aceasta avusese loc cu mult timp în urm?, când ei se plimbau pe faleza M?rii Negre din zona Neptun, în vremurile în care î?i permiteau concedii lungi ?i ieftine pe litoralul românesc, în calitate de intelectuali cu statut de bugetar.
- P?i, a continuat Emil, s? pornim de la câteva exemple apropiate ochiului nostru: frumosul ?i urâtul, dragostea ?i ura, zgârcenia ?i l?comia ?i multe alte st?ri aflate în antitez?. Nu vie?uiesc ele împreun? de mii de ani?
- Da, dar numai mintea uman? le percepe a?a. De unde ?tii tu c? ele exist??
- Este adev?rat, a? putea spune completându-te, c? toate acestea nu sunt prezente decât în mintea omului. Dar dac? omul exist? ?i le vede a?a, înseamn? c? ?i ele exist?. De acord pân? acum?
- Da, de acord. ?i ce-i cu asta? Nu cred c? ai spus mare lucru. Sau, poate, n-am în?eles eu prea bine unde vrei s? ajungi...
- Ei, uite c? am spus nu un mare lucru, ci un mare adev?r. ?i, dac? stau bine ?i m? gândesc, cred c? ?i tu b?nuie?ti unde vreau s? ajung, pentru c? am cuprins în spusele de mai devreme esen?a teoriei mele. Dar, s?-?i explic mai în am?nunt unde vreau s? ajung: cele dou? laturi existen?iale, binele ?i r?ul, multiplicate în mii ?i mii de forme, vie?uiesc împreun?, e adev?rat, doar în mintea omului, de când acesta a ap?rut pe p?mânt. Din modul în care individul uman accept? ?i combin? cele dou? linii antagonice, rezult? vectori directori, c?rora unii le spun caractere, iar al?ii simplu atitudini, dar ?i priceperi, îndemân?ri ?i aptitudini. Sau, dimpotriv?, opusul acestora. Or, toate caracterele, pentru c? mie despre caractere îmi place s? cred c? este vorba aici, toate aceste caractere descriu destine concrete, unele favorabile dar ?i foarte multe controversate. A?a se face c? habitatele umane sunt pline de îngeri ?i demoni, de în?elep?i ?i m?gari...
- Poftiiim? Ai spus m?gari? Nu se poate s? spui a?a ceva! Magdalena s-a ar?tat a fi de-a dreptul uimit? de ceea ce i-a ie?it din gura so?ului ei, pentru c? acest cuvânt, care desemna un animal suav, îi crea repulsie ori de câte ori îl auzea pus pe seama unui biped.
- Da, cum ai auzit, m?gari îmi place s? le spun unora dintre semenii no?tri, cu riscul de a fi pedepsit de c?tre cei care combat discriminarea, dac? ar fi s? m? mai asculte ?i altcineva. ?i a? putea s? mai dau exemple antagonice: de exemplu, de ho?i ?i cinsti?i, de sangvini ?i colerici, într-un cuvânt, de buni ?i r?i... M? ascul?i?
Dar f?r? s? a?tepte un r?spuns, a continuat cu aceea?i deta?are cu care î?i prezenta de fiecare dat? teoriile în fa?a so?iei, pe care o credea mai pu?in dotat? ?i instruit?:
-To?i ace?tia la un loc, bunii ?i r?ii, prin urmele pe care le-au l?sat pe scoar?a terestr?, în mii ?i mii de ani, au f?cut din planet? ceea ce vedem cu to?ii în momentul de fa??. ?i-e clar acum?
Acestea erau discu?ii pe care ei le purtau frecvent, pentru a mu?amaliza tot mai numeroasele nemul?umiri ?i neîmpliniri profesionale. Ca dasc?l, cu toate c? respectul fa?? de elevi ?i din partea acestora, a fost reciproc ?i cât se poate de evident în toat? activitatea lui didactic?, salariul mic ?i imposibilitatea de a-l completa prin medita?ii sau activit??i conexe, îl plasa într-un derizoriu existen?ial continuu.
- Con de umbr? se spune, nu derizoriu. E mai corect a?a. So?ia îl corecta nu atât din convingere, cât mai ales pentru a-l scoate din starea de depresie înspre care l-a dus lipsa banilor.
- Degeaba încerci s? m? consolezi sau s? m? corectezi, în realitate nici nu ?tiu ce vrei s? faci, pentru c? ?i tu ?tii c? am dreptate. Ce, vrei s? spui c? to?i intelectualii de bun? credin?? nu se afl?, din punct de vedere material, într-o situa?ie derizorie? A ajuns s? fie considerat? prostie dorin?a de a face ?coal? ?i de a înv??a carte ?i lucru bun s? ai pu?in? carte, tupeu cât încape, dar s? te ocupi de afaceri. Prive?te la to?i ne?coli?ii care au avut tupeu ?i vezi unde au ajuns! Om de afaceri trebuia s? m? fi f?cut ?i eu, nu dasc?l.
?i om de afaceri s-a f?cut, dar numai când a sosit timpul potrivit. La a?a ceva medita în acel început de toamn? fumurie, o toamn? pe care o percepea într-o form? controversat?, având în vedere îmbr?c?mintea p?durii care îl ducea cu gândul la un doliu fericit. În risipa de culori împr??tiate din frunzele-i moarte, aceasta influen?a întregul anotimp, pe care-l f?cea s? par? pe cât de timid ?i de ruginiu, pe atât de înfl?c?rat ?i melancolic. Dup? o curb? larg?, f?cut? pe un drum secundar din Moisei, localitatea lui de domiciliu, i-a ap?rut în fa??, în?irat? de-a lungul drumului, o glaot? de adolescen?i. Risipi?i pe str?zile pr?fuite ?i destul de pustii la acea or? din zi, ace?tia se jucau g?l?gios în lumea lor euforic? ?i lipsit? de griji, g?sind puterea ?i adev?rul în forme imateriale accesibile. Mai era pu?in, foarte pu?in, pân? când avea s? se termine vacan?a de var?, dar pentru ei timpul înc? p?rea s? aib? o alt? m?sur? decât cea pe care o percepeau cei mai mari ai lor, p?rin?i ?i bunici. Pe atunci internetul fiind scump ?i greu accesibil oamenilor de rând, copiii înc? se mai jucau pe afar?, inventând diverse jocuri, care îi conduceau c?tre starea de extaz c?utat? de zor.
Când a trecut prin dreptul cetei de g?l?gio?i, Emil a încetinit ma?ina „pân? la limita evit?rii oric?rui pericol” (nu putea s? uite expresia de când a f?cut ?coala de ?oferi), cu privirea a?intit? în oglinzile retrovizoare, contemplând în t?cere nu atât forma fizic?, exprimat? armonios, a copiilor g?l?gio?i, r?spândi?i de-o parte ?i de alta a drumului, cât mai ales energia pe care ace?tia o generau dezinvolt.
„Ce bine e s? fii tân?r ?i protejat de toate grijile existen?iale majore! S? ai toat? via?a înainte ?i credin?a c? aceasta va dura o ve?nicie! Da, o ve?nicie. F?r? s? fii în?eles înc? adev?rurile existen?iale, ascunse minu?ios în sfera existen?ialit??ii materiei”. Erau alte gânduri pe care nu le putea controla. ?i nici nu ?i-a dorit niciodat? s? ajung? s? pun? st?pânire pe ele. Dimpotriv?! Îi f?ceau o pl?cere deosebit? când se cuib?reau în mintea lui agitat?, pentru c? a sesizat c? aveau darul de a-l lini?ti, pe de o parte ?i, când se afla la volan ?i era gr?bit s? ajung? la destina?ie, sim?ea c? a?a îi trecea mai u?or timpul.
Drumul din fa?a lui era vechi ?i foarte pu?in între?inut. A?a c? nu s-a mirat deloc când în fa?? i-a ap?rut o groap? mai adânc?, pe care a sesizat-o abia în ultimul moment, din cauza grijii distribuit? atent c?tre ceata g?l?gioas? a?ezat? dezordonat de-a lungul drumului pe care tocmai îl traversa. A redus viteza pân? când ma?ina aproape c? s-a oprit de tot, s-a mai asigurat o dat? în stânga ?i în dreapta, precum ?i prin oglinda retrovizoare, pentru a fi sigur c? nimeni nu este r?nit, a introdus man?eta direct în treapta a doua de vitez?, a c?lcat mai ap?sat decât o f?cuse în momentele anterioare pedala de accelera?ie ?i, mul?umit, a plecat mai departe.
Când a trecut ?i de cel din urm? adolescent, a c?lcat din nou accelera?ia, de data aceasta cu o satisfac?ie pe care nu ?i-o putea explica decât prin însu?irile superioare pe care le avea ma?ina lui deosebit de scump? (cam cât un apartament din centrul Clujului), trecând la o treapt? superioar? de vitez?. Treptat, treptat a revenit la gândurile pe care le avusese înainte de a-i ap?rea în cale ceata de tineri g?l?gio?i ?i plini de energie.
Intrase de curând în afaceri cu lemnul, cu toate c? meseria lui de baz? nu avea nicio leg?tur? cu a?a ceva. Absolvise Facultatea de chimie anorganic?, în urm? cu mai bine de zece ani, la Universitatea Babe?-Bolyai din Cluj Napoca. Nu a fost niciodat? un student str?lucit, dar a preferat s? înve?e constant ?i de cele mai multe ori pe rupte, în special în sesiuni, când ajungea aproape de epuizare, fiind obligat s? re?in? toate formulele chimice ale substan?elor cunoscute în natur?. Avea nevoie de rezultate bune la examene, ca s? ajung? ulterior fie la un laborator de cercetare, fie la o catedr? de la un liceu din jude?ul Maramure?. Dup? preten?iile pe care le avea atunci, s-ar fi mul?umit chiar ?i cu o ?coal? general? din satul s?u natal sau din vecin?tatea acestuia. Dar nu era singurul adev?r legat de râvna de pe b?ncile facult??ii, pentru c? a preferat s? înve?e pe brânci ?i ca s? scape de tirania tat?lui care, la fel ca majoritatea p?rin?ilor de atunci, în toat? perioada adolescentin? l-a pus s? munceasc? în agricultur?, uneori pân? aproape de epuizare. La vremea respectiv?, leg?tura cu p?mântul însemna mai mult decât un mijloc de trai, însemna via?? pur? ?i sigur?.
?i aceasta nu era totul: râvna pe care a demonstrat-o în to?i cei patru ani de studen?ie se datora ?i faptului c?, f?r? restan?e ?i cu rezultate bune, beneficia de o burs? din partea statului comunist, prin care i se garanta masa ?i cazarea pe perioada semestrului urm?tor sesiunii, la care se ad?ugau 100 lei bani de buzunar. Nu mul?i, dar suficien?i cât s?-?i completeze meniul zilnic cu câte un corn ?i un iaurt, cump?rate de la o alimentara din apropierea facult??ii. P?rin?ii lui, având o stare material? precar?, nu îi d?deau mai mult de 50 lei sau 100 lei ?i ??tia la o perioad? de dou?-trei luni, când fie ajungea el pân? acas?, fie când vreun cons?tean de-al s?u, coleg pe la alte facult??i, se repezea la domiciliu la câte un sfâr?it de s?pt?mân?. Drumul c?tre cas? ?i înapoi îl f?cea de fiecare dat? cu trenul ?i totdeauna cu „na?u“, c?ruia nu-i d?dea mai mult de 10 lei pentru dus ?i 10 lei pentru întors.
Cei patru ani de studen?ie au trecut repede, absolvirea având loc în anul revolu?iei care avea s? instaureze libertatea mult râvnit? ?i democra?ia de tip occidental. A fost ultima promo?ie care a fost repartizat? printr-o comisie guvernamental?, care avea la baz? drept criterii de reparti?ie prioritatea fa?? de localitatea de domiciliu ?i rezultatele ob?inute la înv???tur?. Neavând al?i contracandida?i, a reu?it s? primeasc? un post de profesor la Liceul teoretic din Vi?eul de Sus, pe baza mediei generale ob?inute ?i nu în baza priorit??ii de domiciliu, care era valabil? doar atunci când postul se suprapunea exact peste localitatea de domiciliu. În cazul localit??ilor vecine, prioritatea era valabil? numai atunci când vecin?t??ile se raportau de la comun? la comun?, de la ora? la ora? sau de la ora? la comun?, niciodat? de la comun? la ora?, a?a cum a fost în cazul lui.
Primise de la început norm? întreag?, fiindc? profesorul de dinainte se pensionase cu doi ani în urm?, iar catedra a r?mas neacoperit? în toat? aceast? perioad?, profesorul suplinitor neavând cum s? se ridice la preten?iile conducerii liceului ?i nici ale p?rin?ilor. Fiind stagiar ?i salariile din înv???mânt situându-se în partea de jos a grilelor de salarizare, venitul lunar pe care îl încasa era mult prea mic ca s?-i acopere nevoile existen?iale imediate. În plus, ca s? scape de cic?lelile tat?lui s?u ?i de preten?iile acestuia de a fi ajutat în agricultur?, la câteva luni dup? începerea celui de-al doilea an ?colar s-a c?s?torit cu Magdalena, fata profesorului de matematic? Ioan Pop, directorului liceului la care profesa.
Cererea în c?s?torie s-a f?cut cu pu?in fast, unu, pentru c? nu era din dragoste curat? ?i doi, pentru c? Emil nu a ?tiut niciodat? s? fie un romantic autentic. În plus, Magdalena nu era nici prea frumoas? ?i nici prea de?teapt?, motiv pentru care nu absolvise mai mult decât o sec?ie de contabilitate la un liceu din Bor?a, care era o ?coal? medie cu slabe cota?ii în privin?a performan?elor ulterioare ob?inute de absolven?i. De-ar fi ie?it frumoas? ca mama ei ?i inteligent? precum tat?l, spuneau gurile rele prin buricul târgului, alta ar fi fost perspectiva profesional? ?i familial?. Dar a ie?it taman invers ?i pentru aceasta nimeni nu-?i asuma nicio vin?,pentru c? nu aveau cui s-o atribuie, decât întâmpl?rii care a rezultat din contopirea cromozomial?.
Dar Magdalena avea ceva ce pu?ini din genera?ia ei posedau: un suflet mare, cu ajutorul c?ruia putea s? iubeasc? cât pân? la Lun? sau pân? la stele ?i înapoi. Aceast? calitate o f?cea s? fie bine primit? în societate ?i îndr?git? de to?i cunoscu?ii. Dup? terminarea liceului, pe care l-a absolvit cu rezultate nu dintre cele mai bune, a avut mare noroc cu tat?l s?u, care a propulsat-o pe un post de contabil? la Sectorul de Exploatare din Vi?eu, un loc în care nu era nevoie de prea mult? ?tiin??. În aceast? postur? l-a cunoscut pe Emil, care i-a fost recomandat discret de c?tre ?eful sectorului, la cererea tat?lui ei.
Imediat dup? nunt? au plecat în binecunoscuta lun? de miere, care a durat o s?pt?mân? întreag?. Fiind înc? departe de sezonul estival, n-au avut cum s? ajung? pe litoral, obicei îmbr??i?at de mai to?i tinerii c?s?tori?i în vremea respectiv?. A?a c? s-au mul?umit cu un sejur la Sovata, rezervarea fiind f?cut? tot de c?tre socrul mic, care rezolvase inclusiv cu zilele libere de care aveau nevoie cei doi. Cu toate c? atmosfera s-a dovedit a fi una enervant de lini?tit?, cei doi nu s-au plictisit deloc, deoarece Magdalena a demonstrat c? era capabil? s?-i ?in? aten?ia treaz? în mod continuu, propunându-i ba o drume?ie prin împrejurimi, ba o sear? romantic? în restaurantul hotelului sau în camera în care erau caza?i, ba o plimbare în jurul Lacului Ursu, care impresiona prin amor?eala lucie ?i forma lui cople?it? de gânduri ascunse.
În cele ?apte zile petrecute împreun? Emil a mai realizat ceva: c? fata de lâng? el ?tia s? fie deosebit de ascult?toare. A g?sit în sufletul ei un caracter compatibil lui a?a c?, încetul cu încetul, a început s?-i plac?, apoi s-o îndr?geasc? ?i în cele din urm? s? se îndr?gosteasc? de ea profund, a?a cum ar fi fost normal s? simt? mai ales în perioada premerg?toare nun?ii.
Dup? revenirea din concediu, dac? situa?ia pe plan familial era în regul?, din punct de vedere profesional lucrurile nu au mai stat la fel. În numai câ?iva ani de zile situa?ia s-a deteriorat foarte mult. Întreprinderea Forestier? de Exploatare ?i Transport, vestitul IFET, cu sectoarele lui de exploatare, a falimentat ?i s-a desfiin?at. Nici situa?ia profesorilor nu a fost una mai roz?, salariile mici ?i statutul ajuns în derizoriu f?cându-i pe mul?i s? renun?e la catedre. Asemenea celorlal?i colegi profesori, ?i Emil a trecut prin crizele existen?iale majore ale vremurilor respective, suferind decep?ie dup? decep?ie ?i lips? dup? lips?. Socrul lui, de la care a sperat multe, chiar o rocad? la un moment dat, a fost schimbat pe motive pur politice, acesta înscriindu-se înc? de la început în Partidul Na?ional ??r?nesc Cre?tin ?i Democrat, care îl avea în frunte pe regretatul Corneliu Coposu. La câteva luni de la schimbare, beneficiind de avantajele create de regimul de tranzi?ie proasp?t instaurat, s-a pensionat înainte de vreme, de?i avea înc? putere mult? de munc? ?i voin?a de a face lucrurile mai bine. S-a închis ca într-o carapace ?i nu a mai vrut s? mai treac? niciodat? pe la ?coal?.
Fiind ginerele acestuia, noua conducere nu l-a mai privit cu ochii buni, pe care-i afi?au în vremea când la conducerea liceului se afla socrul lui. Mai to?i colegii profesori se aflau înscri?i sau cu simpatii fa?? de partidul aflat la putere. Cu toate c? el a încercat o neutralitate evident?, ceilal?i îl evitau continuu, iar în ?edin?ele profesorale îi aduceau repro?uri diverse, mai întotdeauna pornind fie de la faptul c? era prea exigent cu elevii, lucru atestat de notele mici ?i numeroasele corigen?e înregistrate în catalog la sfâr?itul semestrelor, fie de la ?inuta lui neconform? cu statutul de dasc?l, pe care o prezenta în fa?a elevilor.
- Nu a?a se face educa?ia, domnule profesor!, i se adresau protocolar colegii, unii dintre ei de vârst? apropiat? sau chiar din aceea?i genera?ie. Copiii no?tri au nevoie de mai mult? aten?ie ?i în?elegere din partea dasc?lilor. Drept cine v? crede?i, cu atitudinea aceasta autocrat? ?i ciufut??
- Cam dep??i?i m?sura, colega, îi repro?au al?ii, f?r? s? explice cum ?i în ce sens. Nu ?ti?i s? v? adapta?i vremurilor noi. Sau a?i uitat c? acestea s-au schimbat?
Aceea?i colegi, care în urm? cu câteva luni de zile nu ?tiau cum s? se pun? mai bine pe lâng? el, pentru ca, fiindu-i preieteni, s? intre în gra?ia directorului, deveniser? imediat dup? instaurarea noii conduceri un fel de du?mani de clas?. Exact ca în vremurile abia trecute, pe care mul?i le considerau de trist? amintire. În aceast? atmosfer? tensionat? ?i plin? de insatisfac?ii, era clar c? nu putea s? continue. Prea multe visuri pierdute, prea multe speran?e irosite!
Decizia de a pleca de la catedr? a luat-o doi ani mai târziu, într-o sear? de mai, când totul în jur era înflorit ?i natura te chema s? iei parte la via??, în mod solemn ?i coerent. Atunci a sosit vremea schimb?rii ?i tot atunci se pare c? a dat norocul peste el. Vasile Coman, fiul lui George, zis Ve?ca, l-a anun?at c?-i va face o vizit? în chiar seara respectiv?. ?i a f?cut-o, înso?it fiind de un om de afaceri din Bucure?ti, îmbr?cat cât se poate de elegant, cu costum Armani ?i pantofi Gucci ?i cu un diplomat din piele de culoare maro ?i foarte fin?. Dup? prezent?rile de rigoare, au trecut repede la subiect, anun?ându-l c? doresc s?-i fac? o propunere de afaceri, reciproc avantajoas?. Da, î?i amintea bine, chiar a?a s-a exprimat înso?itorul ?i partenerul de afaceri al lui Vasile, „reciproc avantajoas?”. R?spunsul, dat ?i el cu aceea?i repeziciune, nu putea fi altul decât unul afirmativ.
Pe Ve?ca îl cuno?tea din copil?rie, pentru c? au locuit pe str?zi învecinate. Dar, fiind cu opt ani mai mic decât acesta, nu a reu?it s?-i intre în gra?ii decât spre sfâr?itul anilor de liceu când, în vacan?? fiind, Emil a fost angajat sezonier, pentru a desf??ura activit??i la o livad? de pomi fructiferi ?i la un depozit de fructe din Bogdan Vod?. În aceast? postur? nou?, de muncitor sezonier la sta?iunea pomicol?, Emil avea s? afle multe am?nunte, pe care nu le mai auzise pân? atunci, despre vecinul lui, care i-a fost un fel de ?ef în toat? acea perioad?.
?tia doar c? Vasile Ve?ca absolvise Liceul agricol de la Bistri?a. Atât ?i nimic mai mult. Abia atunci aflase c?, dup? ce ?i-a satisf?cut stagiul militar, a fost acceptat ?i promovat de c?tre directorul Sta?iunii de Cercet?ri Pomicole de la Bogdan Vod? pe func?ia de tehnician responsabil cu probleme de fitopatologie ?i entomologie pomicol?. Cum s-a ajuns aici? O întreag? poveste: la absolvire, Vasile Ve?ca primise reparti?ie la Ulmeni, în cap?tul cel?lalt al jude?ului, la un CAP s?rac, aflat în degringolad?, ca majoritatea celorlalte cooperative de acest fel. A activat acolo pân? când a fost încorporat în armat?. Dup? ce ?i-a satisf?cut stagiul militar, ca s?-l aduc? mai aproape de cas?, tat?l s?u a apelat la ?oferul primului secretar al jude?ului Maramure?, care era de loc din Dragomire?ti ?i pe care îl cuno?tea foarte bine, pentru c? au curtat, în tinere?e, aceea?i fat?, care mai târziu a ajuns mama lui Vasile.
În fapt, iat? cum s-au întâmplat lucrurile: dup? o întrunire tov?r??easc?, care a avut loc undeva într-un loc izolat de pe Valea Izei, dup? ce primul secretar servise multe pahare de b?uturi spirtoase, amestecate de la cele mai tari, pân? la cele mai u?oare ?i dup? ce „servise” ?i pu?in? c?ldur? sufleteasc? ?i trupeasc? de la o tân?r?, anume aleas? pentru a servi ?i la mas?, ?i la pat (de acest serviciu beneficia doar primul secretar, având dreptul pentru c? de?inea func?ia cea mai mare), târziu în noapte, în timp ce se îndreptau c?tre Baia Mare, când aproape ajunseser? la Cavnic, ?oferul l-a abordat în mod direct pe ?eful lui, care era pe cale de a adormi:
- Tovar??e prim, l-am auzit azi, f?r? s? vreau, pe tovar??ul director de la sta?iunea din Bogdan Vod?, c? au probleme mari cu d?un?torii. P?i cunosc eu un b?iat bun, proasp?t absolvent de liceu ?i proasp?t liberat din armat?, specialist în domeniu, care poate rezolva problema. Cum m? vede?i ?i cum v? v?d. Dac? rezolva?i cu angajatul, eu voi r?spunde pentru el, cu capul chiar sau cu func?ia mea bun? de ?ofer ori cu orice altceva ve?i vrea dumneavoastr?.
- Las?-m?, Valerucule (a?a obi?nuia s?-l alinte, dar numai când era în bun? dispozi?ie), nu m? lua acum cu probleme din astea, c? nu-i momentul. ?tii câte mi s-au spart în cap în ultima vreme, c? numai despre a?a ceva nu am chef s? discut?m acuma.
- ?tiu, tovar??e prim, ?tiu. De aceea nici nu vreau s? v? nec?jesc. Dar am zis c? ceea ce se întâmpl? la Bogdan Vod? tot în capul dumneavoastr? se sparg, a?a c? n-ar fi r?u s? v? vin în ajutor cu o solu?ie. C? b?iatul e bun ?i de-al nostru, comunist de n?dejde, verificat cum trebuie, pe toate fe?ele.
- Bine, m?i, bine. S? vin? diminea?? la mine, dar dup? videoconferin?a de la zece ?i rezolv?m problema. Dar acum las?-m? s? dorm, c? mâine am mult? treab?.
Nu atât problemele pe care le avea de rezolvat îl preocupau pe primul secretar, cât imaginea tinerei fete, pe care în acele momente o avea cald? în memorie, pentru c? în seara respectiv? ob?inuse de la ea tot ce ?i-ar fi putut dori mai mult un b?rbat. O lucrare cum demult nu mai avusese parte. Celelalte probleme, cum era, de exemplu, cererea ?oferului sau altele asem?n?toare, puteau s? mai a?tepte.
Totu?i, om de cuvânt fiind, a doua zi dis de diminea??, imediat ce au pornit de la locuin?a lui ?i imediat ce ?oferul i-a amintit de problema discutat? în noapte, bineîn?eles ca s? nu uite, având în vedere la cât de ocupat era în fiecare zi, dar ?i pentru a-i lua o piatr? de pe cap, cum era Sta?iunea pomicol? de la Bogdan Vod?, directorul l-a asigurat c? la unsprezece ?i jum?tate îl programase deja pe cel despre care i se povestise în cabinetul lui, pentru a g?si o solu?ie de rezolvare la problem?.
Întâlnirea a fost scurt?, dar a avut parte de rezultatul scontat. Ca de obicei, Primul secretar s-a pref?cut c? analizeaz? ?i cânt?re?te totul cu foarte mare greutate, apoi a cerut telefonic directorului de la sta?iune situa?ia angaj?rii pe posturi, primind încuviin?area c?, de?i nu era prev?zut în organigram?, sta?iunea avea mare nevoie ?i de un entomolog, ?i de un fitopatolog.
- Se poate ?i doi în unul? Primului secretar i s-a ivit un zâmbet discret pe sub musta??, ?tiind de dinainte ?i bine r?spunsul pe care îl va primi.
- Se poate ?i doi în unul, tovar??e prim. Cum s? nu se poate? A?a cum spune?i dumneavoastr? e cel mai bine.
?i astfel problema lui Vasile Ve?ca s-a rezolvat printr-un simplu telefon, dat de unde trebuia ?i printr-o simpl? semn?tur? de aprobare pe statul de func?ii, pus? câteva ore mai târziu, când acesta a ajuns de la Bogdan Vod? cu un curier special. Evident, este de prisos s? amintim faptul c? acel curier, care nu era altcineva decât ?oferul personal al directorului sta?iunii, a desc?rcat înainte de a depune hârtiile la secretariatul institu?iei, în portbagajul ma?inii primului secretar, zece litri de ?uic? de prun?, cincizeci de litri de vin nobil, de cea mai bun? calitate, un picior de dinapoi de carne de vi?el, a?a cum îi pl?cea tovar??ului ?i o pulp? de porc din rasa marele alb, c? avea mai pu?in? gr?sime, fiind ?i acesta preferat de mai to?i nomenclaturi?tii.
A doua zi diminea?a, când înc? nu se f?cuse ora nou?, Vasile Ve?ca era anun?at c? fusese deja angajat pe postul de tehnician agricol pe probleme de fitopatologie ?i entomologie pomicol?. Noul promovat s-a ar?tat foarte harnic ?i priceput, chiar din primele zile de munc?. Totu?i, ca s? fac? fa?? cu succes provoc?rilor, care nu erau pu?ine, s-a deplasat de mai multe ori la Bistri?a, pentru a se instrui în domeniu, luând ore de la renumitul profesor de biologie, Gubesh, aflat atunci aproape de vârsta de pensionare. Pe acesta l-a cunoscut în chiar ultimul an de liceu, cu ocazia unui seminar care s-a ?inut la Sta?iunea Pomicol? Bistri?a, situat? pe dealul care desparte municipiul re?edin?? de jude? de comuna Dumitra, localitate cu veche tradi?ie în pomicultur? ?i viticultur?. U?or la minte fiind, a înv??at repede tainele meseriei, a?a încât dup? aproximativ un an de zile aproape c? nu mai avea ce s? înve?e în bran?a lui.
?i astfel, mul?i ani la rând Vasile Ve?ca s-a ocupat de depistarea ?i combaterea bolilor ?i d?un?torilor care afectau pomii fructiferi de la sta?iunea la care era angajat. Dar mai mult decât atât, pentru c? munca lui a dat rezultate, momentul în care trebuia efectuat? combaterea, precum ?i metoda de combatere necesar?, el era cel care le stabilea pentru întreg jude?ul Maramure?, datorit? priceperii de care a dat dovad? ?i a rezultatelor ob?inute pe parcurs.
În vremea respectiv?, la fel ca în zilele actuale, erau mul?i d?un?tori care f?ceau probleme culturilor agricole ?i pomicole.
- Care ar fi cei mai periculo?i d?un?tori cu care se confrunt? sta?iunea? l-a întrebat într-o zi Emil, pe nepus? mas?, în timp ce-l ajuta la adunatul de insecte din pomi.
- Unul dintre cei mai periculosi daunatori ai pomilor, i-a r?spuns prompt Vasile, cu care se confrunt? sta?iunile pomicole, toate, nu numai a noastr?, s-a dovedit a fi Quadraspidiotus perniciosus, cunoscut sub denumirea popular? de p?duchele din San Jose. Originar din China, acest daun?tor s-a r?spândit rapid în intreaga lume, ca urmare a schimburilor comerciale care s-au f?cut de-a lungul veacurilor. Ai auzit de drumul m?t?sii, da?
- Da, sigur c? am auzit. Acesta a fost principala ramur? de leg?tur? a Chinei cu ??rile europene înc? de pe vremea anticilor. Am înv??at asta la ?coal?, a ?inut s? adauge cu emfaz? Emil.
- Corect, a?a este cum ai spus. Îns? ceea ce mie mi se pare dubios este faptul c? de?i acest d?un?tor este Originar din China, el a fost descoperit ?i descris pentru prima dat? în California, mai exact in Valea San Jose – de unde îi provine ?i numele. ?i, dac? mai vrei ?i alte am?nunte, pot s?-?i spun c? pentru combaterea lui sunt necesare mai multe stropiri cu substan?e toate foarte toxice, cel mai des utilizat fiind ecatox 50.
- Ce este aceasta? Pe fa?a lui Emil se putea citi ?i mirare, ?i curiozitate.
- O substan?? care are în compozi?ia ei fosforul organic. Dar e?ti prea tân?r ca s? intru în am?nunt ?i s?-?i explic nuan?ele complexe ale compusului ?i reac?iile insectei la administrarea acestuia. Poate alt?dat?, când vei avea mai mult? experien?? în domeniu.
Vasile cuno?tea bine efectele acestei substan?e, dar ?i perioada când trebuia folosit? ?i în ce cantit??i. Efectua totul cu meticulozitate ?i cu o pasiune demn? de invidiat, aspect sesizat cu u?urin?? de c?tre Emil, dar ?i de c?tre to?i colegii ?i colaboratorii de la sta?iunea pomicol? ?i nu numai.
- Un alt d?un?tor cu care ne confrunt?m, ?i-a continuat acesta expunerea început? mai devreme, care ne face probleme în culturile noastre de pomi fructiferi, ?i care este la fel de periculos ca precedentul, se nume?te Anthonomus pomorus, cunoscut sub denumirea popular? de g?rg?ri?a florilor de m?r. Înainte ca eu s? m? angajez aici, i-a explicat Vasile f?r? modestie, se ?tia doar c? insecta ierneaz? în stadiul de adult în stratul superficial al solului, în jurul coletului sau sub scoar?a exfoliat? a pomilor b?trâni.
- Interesant? ?i via?a insectelor, a ?inut s? remarce Emil. Se adapteaz? ambientului mai ceva decât o face omul. Am putea crede c? dispune de ra?iune?
- Ra?iune pe naiba! Se cheam? mai degrab? instinct. Nu pot s? cred c? o vietate atât de neevoluat?, precum acesta, ar fi în stare s? gândeasc?. Nu, nu, nu ar avea cum. Poate peste câteva miliarde de ani, dac? va ?ti s? trag? foloase din u?urin?a lui de adaptare la mediu, pe care s? o înscrie într-o capacitate evolutiv? evident?. Poate atunci, dar ast?zi în niciun caz.
Ve?ca, pentru c? a f?cut multe observa?ii ?i corela?ii în leg?tur? cu acest d?un?tor, se credea un specialist de marc? ?i nu accepta s? fie contrazis sau completat cu remarci, cum tocmai i se întâmplase cu mai tân?rul lui înv???cel, pe care îl prezenta apropia?ilor ca fiindu-i discipol. A l?sat s? treac? câteva minute f?r? ca s? mai spun? ceva, suficient de multe cât s? se lini?teasc?, apoi a continuat:
- Primavara, cand temperatura medie a aerului ajunge la 5-6 grade Celsius, este timpul pentru ca adul?ii hibernan?i s?-?i fac? apari?ia ?i s? migreze în coroana pomilor. Se instaleaz? pe vârful ramurilor ca s? fie aproape de mugurii tineri, cu care se hr?nesc din bel?ug.
- Pentru c? au scoar?a mai sub?ire?
- Mai sub?ire ?i mai dulce, în structura ei g?sindu-se din bel?ug substan?ele zaharoase de care au nevoie s? tr?iasc? ?i s? se dezvolte. Am f?cut multe observa?ii din acest punct de vedere, totdeauna cu mare r?bdare Astfel mi-a dat seama c? apari?ia adul?ilor corespunde fenologic cu umflarea mugurilor de rod ?i cu înfloritul podbalului care, dac? nu ?ti î?i spun eu, în denumirea sa ?tiin?ific? se cheam? Tussilago farfara.
Pe toate acestea, precum ?i pe toate celelalte, Vasile Ve?ca le cuno?tea foarte bine. Atât de mult s-a familiarizat cu bolile ?i d?un?torii pomilor fructiferi, c? au ajuns s? fac? parte din via?a lui. Ocupa?iile îi erau multiple, dar f?cea totul cu minu?iozitate ?i cu satisfac?ie, având rezultate pe m?sur?. Era ocupat în tot timpul anului, de prim?vara devreme pân? toamna târziu, iar în anotimpul hibernal, când mul?i credeau c? nu face altceva decât s? taie frunze la câini, concentra?ia maxim? îi era îndreptat? înspre fructele aflate în depozit.
Atent la detalii, nota cu meticulozitate orice am?nunt care i se p?rea relevant. De exemplu, despre mecanismul de func?ionare al g?rg?ri?ei florilor de m?r se g?seau notate în agenda lui urm?toarele aspecte: în luna aprilie, când adul?ii de anthonomus ies din p?mânt sau de dup? scoar?a copacilor, ace?tia produc o gaur? în mugurii de m?r, cu ajutorul unei trompe ascu?ite numit? rostru, în care depun un ou. Ca s?-i asigure o protec?ie maxim?, insecta î?i acoper? oul cu o cear? pe care ea îns??i o produce, cear? care este vizibil? cu ochiul liber. Când temperatura medie atmosferic? dep??e?te ?apte grade Celsius, oul germineaz? ?i d? na?tere unui vierme mic, care se hr?ne?te exclusiv cu organele sexuale ale florii.
Vasile Ve?ca a ajuns un bun cunosc?tor al fiziologiei ?i morfologiei d?un?torilor. Cunoscându-le modul de via??, în timpul în care insectele ie?eau din p?mânt sau de dup? scoar?a pomilor, aduna insectele din pie?e alese în mod judicios, pe care le a?eza într-o eprubet?, dup? care, f?cînd un man?on din tifon, elibera insectele capturate pe o creang? mai joas?. Lega în cele din urm? man?onul la ambele capete, ca s? nu dispar? vie?uitoarele din locul în care erau adunate. Timp de dou? s?pt?mâni vizita zilnic acest man?on, pentru a vedea ce se întâmpl? cu oul depus în mugurii ataca?i. Pentru ca rezultatul lucr?rilor lui s? fie concludent, desprindea câte doi-trei muguri de pe fiecare ramur?, pentru a face observa?ii în leg?tur? cu evolu?ia insectei în stadiul de ou, în laborator, la microscop. Când oul prezenta modific?ri interioare, se ?tia c? era momentul în care urma s? se produc? eclozarea.
Rezultatele ob?inute de Vasile Ve?ca erau centralizate pe fiecare d?un?tor în parte ?i explicate într-un raport de activitate, care se prezenta în fa?a conducerii sta?iunii în cadrul unei ?edin?e la care participa ?i un delegat al Primului secretar ?i mai mul?i reprezentan?i ai direc?iei agricole jude?ene. Atmosfera creat? era asem?n?toare unei comunic?ri ?tiin?ifice. La rândul ei, Direc?ia Agricol? a Jude?ului Maramure? lua not? de rezultatele prezentate, dup? care informa toate unit??ile de profil în vederea începerii lucr?rilor de sezon, care se desf??urau, de obicei, pe durata mai multor zile.
Meseria era frumoas?, programul aglomerat aproape de-a lungul întregului an, dar ?i rezultatele pe m?sur?. De atunci, de la angajarea lui Vasile, sta?iunea pomicol? la care acesta era angajat nu a mai avut consecin?e majore produse de insecte, de roz?toare sau de boli, tehnicianul, ajuns între timp mare specialist în domeniu, fiind în m?sur? s? depisteze la timp ?i s? combat? orice tentativ? a d?un?torilor de a se dezvolta în mas? ?i de a crea probleme majore planta?iilor ?i culturilor agricole.
De-a lungul unui an calendaristic existau pu?ine perioade de timp în care s? nu fie antrenat în activit??i majore. Poate doar în perioada de hibernare, atunci când insectele st?teau ascunse pe sub scoar?a copacilor, ca s? scape de anotimpul rece ?i când bolile ac?ionau mai pu?in în câmp, doar în astfel de perioade mai avea momente de respiro. Ca s? preîntâmpine pierderile în produc?ia realizat?, aten?ia ?i activitatea îi erau îndreptate înspre beciurile sta?iunii. Astfel, vizita zilnic beciurile în care erau depozitate fructele ?i legumele, ca s? aib? certitudinea c? temperaturile r?mâneau constante în permanen?? ?i ca s? fie sigur c? viru?ii, bacteriile sau ciupercile care produc pete sau putrezirea ?esuturilor erau ?inute în frâu. Sub acest pretext, Vasile a început s? frecventeze, ini?ial mai rar, apoi din ce în ce mai des, crama sta?iunii, care era situat? într-o zon? învecinat?. Aceasta era bogat?, divers? ?i deosebit de ospitalier?, iar în ea a descoperit germenul bunei dispozi?ii ?i sensul unei vie?i u?oare, lipsite de grijile cotidiene.
Tot repetând aceste vizite, fire?ti de altfel pentru ?efii, colegii ?i colaboratorii s?i, Vasile a ajuns într-o stare de dependen?? relativ? de alcool, dar suficient de mare, pentru c?, ziceau unii pe la col?uri, pân? la atingerea st?rii de alcoolemie nu mai era decât un pas. În aceast? ipostaz? se afla când a cunoscut-o pe Mihaela, care i-a pl?cut mult ?i pe care, la nici un an de la prima întâlnire, a convins-o s? se c?s?toreasc? cu el.
- Cu o singur? condi?ie, i-a replicat aceasta, care ?i ea nutrea sentimente asem?n?toare. Cu o singur? condi?ie!
L-a ?inut mai multe minute în ?ir a?a, în pozi?ia în care se afla în momentul în care a rostit cererea, cu capul aplecat ?i cu mâna în care ?inea buchetul cu garoafe ro?ii întins?. ?i pentru c? Mihaela continua s? tac?, f?r? s?-i spun? care era condi?ia ei, Vasile s-a sim?it obligat s?-i promit? c? orice va face pentru ea ?i de dragul ei, dac? va accepta s? se c?s?toreasc? cu el. Condi?ia pus? a sunat ca din gura Irodiadei atunci când aceasta, folosindu-se de fiica ei, i-a cerul lui Irod Antipa capul lui Ioan Botez?torul. Aceasta a fost compara?ia pe care Vasile Ve?ca a g?sit-o în atitudinea ei, similitudinea mergând pân? la vocea Mihaelei pe care a asem?nat-o cu vocea prin?esei biblice. Ea, cea care urma s?-i fie so?ie, a ?tiut s? se foloseasc? impecabil de momentul respectiv, pentru a-i cere, prin gesturi ?i mimic? bine alese, s? renun?a la ceea ce considera a fi o parte din via?a lui. ?i aceasta l-a durut mai ceva decât o pereche zdrav?n? de palme dat? pe obrazul s?u sub?ire. Dar pentru c? ajunsese s?-i promit? c? accept? orice de dragul ei ?i pentru c? ?inea cu adev?rat la ea ?i fiindc? era ?i un om care se ?inea de cuvântul dat, în cele din urm? nu a avut ce s? fac? decât s?-i promit? c? în via?a lui nu va mai pune mâna pe alcool.
- ?i gura? l-a întrebat Mihaela. Gura nu?
- ?i gura, i-a r?spuns Vasile cu capul plecat ?i cu o supunere care p?rea a fi total?.
Hot?rât cum era, a reu?it s?-?i ?in? promisiunea câteva luni de zile, mai exact pân? pe data de 13 mai, de ziua lui de na?tere. Un astfel de eveniment la sta?iunea pomicol? era preg?tit întotdeauna de c?tre un angajat anume, cu înclina?ii ?i experien?? în chestiuni gastronomice. Sarcina acestuia era de a preg?ti festivit??i pentru tot personalul TESA, din dispozi?ia directorului, în sala de protocol a întreprinderii. Mihaela, recunoscut? ca fiind o excelent? gospodin?, s-a îngrijit de toate, în privin?a mânc?rurilor ?i a b?uturilor nespirtoase, care erau siropuri din diverse fructe de p?dure, b?ute în amestec cu ap? simpl? sau mineral?. Combina?ia era excep?ional? când apa, indiferent care, era rece, de la frigider sau de la beci, cum era cazul celor de la sta?iunea pomicol?. ?uica ?i vinul au fost puse la dispozi?ie, tot ca de obicei, de c?tre directorul întreprinderii, care monitoriza cu aten?ie toate rezervele din cram?. Berea adus? era pasteurizat? ?i a fost procurat? direct de la fabrica din Sighetu Marma?iei, dou? l?zi complete, tot prin grija directorului, acesta fiind în rela?ii de prietenie apropiat? cu ?eful mare de la recunoscuta fabric? de bere.
Dup? ce s-au a?ezat cu to?ii la mas?, colegii îi tot urau binecunoscutul „La mul?i ani!”, cu paharul plin, ridicat pân? în dreptul gurii, cu speran?a c? va renun?a la promisiunea f?cut? so?iei ?i va bea al?turi de ei. Vasile le r?spundea cu zâmbetul pe buze, printr-o u?oar? plec?ciune de cap, cu paharul ridicat, dar înainte de a-l duce la gur?, îi arunca o privire so?iei lui, care la rândul ei îl urm?rea cu îngrijorare s? vad? ce face. Supus, s?rb?toritul a?eza paharul la locul lui, pe mas?, neatins. Tot repetând figura de mai multe ori, aroma vinului ?i a ?uicii i-au reaprins în suflet pofta de a bea, mai abitir parc? decât o f?cuse în vremea burl?ciei sale. ?i a c?utat momentul potrivit pentru a pune în aplicare un astfel de plan, care nu s-a l?sat mult a?teptat.
- Vasile, vezi c? e?ti c?utat la telefon.
Toat? lumea a recunoscut vocea rece ?i sictirit? de dup? u?a întredeschis?, care era a secretarei, o doamn? trecut? bine de prima tinere?e. Colegii ?tiau c? a ajuns în starea în care era din cauza mai multor decep?ii în dragoste ?i de o serie întreag? de ghinioane care i-au marcata via?a. Cu toat? r?ceala manifestat? pe fa??, ea a fost ?i a r?mas o fiin?? seriaos? ?i corect?, calit??i care o puneau în eviden?? ?i pentru care se f?cea respectat?. De aceea, nimeni din cei prezen?i nu au pus la îndoial? spusele ei, fiind convin?i c? invita?ia la telefon era una corect?. Chiar ?i Vasile, care nu ?tia nimic de fars?, era convins c? cineva îl caut? la telefon, pentru ur?rile specifice momentului. F?r? s? spun? un cuvânt, s-a ridicat ?i a plecat la secretariat, cu o curiozitate u?or de identificat în priviri, care avea leg?tur? cu persoana de la cel?lalt cap?t al firului. „Cu siguran?? o fi vreo rud? sau vreun prieten, care nu a avut timp s? m? sune mai devreme. Î?i va cere scuze c? nu a reu?it s-o fac? mai devreme, în timp ce eu îi voi spune s? stea lini?tit? ?i îi voi da toate asigur?rile c? e în regul?, se pune chiar dac? aceste ur?ri au venit cu întârziere”. Era, la ei în familie, un obicei mo?tenit, de a se suna ?i a-?i ura cele necesare de ziua de na?tere a cuiva la primele ore ale dimine?ii. Cele de mai târziu, obi?nuiau s?-?i spun? cu o u?oar? ironie în glas, c? nu se pun la socoteal?.
Sala în care era preg?tit? chermeza se afla la parterul cl?dirii, fiind utilizat? de regul? pentru diverse ?edin?e de lucru l?rgite, întruniri tov?r??e?ti precum cea la care facem referire ?i, mai nou, pentru desf??urarea unor evenimente speciale, de genul nun?ilor sau botezurilor. Pentru a ajunge la secretariat, lumea era obligat? s? treac? printr-un hol mare, dup? care trebuia s? o coteasc? la dreapta. Aspectul a fost bine gândit de proiectant, pentru c? timpul petrecut în sala de evenimente, dup? cum era denumit?, trebuia s? se desf??oare sub auspiciul unei intimit??i aparente ?i a unei siguran?e c? tovar??ii de la partid, care veneau destul de des pe acolo, puteau fi v?zu?i suficient de repede cât s? fie remediate sau evitate anumite situa?ii care ar fi putut fi jenante.
Când a ie?it din sal?, Vasile a luat-o pe traseul bine întip?rit în memorie, pe care-l putea parcurge cu ochii închi?i, dac? ar fi fost nevoie. A urcat sc?rile întrerupte la mijloc cu repeziciunea unui fl?c?u în c?lduri ?i nu s-a oprit decât pe la mijlocul holului în lungime de aproximativ dou?zeci de metri, acolo unde se afla secretariatul. A intrat cu pa?i m?run?i, grijuliu ca s? nu fac? g?l?gie. Dar în loc de telefonul anun?at, pe care ar fi trebuit s?-l vad? ridicat de pe aparat ?i a?ezat pe mas?, a fost întâmpinat de doi dintre colegii lui de la sectorul viticol, cu care a petrecut foarte multe seri, prin crama sta?iunii ?i prin alte foarte multe cârciumi, înainte de însur?toare. Pe o m?su?? al?turat? erau a?ezate pe o tav? din lemn lucrat la strung, trei pahare pline ras cu vin marca Steiniger, pe care l-a recunoscut imediat dup? culoarea care ascundea în ea o parte din rodnicia p?mântului ?i din eternitatea soarelui.
Pe seama acestui vin au circulat ?i circul? înc? diverse pove?ti, unele dintre acestea fiind chiar adev?rate, dup? cum sus?in cei care se cred specili?ti în istoria local? ?i în arta viticol?. Cea mai verosimil? pare ipoteza potrivit c?reia vinul Steiniger ar fi „scos” trupele sovietice din ?ar?, în anul 1958. În toamna acelui an liderul sovietic, Nichita Hrusciov, invitat fiind de c?tre omologul s?u român, Gheorghe Gheorghiu Dej, la o vân?toare în zona Budacului, din jude?ul Bistri?a N?s?ud, a fost servit la masa de dup? vân?toare cu acest soi de vin. Se pare c? oaspetele s-a sim?it atât de bine încât, la insisten?ele lui Gheorghiu Dej, f?r? s? realizeze ce face, i-a promis acstuia c? va retrage trupele din ?ar?. Lucru care s-a ?i întâmplat, câteva luni de zile mai târziu.
Vi?a de vie Steiniger a fost adus? la sta?iunea pomicol? Bogdan Vod? de c?tre un coleg de-al lor mai în vârst?, care se pensionase de curând, originar fiind din localitatea Vii?oara, situat? în vecin?tatea Bistri?ei. Acesta a reu?it s? salveze un buchet de ml?di?e din ceea ce a fost cândva o întreag? podgorie, înfiin?at? de sa?ii care au tr?it pe acele meleaguri ?i care au plantat-o în gropi s?pate în piatr? calcaroas?, dup? cum spune o alt? legend?, în care au ad?ugat p?mânt de împrumut. Acolo, la Bogdan Vod?, cultura s-a adaptat bine pentru c? cei care au plantat-o au avut în vedere ?i au respectat cerin?ele ecologice ale speciei, reu?ind astfel, în mai pu?in de zece ani, o cultur? de toat? frumuse?ea.
Fiind preferatul lui Vasile, nu a fost nevoie de nicio insisten?? din partea celor doi, ci pur ?i simplu de o simpl? invita?ie din priviri. Însetat cum era, a b?ut paharul pe care l-a primit de du?c?, dup? care a mai cerut unul. În urm?toarele dou? ore figura cu telefonul s-a tot repetat, de vreo cinci sau ?ase ori. Cu toate c? în sala de petrecere a dat dovad? de o abstinen?? total?, pe m?sur? ce se întorcea de la secretariat, unde se ?tia c? se deplaseaz? pentru a r?spunde la telefon, Vasile afi?a o fa?? tot mai colorat? în ro?u ?i un echilibru din ce în ce mai labil.
- Iubire, tu ai b?ut de?i cândva mi-ai promis c? n-ai s? mai bei în veci!
Vocea so?iei lui era autoritar?. Cu toate c? folosise acel apelativ dulceag, cu accente de isterie mecanic?, fiind ?i plin? de îngrijorare, avea toate motivele din lume s? fie a?a. Via?a de dinainte de a deveni so?ia lui, când nu era zi în care acesta s? nu se destr?b?leze în alcool, i-a dat mari b?t?i de cap. Atunci, când era convins? c? acele momente erau de domeniul trecutului, a fost ceva firesc s?-?i pun? semne de întrebare v?zându-l cum începe s? se clatine ?i s? prezinte nesiguran?? în mi?c?ri.
- Nu, chiar nu am b?ut nimic, dup? cum singur? ai putut vedea. Cuvintele le rostea cu întrerupere, iar vocea îi tremura u?or. Se vedea clar c? prezenta nesiguran?? în exprimare ?i incoeren?? în idei, cum se întâmpl? în cazul fiec?rui om aflat sub influen?a b?uturilor alcoolice.
- Dar cum se poate una ca asta, Vasile drag?? Uite, m? uit la to?i ceilal?i care au b?ut ?i îi v?d treji ca o lumânare ?i te privesc pe tine, care zici c? nu ai b?ut nimic ?i e?ti beat cri??. Cum se poate una ca asta?
Ce s-a întâmplat dup? ce petrecerea s-a încheiat, iar cei doi au plecat acas?, nimeni nu ?tie. Cert este c? Mihaela, care f?cea parte din cultul penticostal, tolerat în acele timpuri de c?tre statul român, a reu?it s?-l converteasc? ?i pe Vasile Ve?ca, moment în care acesta a renun?at definitiv ?i ireversibil la consumul de alcool.
Pe Emil l-a avut muncitor sezonier în anii 1984 ?i 1985, în perioada vacan?elor de prim?var? ?i de var?. Fiind obi?nuit de acas? cu munca câmpului, s-a dovedit a fi nu numai harnic, dar ?i destul de inventiv.
- Ai s? ajungi mare odat? ?i odat?. ?i, ?ine minte, nu m-am în?elat în?elat niciodat? când am f?cut astfel de pronosticuri.
Aceste aprecieri au fost spuse de mai multe ori ?i prezentate de ficare dat? de fa?? în fa?? cu al?i tovar??i de-ai lor, ca s?-l motiveze ?i s?-l ?i ambi?ioneze în munca pe care o desf??ura. Tactica a fost bun?, pentru c? Emil a ?inut seama ?i a pus um?rul la remarcile tehnicianului specialist, demonstrând o râvn? liniar? ?i o curiozitate crescând? fa?? de substan?ele pe care le utilizau la combateri. Nu a spus-o niciodat?, nim?nui, dar de acolo a îmbr?cat dragostea pentru chimia anorganic?, ?tiind c? prin utilizarea pe o scar? din ce în ce mai larg? la lucr?rile din agricultur?, ar putea s?-?i aduc? contribu?ia la reducerea pre?urilor de cost ?i a efortului fizic necesar, dar s? ob?in? ?i performan?e crescânde în privin?a produc?iei.
Intrarea la facultate i-a apropiat mai mult pe cei doi care, din acel moment au ajuns s? se tutuiasc?, iar când Vasile a avut nevoie de un colaborator în afacerile începute de el la câ?iva ani de la Revolu?ie, a ?tiut din prima c? Emil era persoana cea mai potrivit?, de pe urma c?reia ar fi putut s? profite sigur ?i mult. O colaborare potrivit?, care i-ar fi f?cut pe amândoi prosperi, „cu o implicare mai mare din partea mea”, avea s?-?i completeze gândurile Emil, care era ancorat la baza afacerii. „Dar nu-i niciun bai, pentru c? ce m-a? fi f?cut eu acuma dac? nu mi-ar fi ie?it în cale acest Om, cu O mare, exact la timpul potrivit, ca s? m? scoat? din mocirla în care începusem s? m? b?l?cesc ca dasc?l?”
N-a apucat s?-?i încheie gândul, pentru c? dup? ce a intrat pe ?oseaua principal?, la câteva sute de metri pe dreapta, i-a ap?rut brusc fa?a Boierului, pe numele lui adev?rat Grigore Iuga, un om de afaceri cu lemn ?i cu orice altceva care-i aducea bani, asemeni lui ?i mul?i altora din zon?, dar foarte mincinos ?i pr?p?dit. Era recunoscut de c?tre toat? lumea de pe la licita?iile de mas? lemnoas?, pentru scandalurile pe care le provoca din orice, pe care le administra apoi cu o pl?cere diabolic?. Imediat ce acesta l-a v?zut, i-a ?i f?cut semn s? opreasc?. Supus din fire fiind, Emil a c?utat locul potrivit, pe care l-a g?sit pu?in mai în fa?a acestuia, apoi a tras pe dreapta.
- Vino, prietene, l-a abordat cu o jovialitate artificial? Boierul, f?r? s?-i dea salutul obi?nuit, vino la mine la o cafea. Unde te gr?be?ti a?a, c? doar nu se termin? lumea azi, nici cu tine, nici cu noi.
„La mine la o cafea” însemna pierdere de timp pentru Emil ?i cine ?tie ce interes ascuns pentru cel?lalt. Toat? lumea îl cuno?tea pe Boierul ?i aproape c? nu era semen care s? nu se fi p?c?lit în vreun fel cu acesta. Invita?ia, de?i p?rea din inim? ?i total dezinteresat?, ascundea în miezul ei un lucru necredibil, pe care nicicum nu reu?ea s?-l scoat? la suprafa?? sau s?-l intuiasc? m?car. Era greu, aproape imposibil, de ghicit ce se ascundea în spatele acelei invita?ii. Dar i s-a p?rut ?i tentant? invita?ia „la mine la o cafea”, pe care, dac? ar fi ascultat-o cu mai mare aten?ie, ?i-ar fi dat seama c? sun? a ceva care nu prevestea nimic bun.
- Bine, stai c? vin, fu r?spunsul acestuia, contrar îndemnului interior al acestuia, firav ?i discret, de a-?i vedea mai departe de drum.
Motivul pentru care a oprit, pentru c? a existat unul, Emil ?i l-a justificat în felul urm?tor: îi era sete ?i se sim?ea, în mod inexplicabil, un pic obosit. Cum avea în fa?? un drum lung de f?cut, pân? în Austria, ca s? cumpere un cap de TIR, re?inut deja de c?tre un prieten bun, din copil?rie, care lucra acolo din anul imediat care a urmat revolu?iei, un mic popas nu i-ar fi stricat. A?a c? a parcat ma?ina regulamentar ?i a coborât îndat?. A blocat u?ile, apoi s-a uitat lung ?i cu regret la cheia rabatabil?, care-i d?dea o senza?ie slab? de nesiguran?? ?i pe care, în loc s-o pun? în buzunarul pantalonilor, a continuat s-o ?in? un timp destul de lung în palma f?cut? între timp c?u?.
Înainte s? intre în restaurantul Boierului s-a oprit pentru câteva clipe, cât s?-?i îndrepte c?ma?a u?or mototolit? de scaunul de la volanul ma?inii lui. A mai înghi?it o gur? mare de aer din atmosfera care-i d?dea fiori, ca ?i când ceva r?u ar urma s? se întâmple, apoi a intrat.

grigore avram (Robin) | Scriitori Români

motto: Am fost si sunt

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro